de Cătălina Tăgârţă

Paraschiva Dima (foto) este învăţător în noua energie. Terapia prin iubire pe care o practică în prezent se bazează pe darul său înnăscut de a vedea energiile. Prin această metodă poate învăţa oamenii să redevină propriul stăpân, să-şi recapete propria putere şi să aducă mai multă conştienţă în viaţa lor. Cu iubire, Paraschiva spune că-şi poate ajuta pacienţii să se reconecteze la Divinitate, să dobândească încrederea în ei, să-şi recupereze sănătatea. Într-un cuvânt, să aducă echilibrul în întreaga lor fiinţă.

„Am început să-i văd pe cei din jur ca la radiologie: doar organe”
- Doamna Paraschiva, vă rog să ne povestiţi când v-aţi descoperit vocaţia! Sau aţi ştiut dintotdeauna că puteţi vindeca oameni?
- M-am dezvoltat treptat. Viaţa mea se desfăşura în mod normal, ca a oricărui alt om, dar la un moment dat m-am speriat, căci am început să-i văd pe cei din jur ca la radiologie, vedeam doar organele şi scheletul corpului. Când eşti la o distanţă de 10-15 metri de cineva şi nu vezi omul, ci doar organele, te cam sperii. Şi asta mi s-a întâmplat şi mie. Apoi am început să simt energia cu palmele. Pur şi simplu mi se duceau palmele după zona unde omul era bolnav, simţeam că mi se lipeşte, că mă atrage ca un magnet. Energia sau ceea ce simt eu şi spun că văd este de fapt magnetică. Este precum câmpul dintre doi magneţi care se atrag. Doar îl simţi, nu-l vezi. N-am cum s-o explic, dar e ceva ce simt între mine şi persoana afectată sau între mine şi un obiect care e în dezarmonie (de exemplu are o piesă stricată) sau pentru un animăluţ bolnav. Şi unde e energie dezarmonioasă pot să o rearanjez. Dar, pentru a ajuta trebuie să fii dincolo de minte, trebuie să fii în starea de pace, de armonie în interior. Deci să fii iubire, şi nu judecată, doar atunci te conectezi cu Universul/Creatorul şi vezi orice e frumos, că nu există urât sau rău, doar atunci poţi vindeca.

- Povestiţi-ne ce s-a întâmplat mai departe. Cui i-aţi pus primul diagnostic şi ce tip de probleme puteţi rezolva?
- Primul diagnostic, dacă îi pot spune aşa, i l-am pus unui animăluţ. E vorba despre pisica fostului vecin, pe care l-am trimis de urgenţă la medic, iar medicul a confirmat exact ceea ce am spus eu că are.

„Vibraţia cărnii e joasă şi întreţine boala”
- Totuşi, poate mulţi ar spune că a fost pur şi simplu o coincidenţă. Vă rog să ne daţi şi alte exemple.
- Desigur, am foarte multe exemple, plus că sunt oameni care pot confirma ceea ce spun. Mulţi chiar au şi lăsat comentarii şi impresii pe site-ul meu http://terapie-prin-iubire.ro. De când am început să „văd” bolile şi problemele, le spuneam rudelor şi colegilor de serviciu ce au, şi bucuria mare era că primeam şi confirmări. Adică, fie omul mergea la medic, îşi făcea analizele şi mă anunţa că are exact ce i-am zis eu, fie că era vorba de o durere de cap, spre exemplu, iar după ce puneam eu mâinile pe frunte trecea... Chiar îmi amintesc că, la un moment dat, eram la o nuntă şi stăteam la aceeaşi masă cu o rudă. Dar era gălăgie mare şi nu puteam să-i explic ceea ce am văzut, aşa că mi-am tras scaunul mai aproape de ea şi am început să îi desenez cu pixul pe un şerveţel. Şi, într-adevăr, după ce a mers la medic, femeia a fost diagnosticată cu cancer la ficat. Şi-a schimbat total alimentaţia, a renunţat să mai mănânce carne... De fapt, asta trebuie să facă orice bolnav care are cancer, fiindcă vibraţia cărnii este foarte joasă, şi atunci ea întreţine boala. Un alt exemplu ar fi cu o colegă de birou de la minister. Ea lucra la departamentul financiar, dar la ora 16:00 ne întâlneam şi mergeam împreună spre staţia de metrou. Şi mi-a zis odată: „Uite, ştii, tata nu mai aude, trebuie să-l duc la medic, că are probleme cu urechile”. Şi m-a rugat să îi spun ce are. Am rugat-o atunci să se gândească la el, iar eu mă voi conecta cu dânsul... Şi-mi amintesc că i-am zis atunci că nu urechile sunt problema şi că suferă de ischemie cardiacă. Aşa că am sfătuit-o să meargă repede la cardiologie, nu la ORL. Şi, fiindcă nu avea nimic de pierdut, m-a ascultat. Medicul a confirmat, i-a dat tatălui său tratament urgent şi, după ce l-a luat, s-a rezolvat şi problema cu auzul. Deci, vezi, simptomele pot apărea într-un loc, iar cauza să fie în cu totul alt loc.

„Neînţelegerile, neiubirea, neacceptarea îmbolnăvesc inima”
- E ceva frecvent? Aţi mai întâlnit situaţia aceasta?
- Da. De exemplu îmi aduc aminte că au venit la mine două doamne cu dureri de spate. Toată lumea ştie că, dacă sunt probleme în zona lombară, omul are o frică legată de planul financiar - asta o spun şi cărţile de specialitate. Or, eu am descoperit şi altă cauză. Una dintre cele două doamne fusese pe la toţi doctorii, aplicase tot ce ştia pentru problema asta, dar săraca nu mai putea să meargă de durere. Şi am descoperit că, în cazul său, totul pornea de la inimă. Plus că în familie existau probleme de neînţelegere, de neiubire, de neacceptare, o stare de supărare... din cauza asta era durerea. I-am explicat toată această legătură şi am ajutat-o să se vindece. Ştiu că ţi-e greu să te schimbi şi să dai drumul la iubire când o viaţă întreagă ai suferit...
Altă doamnă venise cu aceeaşi problemă, iar cauza era, într-adevăr, aşa cum ştim cu toţii, frica de planul financiar. Fiindcă în zona aceasta sunt centri noştri umani, e fiinţa umană; iar dacă ea nu e hrănită de energia planetei, apar fricile. În momentul în care ţi-e frică, tu strângi emoţii negative, şi strângi până se formează nodulii, chisturile. Deci toate aceste formaţiuni sunt formate prin energie aglutinată, prin faptul că ne închidem în noi, blocăm mişcarea energiilor, aşa apare boala în corpul fizic. Ca să păstrăm corpul sănătos, energiile trebuie să se mişte tot timpul, să fie în armonie cu universul şi cu planeta... Dacă tu te rupi de planetă, atragi energii de aceeaşi vibraţie, iar dacă ai frici, universul vine şi-ţi aduce tot frici. Rolul meu e să-l ajut pe om să conştientizeze, să îi explic ce anume greşeşte, încerc să-l susţin energetic în timpul procesului, dar vindecarea o face fiecare singur. Adică, îi ajut, dar nu o pot face eu în locul lor.

„Copilului îi dispăruseră toate bubiţele ca prin minune”
- Vă rog să ne explicaţi puţin, ca să înţeleagă toată lumea!
- Să luăm un caz concret. La un moment dat, a venit la mine un cuplu de la Galaţi, recomandat de o prietenă de-a mea. Cei doi aveau o fetiţă de vreun an şi jumătate, şi doamna era însărcinată din nou. Motivul vizitei în Bucureşti era, în principal, pentru a-i face copilului nişte analize, fiindcă nu dormea noaptea, nu putea mânca (avea anumite interdicţii), fetiţa era plină de bubiţe pe tot corpul, se scărpina şi avea răni chiar şi în zona inghinală şi pe pleoape. Era un fel de alergie, iar prietena mea le-a zis să treacă să mă vadă. Evident că ambii părinţi erau reticenţi la terapia mea. Totuşi, eu le-am spus să lase fetiţa în pace, să facă ce vrea ea, fiindcă şi-aşa era foarte agitată, şi între timp am stat de vorbă cu părinţii. Vă daţi seama, ce le poţi spune unor oameni care nu ştiu nimic despre spiritualitate, mai rău îi sperii, că cine ştie la ce se gândesc: „Ah, asta e vreo vrăjitoare, cine ştie ce ne face!” Aşa că încercam să îmi aleg cuvintele cu grijă, să le vorbesc despre iubire, despre energii, despre boală, iar în timp ce eu vorbeam cu părinţii, lucram şi pe fetiţă, energia mea de iubire se concentra şi asupra sa, care avea burtica umflată, mititica. Energetic vorbind, avea acolo o entitate, ca o moluscă neagră, dar am reuşit să o smulg, ca un magnet care trage boala de acolo, şi am umplut acel loc cu lumină, cu iubire. În fine, au plecat cu toţii de la mine, iar când au ajuns acasă la prietena mea au rămas şi mai şocaţi: când au dezbrăcat copilul au observat că îi dispăruseră toate bubele. În plus, pentru prima oară într-un an şi jumătate, fetiţa a dormit toată noaptea, iar a doua zi dimineaţă a băut lapte. Mi-a povestit Claudia, prietena mea, că părinţii se uitau unul la altul, cu o privire din aia tâmpă, de nu le venea să creadă...

„Ajut, dar nu pot vindeca pe nimeni în locul său”
- Şi asta a fost tot? Aţi vindecat fetiţa la o singură întâlnire?
- Povestea e ceva mai complicată. Eu am ajutat-o cât am putut, am umplut cu iubire cât am putut, dar i-am povestit mamei, îndeosebi, că problema pleacă de la ea, că de fapt mama are nevoie de ajutor energetic. De ce? Fiindcă ea era ca o fiinţă ruptă de lume, neînţeleasă de nimeni. Soţul se juca pe telefon şi stătea tot timpul la calculator, parcă n-avea nici serviciu, din câte-mi amintesc, iar soţia avea grijă de copil, de casă. În plus, au fost nevoiţi să se mute la socri, apoi la ceilalţi părinţi, astfel că mama nu-şi găsise încă locşorul său şi, adânc, în suflet, se simţea neînţeleasă şi neajutorată. Aşa că i-am explicat că iritarea pe care o are copilul şi pe care o arată în exterior este cauzată de starea interioară a mamei - căci orice copil, până la 14 ani, este legat energetic de mamă, eu zic că este sub pălăria/umbrela mamei. Alergia fetiţei arăta că mama e iritată în interior de o persoană sau o situaţie şi i-am spus să mă sune peste o lună-două, să găsim o soluţie împreună, să o învăţ să respire conştient, să-şi umple viaţa cu iubire, dar nu a făcut-o. Şi am aflat apoi de la prietena mea că, la ceva timp, problemele fetiţei au reapărut, din păcate! De aceea spun că eu ajut, dar nu pot vindeca pe nimeni în locul său. Sunt lucruri care ţin doar de persoana în cauză, şi atunci chiar nu ai ce să faci. Ideea e în felul următor. Boala vine în noi ca semnal că noi ţinem ceva acolo strâns, blocat în interior. Şi energia se aglutinează, iar dacă nu luăm măsuri, ne trezim cu boli...

„Mai întâi le explic ce şi unde greşesc“

- Dumneavoastră cum îi puteţi ajuta pe oameni, mai concret?
- Aşa cum ai creat starea de a aduna energia, acum trebuie să vii cu energie înaltă cu lumină şi cu iubire, care să spele în interior ce nu trebuie, să mişte energiile... Mai întâi le explic oamenilor ce greşesc, iar apoi - că omul n-are nici timp, nici bani să vină la terapeut - am creat metoda respiraţiei abdominale. Le explic că tot ceea ce am eu în mine au şi ei, că toţi suntem veniţi de la Creator şi toată comoara de cunoaştere e în fiecare. Respiraţia abdominală conştientă presupune ca, în momentul în care expiri şi inspiri, să aduci aer în burtică, aşa cum respiră bebeluşii. Unde e minte agitată, şi respiraţia e superficială. Iar noi, din cauză că suntem stresaţi, ne-am suprimat respiraţia, şi ea e doar la nivelul plămânilor, cât mai superficială şi mai rapidă. Şi în aceste condiţii corpul nu se mai oxigenează. Poţi învăţa să lucrezi cu respiraţia indiferent de vârstă, trebuie doar să exersezi şi să respiri corect, rămânând în prezent. Apoi, dacă terapeutul te ajută cu energia sa şi explicaţiile, te vindeci. Şi sunt multe exemple de vindecări. Îmi aduc aminte o tânără, care avea vreo şapte-zece noduli la tiroidă, probleme cu ficatul, probleme la stomac, nişte pete urâte pe piele, şi după numai două luni s-a vindecat total. Am trimis-o la medic, să-şi facă analizele, şi medicul a fost uimit că au ieşit foarte bune. Eu nu zic că am vindecat-o singură, ci împreună. Vindecarea o face omul singur, are nevoie doar să-l ajuţi să înţeleagă. Dar sunt şi multe persoane care zic că vor, dar care nu fac nimic, pentru că le place starea de victimă. De fapt, aşa cerşesc iubire. Dar atenţie!, eu nu îmi pierd timpul cu leneşii. Colaborez doar cu cei care vor să facă într-adevăr transformările.

- Cum vine asta?
- Când eşti bolnav, cerşeşti iubire, fiindcă tu, în interior, simţi că aşa te hrăneşti, aşa te-ai putea vindeca. Dar e mult mai bine să aduci chiar tu iubirea în interior. Poţi face asta lucrând cu respiraţia conştientă. Dacă ai sentimente de furie, de supărare, nu poţi zice dintr-o dată, gata, iert, uit... nu poţi dintr-o dată dar în timp vei reuşi. Respiraţia conştientă aduce iubirea, instrumentul cel mai uşor, poate fi folosit de oricine, oricând, oriunde, până devine stare de a fi. Bineînţeles că şi eu am avut greutăţi multe în viaţă, m-am smiorcăit şi ceream ajutor, dar am primit mesaje că doar aşa voi reuşi. Ştiu ce înseamnă să primeşti vestea că ai cancer, dar m-am vindecat fără să mă operez, fără să iau pastile.

Diagnosticarea, o simplă privire sau conectare la distanţă

- Aş vrea să amintim cum se face diagnosticarea şi dacă este vorba despre o interacţiune directă. Oamenii probabil se tem de asta.
- Diagnosticarea se face dintr-o simplă privire. Sau pur şi simplu conectându-mă cu persoana în cauză prin gândul cuiva care mi-o cere sau printr-o fotografie, sau la telefon. Dar atenţie! Colaborez doar cu cei care vor să facă într-adevăr transformările, altfel, cei care se scaldă în energia mea şi atât, fără ca ei să facă ceva, nu vor reuşi să se vindece.