Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

629 29 1de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu

Furnicile nu încetează să uimească lumea cercetătorilor prin capacitățile lor uimitoare, care sunt încă departe de a fi descoperite și analizate în totalitate. De la obiceiul de a trimite „SOS” pentru camarazii de luptă până la modelul de agricultură sustenabilă dezvoltat cu zeci de milioane de ani în urmă, aceste organisme se dovedesc miracole ale lumii naturale.

Scot victimele de pe „câmpul de bătălie”

Cercetătorii de la Universitatea din Würzburg au dat publicității rezultatele analizării comportamentului uimitor al unei specii de furnici mâncătoare de termite, „megaponera analis”. Acestea reacționează la semnalele transmise de „camaradele” rănite în luptă și le scot de pe „câmpul de bătălie”. Pare un scenariu de film, dar se întâmplă în lumea acestor insecte. „Acest comportament este neașteptat pentru furnici. Ne-am imaginat întotdeauna că indivizii nu au importanță în ecuația coloniei, sacrificându-se întotdeauna pentru aceasta. În cazul de față, însă, binele individului este văzut ca binele întregii colonii”, explică specialistul Erik Frank, autor al studiului publicat de revista „Science Advances”.

„S.O.S” chimic

De regulă, salvarea este percepută de oameni ca o urmare a empatiei, adică a unui sentiment. Cercetătorii afirmă că în cazul furnicilor nu este vorba depre așa ceva, ci despre o comunicare chimică: indivizii răniți transmit un „S.O.S” cu ajutorul secreției unor feromoni specifici. Mai mult, s-a observat că nu doar pentru momentele de primejdie funcționează „sistemul”, ci se poate trece și la salvarea unor „parteneri” care nu se află în situație critică și nici nu sunt răniți. Pe timpul celor 420 de raiduri studiate de cercetători, s-a observat că mușuroaiele de termite sunt atacate de indivizii mai mari, care le fac loc astfel celor mai mici, aceștia pătrunzând în interior. Pe lângă faptul că este cărată prada spre mușuroiul propriu, furnicile își scot la suprafață și camarazii care au pierdut antene sau membre în luptă.

Recuperare în proporție de 95%

Experimentele specialiștilor au relevat comportamente surprinzătoare. De pildă, atunci când unor furnici li s-au înlăturat membre, celelalte au sărit să le ajute doar dacă făceau parte din propria colonie; în caz contrar, le-au ucis. Mai departe, s-a observat că, dacă nu erau salvate, circa jumătate dintre rănite mureau, dar, dacă se reușea salvarea, acestea se recuperau în proporție de 95%, participând ulterior la alte raiduri. Circa un sfert dintre furnicile care iau parte la atacuri poartă semne ale unor răniri anterioare, în special pierdere de membre, dar cercetătorii notează că se adaptează foarte repede la noua situație și își reiau misiunile.

„Cursă a înarmării”

Specialiștii au observat faptul că aceste furnici s-au specializat în timp ca prădători de termite, iar în schimb termitele au dezvoltat o apărare constituită din lărgirea mandibulelor. „Este o foarte interesantă «cursă a înarmării» între aceste specii, mai ales în condițiile în care furnicile au învățat că prin salvarea camarazilor sufocați de inamici sau rămași fără membre, costurile raidurilor lor au scăzut semnificativ, nemaifiind nevoite să producă urmași care să-i înlocuiască pe cei căzuți”, arată Francis Ratnieks, de la laboratorul de apicultură al Universității Sussex.

Fac „agricultură” de milioane de ani

Cercetări de dată recentă au dat la iveală faptul că furnicile au inventat agricultura cu milioane de ani înaintea oamenilor. „Furnicile cultivatoare de ciuperci reprezintă unul dintre rarele grupuri de animale care au dezvoltat o agricultură”, punctează Michael Branstetter, din cadrul „Smithsonian’s National Museum of Natural History”, din SUA, instituție care a derulat un studiu în domeniu. Astfel, s-a descoperit că furnicarele lor adăpostesc câm- puri subterane unde aceste insecte cultivă ciupercile care constituie esențialul regimului lor alimentar. Furnicile „agricultoare” sunt capabile să-și protejeze culturile de boli, de paraziți sau de secetă la o scară și la un nivel de eficiență care rivalizează cu agricultura umană. Ele au creat chiar noi specii de ciuperci care nu ar fi putut supraviețui fără îngrijiri atente în stare sălbatică, arată AFP.

Cultivă ciuperci sub pământ

Capacitățile precoce ale anumitor furnici în materie de agricultură erau deja cunoscute de cercetători, însă multă vreme a persistat misterul asupra modului în care aceste insecte de mici dimensiuni au reușit să cultive ciuperci cu milioane de ani înainte ca ființele umane să descopere modalitatea de a obține recolte. Analizând ADN-ul a 119 specii de furnici, cercetătorii americani au generat „primul arbore complet al evoluției furnicilor cultivatoare de ciuperci” și au identificat cel mai vechi strămoș al acestora. „Am descoperit că furnicile s-au apucat probabil de agricultură în habitatele uscate din America de Sud, regiuni în care ciupercile, care au nevoie de umiditate, nu se puteau dezvolta în stare sălbatică. Am mai constatat că și cultura ciupercilor a început în urmă cu 30 de milioane de ani, în timpul unei perioade în care planeta se răcea și în care zonele uscate deveneau tot mai răspândite”, adaugă Michael Branstetter.

Complexitate uimitoare a răspândirii cunoștințelor

Ciupercile obișnuite în climat umed nu ar fi supraviețuit independent, astfel încât, întocmai ca oamenii care cresc în climat controlat anumite specii, aceste furnici au menținut umiditatea în cadrul culturilor lor. „Dacă seceta devenea prea aspră, plecau în căutare de apă”, explică doctor Ted Schultz, autor al studiului. În aceste condiții, ciupercile pot deveni dependente de „fermierii” lor. „Ciupercile intră într-o relație cu aceste furnici, cu care altfel nu ar fi interacționat în condițiile normale ale sălbăticiei”, adaugă Schultz. Mai mult, specialiștii au depistat și complexitatea uimitoare a felului în care aceste furnici își răspândesc cunoștințele. Fiecare nouă „grădină” cu ciuperci începe în momentul în care fiica reginei părăsește cuibul mamei sale și pleacă pentru a-și face unul propriu, ducând cu ea o parte din recolta de acasă pentru a-și începe propria „cultivare”, arată sciencedaily.com. „Fluxul de informaţii între colonii este comparat cu fluxul dintre sistemele sociale umane”, afirmă cercetătoarea Kirsti Abbott, de la Universitatea New England, din Australia.

„Furnicile sunt mult mai deştepte decât credem noi. Le numim superorganisme, deoarece formează reţele care seamănă cu creierul uman“ (Kirsti Abbott, Universitatea New England, Australia)

Îşi plantează propriile fructe tropicale

Coloniile de furnici din Insula Fiji își cultivă propriile fructe tropicale. Insectele recoltează seminţe de squamellaria, le plantează, le cresc şi apoi se hrănesc şi chiar trăiesc în interiorul fructelor, folosindu-se astfel de recolta lor. În schimb, multe dintre plante au fost „domesticite” până în punctul în care nu mai cresc pe cont propriu, având nevoie de „fermieri-furnici” care să le „cultive”, relatează „The New Scientist”.

Add comment


Security code
Refresh