de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Indiferent de motiv - crize economice succesive, economie de energie, preocupare pentru mediu etc. - tot mai mulți oameni aleg să-și achziționeze case mici, acesta fiind un fenomen care a accelerat în toată lumea după anul 2008.
„Coliba puștilor”, precursor din secolul al XIX-lea
„Mișcarea caselor mici” este un fenomen social care pledează pentru reducerea spațiilor de locuit, simplificare și, în esență, „a trăi cu mai puțin”. Conform Codului rezidențial internațional din 2018, o casă mică este o „unitate de locuit cu o suprafață de maximum 37 de metri pătrați”. În timp ce, pe de o parte, locuințele mici reprezintă în primul rând o întoarcere la o viață mai simplă, mișcarea a fost, de asemenea, considerată o potențială soluție ecologică pentru industria locuințelor existente. Există o varietate de motive pentru a trăi într-o casă mică. Mulți oameni care adoptă acest stil regândesc ceea ce prețuiesc și decid să depună mai mult efort pentru alte scopuri. În Statele Unite, dimensiunea medie a caselor unifamiliale noi a crescut de la 165 de metri pătrați, în 1978, la 230,3 metri pătrați, apoi la 247,3 metri pătrați, în 2013, iar astăzi, tot mai mulți americani preferă imobilele de… 93 de metri pătrați. Precursorul acestei mișcări a fost o celebră locuință numită „coliba puștilor”, o clădire mică, îngustă, cu un singur etaj, utilizată pe scară largă în America sfârșitului de secol XIX și care, deși avea doar două dormitoare, a servit foarte bine unor familii întregi în perioada Marii Crize.
Prețuri accesibile, acoperire mediatică
Un celebru american care și-a construit prima casă mică în Iowa, în 1999, Jay Shafer, a locuit în ea timp de mai mulți ani. Imobilul avea 10 metri pătrați, un acoperiș abrupt și un pridvor. Ulterior, Shafer a popularizat casele mici pe roți, proiectând inclusiv o locuință de 8,9 metri pătrați. Succesul a fost atât de mare, încât a înființat compania Small House Society, iar mai târziu a apărut și un ghid al mișcării moderne în favoarea caselor mici, „Little House on a Small Planet” („Casa mică de pe planeta mică”), publicat în 2006. Odată cu criza care a lovit economia mondială din 2008 și care a avut o majoră componentă imobiliară, mișcarea caselor mici a atras tot mai multă atenție, deoarece a oferit locuințe la prețuri accesibile. Astfel de imobile costă de obicei între 20.000 și 50.000 de dolari și au o bună acoperire mediatică. În SUA există emisiunile tv Tiny House Nation și Tiny House Hunters, iar în Noua Zeelandă, Bryce Langston a creat și găzduiește un canal YouTube care prezintă case mici în toată lumea, numit „Living Big in a Tiny House” („Cum să trăiești pe picior mare într-o casă mică”).
„Casa într-o valiză”
În timp ce mișcarea pare tot mai activă în America, interesul pentru casele mici a fost observat în alte țări. În Australia, în zona pitorescului Great Ocean Road, din statul Victoria, există prima subdiviziune de locuințe minuscule, ecologice, din lume. În Canada, o casă mică necesită o autorizație de construire și conexiune la utilități. Pentru că trendul se extinde, în 2019, autoritățile din orașul Edmonton au introdus regulamente care permit case foarte mici pe fundații, eliminând fosta cerință de lățime minimă, de 5,5 metri. În Franța, „Ty Village” este emblematic pentru mișcarea caselor mici, care există în departamentul Bretagne. În Germania, comunitatea Vauban a creat 5.000 de gospodării adăpostite în imobile de dimensiuni reduse, pe locul unei vechi baze militare din Freiburg. Tot în Germania, arhitectul britanic Richard Horden și Universitatea Tehnică din München au dezvoltat Micro Compact Home, locuință sub formă de cub, cu dimensiunea de 7,1 metri pătrați, conceput pentru maximum două persoane, cu spații funcționale pentru gătit, igienă, lucru și dormit. În Barcelona, Spania, există proiectul „Casa într-o valiză”, un imobil de 28 de metri pătrați. În Brazilia, Tiny Houses Brasil este prima fabrică de minicase din țară. Compania dezvoltă proiecte și construiește locuințe mici pe roți, personalizate și realizate manual. În Marea Britanie, Tiny Eco Homes UK a dezvoltat mai multe modele de case mici personalizabile, care costă în jur de 26.000 de lire sterline. Alte apartamente cu spații de locuit inteligente, de 32,8 metri pătrați, sunt disponibile în Manchester, iar Tiny House Scotland a creat Nesthouse, o casă ecologică mică, modulară, mobilă, de 23 de metri pătrați. Și în Irlanda de Nord există o comunitate în creștere de proprietari de case mici.
Garsoniere minuscule în Londra
Are doar 7 metri pătrați, este situată în Lower Clapton, estul Londrei, și în interior este loc pentru un pat, o toaletă și duș, o chiuvetă, un cuptor cu microunde și puțin spațiu de depozitare. Prețul minim stabilit de licitatori este de 50.000 de lire sterline, dar speranțele proprietarului merg spre o sumă mai mare, întrucât minuscula garsonieră a fost cumpărată cu… 103.500 de lire sterline în 2017, scrie „The Guardian”. Pe de altă parte, acesta este cel mai mic spațiu imobiliar care a apărut pe piața din Capitala britanică, marcată de o creștere constantă a prețurilor chiriilor. Este de menționat faptul că proprietarul și-a recuperat deja investiția, obținând 800 de lire sterline din chirie, în fiecare lună. Potrivit lui Stuart Collar-Brown, directorul My Auction, intermediarul care vinde garsoniera, cu veniturile din chirie estimate la aproximativ 10.000 de lire sterline, investitorii vor putea recupera cheltuielile în cinci ani. În 2019, un apartament de 9 metri pătrați, într-o altă parte a orașului, a fost scos la vânzare pentru 130.000 de lire sterline. Ulterior, noii proprietari au închiriat spațiul cu 600 de lire sterline pe lună.
De la 9,3 metri pătraţi la 27,9 metri pătraţi
Casele mai mici sunt mai puțin costisitoare în ceea ce privește taxele și costurile de construcție, încălzire, întreținere și reparații. Costul mai scăzut al vieții poate fi avantajos pentru cei cu economii modeste. Pe lângă costurile mai reduse, aceste locuințe de mici dimensiuni încurajează un stil de viață mai simplu și pot reduce impactul ecologic. În plus, imobilele mici beneficiază de cele mai recente descoperiri ale tehnologiei, care sunt obligatorii dat fiind spațiul redus. În general, dimensiunea caselor de acest tip variază între 9,3 metri pătrați și 27,9 metri pătrați. În aceste condiții, toate costurile sunt invariabil mai mici.