Main menu

header

747 11 1de Călin Popa şi Adrian Barna

Un studiu de dată recentă dă speranțe dependenților de jocuri pe calculator, care pierd în medie zece ore pe zi pentru a-și „hrăni” această „poftă” care a ajuns un real pericol pentru sănătatea socială a indivizilor.

Zeci de milioane de persoane afectate

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, peste 4% dintre practicanții regulați de jocuri pe computer sunt dependenți. Dat fiind faptul că statistica se referă la zeci de milioane de persoane la nivel global, este lesne de estimat impactul social și asupra sănătății acestor oameni, a căror afecțiune a intrat de câțiva ani în lista bolilor mintale. Controversată și încă fără terapie care să i se adreseze, dependența de jocuri pe computer este obiect de studiu pentru nenumărați psihologi și psihiatri, care încearcă să-i găsească leac. Un studiu recent a relevat o „cale de atac” și, totodată, o speranță: terapia conversațională a dat rezultate neașteptate și îmbucurătoare în cadrul testelor derulate la Universitatea „Johannes Gutenberg”, din Mainz.

Pacienții ajung singuri la rădăcina problemei

Potrivit Manualului de Diagnoză și Statistică, dependența de jocuri pe computer are nevoie de cercetare extinsă pentru a fi „fixată” în repere. În general, medicii o stabilesc atunci când pacientul manifestă aceleași simptome ca în cazul altor dependențe și intră în categoria mai largă a dependenței de internet. În unele cazuri, cei afectați au ajuns să-și piardă locurile de muncă, relațiile personale și au încetat să mai manifeste alt interes în afară de cel pentru competiția de pe ecran. În aceste condiții, terapia conversațională, alături de alte ramuri ale terapiei cognitive, îi poate ajuta semnificativ pe dependenții de jocuri pe computer să ajungă singuri la rădăcina problemei, să dezvolte noi obiceiuri și, pas cu pas, să se desprindă de obsesia pentru gaming.

Sesiunile de grup favorizează desprinderea de obsesie

Pentru a-și testa teoria, specialiștii germani au recrutat 143 de bărbați cu vârsta medie de 26 de ani, care își tratau această dependență în clinici din Germania și Austria. Circa jumătate dintre participanți au intrat într-un program de terapie de grup, iar celorlalți li s-a spus că sunt pe o listă de așteptare. După terminarea programului de sesiuni de 15 săptămâni, 50 de dependenți din grupul aflat în terapie conversațională au arătat semne de desprindere de dependență, comparativ cu doar 17 în echipa care nu a participat la terapie, notează „Daily Mail”.

„Cel mai greu de depăşit este reticenţa dependenţilor de a intra într-un program de reabilitare“ (Universitatea „Johannes Gutenberg“, Mainz)