Main menu

header

Ce trebuie să mănânce căţeluşii

    Puii de căţel pot fi înţărcaţi la trei, patru săptămâni de la naştere, când încep să le dea dinţişorii de lapte. În această perioadă ei sunt extrem de fragili şi trebuie să fiţi foarte atenţi cu ei, pentru a nu rămâne cu burtica goală mai mult de patru ore. Trecerea de la laptele matern la alt tip de hrană se face treptat, în decurs de câteva zile. În acest timp, căţeii trebuie lăsaţi să mai sugă de la mamă, dar, în paralel, li se va da şi o hrană special făcută pentru ei. Porţiile mici, primite la intervale egale de timp, de circa patru ore, trebuie să fie uşor digerabile, puţin solide, pentru ca organismul lor să absoarbă toate substanţele nutritive necesare dezvoltării. De asemenea, trebuie ca mâncarea să le placă, astfel încât să o mănânce singuri.

 

Au nevoie de un aport mare de proteine

    Căţeluşii se dezvoltă foarte repede şi au nevoie de un aport mare de energie şi de proteine, pe care le iau din hrană într-o proporţie de până la patru ori mai mare faţă de câinii adulţi. Înainte de a le oferi noua hrană însă trebuie să vă asiguraţi că aceasta este potrivită pentru vârsta şi dimensiunile lor. Puteţi prepara în casă un amestec de orez cu morcovi şi carne de pui sau de vită şi cu supă, dar, pe lângă aceasta, nu uitaţi să puneţi în castronul cu mâncare al puilor şi hrană specială, pentru câinii juniori, de foarte bună calitate.

Cacadu, înaripatul fermecător

   Papagalul Cacadu sau Citron Crestat provine în special din Indonezia, dar şi din Australia, Noua Guinee, Filipine şi insulele din Pacific. Este foarte sociabil şi poate fi crescut cu succes şi în captivitate. Această pasăre exotică este foarte inteligentă. Ea este învăţată să trăiască în mediul său natural în grupuri şi de aceea nu este bine să fie crescută singură, într-o colivie strâmtă. Din păcate, în sălbăticie, este în pericol de dispariţie, din cauza vânătorii.

Creasta, emblema speciei
    Cacadu atinge, la maturitate, 33 cm. Are penele de culoare albă pe cap şi aurii în lateral, pe creastă şi pe coadă. De asemenea, pe creastă, care este emblema acestei specii, pot fi întâlniţi fulgi de culoare galben-portocalie. La maturitate, ochii femelelor sunt roşiatici, iar ai masculilor negri. Picioarele sunt de culoare cenuşie. Masculii se mai pot deosebi de femele prin creasta mai mare şi prin ciocul mai nuanţat.

Huţul, o mândrie românească

- O rasă de cai pe cale de dispariţie

   Această rasă de cai este una reprezentativă pentru ţara noastră şi provine din zona muntoasă a Carpaţilor, în special din Carpaţii Orientali, regiune denumită „Ţara Huţulului”. De-a lungul secolelor, calul huţul a trăit şi s-a înmulţit în condiţii vitrege, de altitudine, fapt ce i-a conferit, de la o generaţie la alta, rezistenţă, putere şi robusteţe. În 1856 s-a format la Rădăuţi prima herghelie de Huţuli din România. Caii au fost înmulţiţi şi selecţionaţi cu atenţie, pentru a se conserva puritatea rasei şi unele exemplare au fost trimise în străinătate, pentru fi întemeiate herghelii. În 1970 s-a înfiinţat „Huţul Club”, iar la 1982 s-a creat un registru genealogic al rasei. De asemenea, în 1994, s-a înfiinţat Federaţia Internaţională a Huţulului, ce se preocupă în special de conservarea acestei rase.

Jimmy cel „simpatic tare”

   Într-o dimineaţă, când un mugure nepregătit a îndrăznit să-şi arate goliciunea, când oamenii se pregăteau de Înviere, cea dintâi rază de soare s-a împletit pe o blăniţă scurtă pe care răcoarea o făcea să se zgribulească, să se vâre într-un colţ al unei curţi pe care nu o cunoştea şi să aştepte clipe mai bune. Aţipise, iar de undeva din aer se simţea o adiere ciudată. Zgomote necunoscute veneau de undeva, aşa că a început să miaune. Fetiţa care se juca cu mingea l-a auzit.