de Cătălina Tăgârţă
În cazul unui deces, oricât de dureros ar fi, rudele trebuie să se mobilizeze şi să facă demersurile necesare pentru deschiderea succesiunii. În acest sens, moştenitorul trebuie să se adreseze unui notar public din localitatea de domiciliu a persoanei decedate, de unde i se va elibera un certificat de moştenitor legal sau testamentar. În plus, tot acum se face şi un inventar al bunurilor defunctului.
Acceptarea sau refuzul, în termen de un an
Termenii legali ai succesiunii sunt reglementaţi în Noul Cod Civil la articolele 1100-1134. Persoanele chemate la moştenire fie pot accepta bunurile lăsate, fie pot renunţa la ele, într-un anumit termen, numit şi termen de opţiune succesorală, care este de un an de la deschiderea moştenirii. Acesta se calculează: de la data naşterii celui chemat la moştenire dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii; de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, cu excepţia cazului în care succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară - caz în care termenul curge de la această din urmă dată; de la data la care se cunoaşte leatul (dispoziţia testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire) sau de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii. Dacă se depăşeşte termenul de un an, fie veţi fi decăzuţi din dreptul de a moşteni, fie e mult mai dificil să dovediţi că aţi acceptat moştenirea în mod tacit.
Renunţarea, făcută în formă autentică
În ceea ce priveşte acceptarea şi neacceptarea moştenirii, acestea rămân la latitudinea succesorului. Acceptarea poate fi: expresă (prin înscris autentic sau sub semnătură privată) ori tacită (când succesibilul face un act sau un fapt pe care nu ar putea să-l facă decât în calitate de moştenitor, ca de exemplu acte de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire). În schimb, renunţarea la moştenire nu se presupune, ci trebuie făcută în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, cu excepţia cazului în care, îndeplinind condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, succesibilul nu acceptă moştenirea în termen de un an, deşi cunoştea deschiderea moştenirii ca urmare a citării sale de notarul public. Dacă sunt mai mulţi moştenitori, iar cel care a refuzat partea ce i se cuvine se răzgândeşte, el îşi poate revoca dreptul în cazul în care ceilalţi nu au împărţit şi partea sa.
Condamnaţii penal, nedemni de moştenire
Nedemnitatea succesorală este o sancţiune civilă care constă în înlăturarea de la moştenirea legală, cât şi de la cea testamentară. Pot fi nedemne să moştenească: persoanele condamnate penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea; persoana condamnată penal pentru săvârşirea (înainte de deschiderea moştenirii) unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt posibil moştenitor.
Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate, sau din oficiu, de instanţa de judecată ori de notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.
Ce conţine dosarul
În cazul unui deces, pentru a deschide acţiunea de succesiune e nevoie de un dosar care trebuie să conţină următoarele documente:
- o cerere scrisă care să cuprindă: data decesului şi ultimul domiciliu al defunctului, numele, prenumele şi domiciliul succesibililor, bunurile succesorale şi eventualele datorii ale defunctului, dacă cererea se introduce de către secretarul Consiliului Local se va menţiona şi valoarea de impozitare a bunurilor ce compun masa succesorală. Procedura succesorală se deschide la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului, precum şi a secretarului Consiliului Local al localităţii în raza căreia defunctul a avut ultimul domiciliu;
- acte de stare civilă: certificatul de deces, certificate de naştere ale succesorilor şi, după caz, certificat de căsătorie;
- actele de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile ale defunctului şi adeverinţa (certificat) de rol, fiscal sau agricol, eliberată de Primărie (Administraţia Financiară), referitoare la bunurile imobile ale defunctului;
- martori, pentru completarea probelor privind existenţa moştenitorilor şi a bunurilor succesorale;
- procură pentru cei care nu pot lua parte personal la dezbateri. Se va face la notariat şi se va prezenta în original;
- testament (autentic sau olograf), în cazul în care defunctul a lăsat vreunul;
- pentru succesibilii minori sau cei care au interzicere judecătorească şi sunt alienaţi mintal se va numi un curator special, neinteresat în succesiune, prin dispoziţia primarului.
• Dacă moştenitorii consideră că datoriile succesiunii sunt mai mari decât ce a lăsat defunctul ca bunuri, se recomandă acceptarea moştenirii „sub beneficiu de inventar”, caz în care succesorii vor răspunde pentru datoriile moştenirii numai în limita a ceea ce au dobândit
