Main menu

header

889 10 1de Ștefania Băcanu şi Flori Pintea

Copiii au nevoie de educație încă de la primele luni de viață, spun specialiștii, prin diferite activități specifice vârstei, acțiuni care vor sta la baza dezvoltării lor mentale și comportamentale. Timiras Mirela (medalion), profesor pentru învățământul primar si preșcolar, ne-a vorbit despre activitățile cu rol educativ pentru copil, de la ce vârstă ar trebui incluse în program, când și cum ar trebui efectuate, astfel încât, atunci când ajunge la maturitate, cel mic să aibă cât mai multe atitudini, aptitudini și plăceri dezvoltate care să îl ajute pe parcursul vieții.

„Se realizează transferul și mobilizarea deprinderilor în contexte noi”

889 10 2- Ce sunt activitățile educaționale pentru copii? Ce implică?

- Activitățile educative reprezintă acțiuni dirijate ce au drept scop asimilarea sau fixarea unor comportamente, atitudini sau aptitudini ce îi conduc pe copii mai târziu la atingerea unor competențe. Pe scurt, aș spune niște activități care îi sprijină pe cei mici să învețe sau să consolideze ceva, ce le va folosi mai târziu în viață. Așadar, contribuie la educația lor, de aici și valența educativă. Aceste activități solicită implicarea educatorului, pe de o parte, și pe cealaltă, a copilului, care să fie motivat, atras de activitatea întreprinsă și dirijată de adult.

- Cât de importante sunt?

- Sunt foarte importante, întrucât conduc spre dezvoltarea armonioasă, plenară a copilului. Prin intermediul acestora se realizează în mod exemplar transferul și mobilizarea cunoștințelor și a deprinderilor în contexte noi, copilul învățând, astfel, cum să jogleze cu ceea ce a învățat, cum să le poată integra în viața sa de azi si de mâine.

„Succesul depinde în mare măsură de implicarea afectivă a educatorului”

889 10 3- Care este rolul lor?

- Activitățile educative au un rol de creștere și dezvoltare multilaterală, holistică, acestea vizând diverse domenii de dezvoltare: fizică, socio-emoţională, dezvoltarea limbajului şi a comunicării, dezvoltarea cognitivă, cunoașterea capacități și a atitudinilor în învățare. Participând la activități, copilul va fi expus, stimulat în aceste domenii, ajutând, astfel, la dezvoltarea sa plenară.

- Presupunând că aceste activități educative nu îi atrag din prima pe cei mici, cum sau ce le poate suscita interesul?

- Succesul acestora cred că depinde de implicarea afectivă a educatorului (profesor, învățător sau părinte). Entuziasmul, prezentarea activităților sub formă ludică și plasarea copilului în centrul activității, ca subiect activ, care să descopere ceea ce urmează să învețe, pot fi unii dintre factorii motivaționali. E bine să avem în vedere că cei mici sunt interesați de lucruri care îi implică direct, de activitățile senzoriale prin care percep lumea înconjurătoare și sunt dornici să îi imite pe cei mari, în diferite contexte de viaţă.

„Antrenează potențialul creativ”

- În funcție de vârstă, care sunt activitățile potrivite copilului și care sunt abilitățile care trebuie dezvoltate?

- Dacă jocurile și activitățile liber alese se potrivesc oricărui copil, indiferent de vârstă, la nivel antepreșcolar (0-3 ani) vorbim despre activități tematice. La nivel preșcolar apar domeniile experiențiale și ajungem ca la școală să discutăm despre activități de învățare structurate pe discipline, vizând competente-cheie (sociale, de comunicare, de matematică și științe, digitale, antreprenoriale, estetice). Însă, toate aceste tipuri de activități educative au un element comun: învățarea activă prin joc, văzută ca o experiență personală, unde copilul devine responsabil de propria sa învățare, fiind plasat în centrul procesului.

- Ce le dezvoltă creativitatea?

- Activitățile educative au la bază un demers complex ce activează, stimulează, antrenează potențialul creativ al copilului. La vârstă mică, sunt atrași de domeniul estetic creativ, iar prin intermediul activităților artistico-plastice (desen, pictură, modelaj) se bucură de realizarea unor lucrări proprii, asupra cărora pot interveni așa cum își doresc, pentru că imaginația și creativitatea sunt, astfel, dezvoltate.

„Continuitatea acasă este foarte importantă”

889 10 4- Dar autonomia, personalitatea?

- Am observant că în ultimul timp au fost tot mai promovate activitățile cu materiale de tip montessori ce sunt realizate din mijloace calitative, naturale, și invită copilul la autonomie în cunoaștere și învățare. Este interesant faptul că, după o prezentare individuală a unui joc Montessori, copilul ajunge să se joace singur, fiind autonom, neștiind că, de fapt, în spatele acestuia există un obiectiv pentru învățare. La activitățile care dezvoltă personalitatea mă gândesc atât la jocurile teatrale adresate celor mici, cât şi la un simplu rol, pe care copiii îl exersează zilnic, cu plăcere, pentru a simula realitatea, a-și satisface diverse curiozități sau a înfrânge diverse temeri: de-a doctorul, de-a familia, la piață etc. Reușesc să trăiască, astfel, emoții diverse, autentice sau prin imitație.

- Părinții trebuie să continue activitățile și acasă?

- Educația copiilor pleacă și se întoarce acasă. Acest fapt îl va ajuta pe cel mic să nu perceapă activitățile ca pe un efort specific mediul educațional, ci ca pe un antrenament, care îl ajută pe el să fie mai bun, mai validat, mai apreciat. Mai mult, va învăța mult mai ușor mai târziu, el reușind, astfel, să îşi dirijeze mai bine atenția şi să câştige o autonomie şi o perseverență în lucrul individual. Această continuitate este foarte importantă, întrucât va contibui la motivația intrisecă a copilului pentru învățare. Studiile recente arată că cei mici nu studiază că trebuie, ci de plăcere, de dragul relației cu educatorii săi, pentru a-i bucura și a-i mulțumi.

„Activitățile educaționale cu cele recreative se pot îmbina armonios. De exemplu, dacă educatoarea organizează sala de grupă în mod creativ, pe centre de interes, le facilitează copiilor acces la materialele didactice, iar ei participă activ la activități, prin lucrul direct cu materialele regăsite acolo“

„O bună colaborare între educatori îi conferă copilului o stare de echilibru și îl determină să participe activ la procesul învățării sale continue, înțelegând că antrenamentul frecvent îl va conduce către performanță“

„Cei mici învaţă foarte bine unii de la alţii“

- Cât de importantă este colectivitatea și la ce îl ajută pe cel mic?

- Colectivitatea este foarte importantă pentru copii. Pe lângă autonomie, validare socială, am remarcat că cei mici învață foarte bine unii de la alţii, atât la transmitere de cunoștințe, cât şi la susţinere emoţională, trecând prin același punct de cotitură, frici, temeri specifice vârstei, empatizează și se susţin reciproc. Mai mult, vor cunoaște empatia, solidaritatea, susținerea și lucru în echipă, și vor avea la îndemână instrumente necesare în confruntarea situațiilor din viitor.