Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

562 26 1de Dana Purgaru

Pisicuța dumneavoastră respiră greoi, nu mai este la fel de vioaie, mănâncă mai puțin, ține gura deschisă și stă mai mult retrasă? Una dintre posibilele cauze poate fi o tulburare de respirație provocată de acumularea de lichid în torace, afecțiune numită hidrotorax, motiv pentru care este recomandat un consult de specialitate. Doctor în medicină veterinară Constantin Daniel Lescai, șef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, aduce mai multe lămuriri despre această boală.

Pune viața în pericol

Hidrotoraxul desemnează o acumulare de lichid în afara plămânilor, dar care limitează mișcarea de expansiune a acestora. Ca urmare, organismul primește o cantitate redusă de oxigen. „Acest lichid are drept sursă diverse afecțiuni, însă cel mai frecvente sunt peritonita infecțioasă felină (PIF), infecțiile, tumorile, traumele, hemoragiile, cardiomiopatia și problemele circulatorii limfatice. Lichidul toracic, prin acumulare, crește presiunea asupra plămânilor și le reduce din spațiul necesar măririi în volum, odată cu inspirația normală. Sărmanele pisici se simt ca și cum am încerca noi să respirăm cu un corset ce se tot strânge în jurul pieptului nostru. Este deci o afecțiune chinuitoare, progresivă, care pune viața în pericol și diminuează din calitatea acesteia”, ne-a spus medicul veterinar.

Se fac puncții pentru eliminarea lichidului

În cazul în care se observă simptomele descrise anterior și din cauza gravității acestei probleme, se recomandă examinarea clinică riguroasă, însoțită de realizarea unor radiografii toracice. „Aceste radiografii vor evidenția, pentru privirea specialistului, reducerea detaliului pulmonar și a întregii arii toracice, plămânii fiind înconjurați de o cantitate variabilă de lichid, ce împiedică expansiunea și oxigenarea organismului”, a completat specialistul.

Acțiunea imediată a medicului veterinar vizează creșterea presiunii oxigenului prin asigurarea unei surse suficiente și îndepărtarea, prin puncție toracică, a excesului de lichid. „Această manoperă este cea care reduce suferința pisicii, permite, în anumite condiții, creșterea în volum a plămânilor și îmbunătățirea respirației. Lichidul extras are diferite proprietăți, în funcție de afecțiunea ce a determinat acumularea sa. De aceea, uneori este utilă analizarea acestuia, reevaluarea radiologică după îndepărtarea lichidului, realizarea altor teste de sânge sau de altă natură, pentru a avea o vedere de ansamblu asupra gravității afecțiunii. Sarcina dificilă va fi limitarea numărului de puncții prin prevenirea acumulării unei noi cantități de lichid. Acest lucru este deseori dificil și chiar imposibil în cazul peritonitei infecțioase feline, al tumorilor, al defectelor de circulație limfatică sau al altor afecțiuni cronice”, explică medicul veterinar.

Frecvența puncțiilor ce ajută pisica să respire este dată de rapiditatea cu care afecțiunea evoluează, și este dificil de estimat. Potrivit specialistului, uneori, după câteva puncții, efectul este mai redus decât la început, mai ales din cauza cicatricelor ce se pot produce între cele două foițe pleurale, formându-se practic o legătură permanentă și lipsită de elasticitate între acestea. „În aceste cazuri, de multe ori, este mai realistă dorința de a îmbunătăți calitatea vieții decât de a căuta un tratament vindecător”, a completat specialistul.

Add comment


Security code
Refresh