Main menu

header

de Gabriela Niculescu

Deşi în medicina clasică românească nu se pune aproape deloc accentul pe studiul şi pe tratarea afecţiunilor sistemului nervos central, e bine de ştiut că disfuncţiile acestuia şi, implicit, cele ale sistemului nervos periferic pot genera şi întreţine afecţiuni organice aparent imposibil de vindecat. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că, atunci când spunem sistem nervos central ne referim la coloana vertebrală, iar când vorbim despre sistemul nervos periferic ne referim la legăturile „centrului” cu organele şi la funcţia de a le „informa” pe acestea despre cum să funcţioneze.

Disfuncţiile sistemului nervos duc la Alzheimer şi Parkinson
Orice dizlocare vertebrală înseamnă încetinirea sau chiar întreruperea, în cazuri extreme, a mesajelor de la sistemul nervos central către organele aflate în proximitate şi, prin aceasta, instalarea imediată a unor suferinţe, disfuncţii locale sau a unor grave blocaje. Dezechilibre precum bolile Alzheimer, Parkinson, schizofrenia ori paresteziile cu substrat vertebrogen sau paraliziile de aceeaşi sorginte, dar şi atacurile de panică, anxietatea, depresia sau melancolia sunt doar câteva dintre suferinţele manifestate de cele două sisteme nervoase.

Insomnia şi iritabilitatea, semne ale dereglărilor psihice
În cazul melancoliei, anxietăţii şi depresiei, trei dintre suferinţele sistemului nervos, specialiştii în ştiinţele de graniţă susţin că ele au ca primă cauză declanşatoare lipsa de lumină, de energie divină, la aceasta adăugându-se anumite dezechilibre hormonale, suferinţe organice concrete ori insuficienta oxigenare a organismului. Simptomele comune ale acestora pot fi recunoscute în manifestări precum iritabilitate, insomnie şi agitaţie, ce alternează cu perioade de lentoare, exprimată la nivelul mişcărilor, al vorbirii, al capacităţii de concentrare, sentimentul lipsei de valoare, lipsa autoaprecierii, tristeţe, pierderea interesului pentru activităţile cotidiene, dar şi pentru cele care bucurau înainte pacientul, apariţia gândurilor legate de moarte, respingerea interrelaţionării sociale, pesimismul şi retragerea într-o lume imaginară, unde abundă gânduri şi sentimente negative, îndreptate în special către sine.

Metode eficiente şi ieftine
Pentru îndepărtarea susceptibilităţii asupra posibilelor cauze ale declanşării acestor dezechilibre sunt necesare analize de sânge, vizitarea unui cabinet de vertebroterapie şi discuţia cu un psiholog. Până atunci însă vă sugerăm efectuarea unor automasaje reflexogene, deosebit de utile pentru întregul organism. Aşadar, masaţi-vă zonele care corespund sistemului nervos, rinichilor şi ficatului şi care au capacităţi de detoxificare. Astfel veţi scăpa de depresie. Aceste cure autovindecătoare se vor efectua de două ori pe zi, timp de zece minute pentru fiecare palmă - câte un minut pentru degetele arătător, mijlociu şi inelar de la ambele mâini şi câte două minute pentru zonele palmare. Automasajul se poate face cu ajutorul unui unguent pe bază de gălbenele şi propolis, iar direcţiile de masaj vor fi de sus în jos şi de jos în sus, imprimându-se o apăsare fermă. Curele vor continua până la ameliorarea simptomelor şi vor fi însoţite de un regim alimentar bogat în elemente vitale (vitamine, minerale şi enzime) şi de unul hidric (consumarea a doi-trei litri de apă pe zi).