Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Pagina necuvantatoarelor - Povestea lui Tommy

Cu câtva timp în urmă, o prietenă mi-a dat un pisic ce trebuia să fie… persan. Era un ghemuleţ căruia abia îi dăduseră ochişorii. Era mic şi urât, nicidecum de rasă. Mai târziu s-a dovedit a fi o corcitură cu siamez. Ne-am ataşat oricum de el. Acum face parte din familie şi e frumos, mare şi gras. Burtica îi ajunge până la covor. Mi-aduc aminte că era atât de mic, încât ţi-era frică să pui mâna pe el. Avea lăbuţele din spate pline de vopsea verde. Până nu şi-a smuls toată vopseaua nu s-a lăsat.

    Era nebunel, se juca, mai făcea şi tâmpenii. Când a mai crescut făcea numai stricăciuni şi era invidios dacă îl lăsai singur acasă: făcea ture dormitor-sufragerie şi invers, se bloca în şifonier, se ascundea, se urca pe plasa de la geamul de la bucătărie etc. Lui Tommy nu îi plăcea să aibă vreo uşă închisă în casă, el era stăpânul şi avea voie să se ducă peste tot. Mama mea îl mai „caftea” cu papucul când făcea tămpenii şi a prins frică de papuc, că de mama, nici vorbă!

Pagina necuvantatoarelor - Peştele-doctor, micuţul care ne curăţă pielea

   Aceşti adevăraţi „specialişti” în pedichiură sunt peşti de apă dulce. Se numesc Garra rufa, însă li se mai spune şi peştii-doctor, deoarece sunt folosiţi cu succes în tratamentele de frumuseţe şi chiar de medicină.

Pedichiurişti de soi!
    Micuţii Garra rufa trăiesc şi se înmulţesc în bălţi, însă sunt crescuţi şi în piscinele şi în bazinele unor clinici de sănătate, pentru că obişnuiesc să consume pielea moartă de pe picioarele clienţilor. De asemenea, în unele instituţii medicale sunt folosiţi pe pacienţii cu psoriazis. Ei îndepărtează surplusul de piele moartă, curăţând zona afectată şi lăsând astfel loc pentru ca pielea sănătoasă să se dezvolte.

Pot fi crescuţi şi în acvariu
    În centrele SPA, pacienţii plătesc în jur de 30 de dolari pe o şedinţă alături de peştii-doctor şi după câteva vizite efectele încep să se vadă. În libertate, aceşti peşti pot fi întâlniţi în special în Turcia, Siria, Irak şi Iran. Ei pot fi crescuţi şi în acvariu, ca orice alt peşte.
Daniela Purgaru

Pagina necuvantatoarelor - Ce îi mai dăm hamsterului de mâncare

    Hamsterii sunt animale atât rozătoare, cât şi omnivore. În afară de mâncarea specială care se găseşte în comerţ, destinată lor, ei mai pot mânca aproape orice aliment de origine vegetală sau animală.

Legume şi carne fiartă
    Pe lângă clasicele seminţe pentru hamsteri ce pot fi cumpărate de la pet-shop-uri, aceste animale pot fi hrănite şi cu legume: morcovi, salată, pătrunjel (foarte indicat pentru conţinutul ridicat de vitamina C, indispensabilă hamsterilor), fasole păstăi, porumb; fructe: banane, mere, nuci, caise (exclus citrice, fiindcă nu sunt sănătoare pentru aparatul digestiv al acestor rozătoare); carne fiartă: de pasăre (pui, curcan); alte alimente: orez fiert, ou fiert, paste, pâine uscată. 

Oferiţi-i porţii mici!
    Cantitatea de mâncare suficientă pentru un hamster într-o zi e cam de o lingură per total. Aceasta poate consta în seminţe şi în câteva dintre alimentele enumerate mai sus, puse pe o farfuriuţă. Dacă îi oferiţi mai mult decât poate mânca, hamsterul are tendinţa de a stoca surplusul în colţurile cuştii/acvariului.

Pagina necuvantatoarelor - Kuvasz, „monstrul” protector

Câinele din rasa Kuvasz este perfect pentru iubitorii de animale care îşi doresc un patruped de dimensiuni mari şi care deţin o curte sau un apartament cu mult spaţiu. Acest câine este extrem de inteligent şi are un puternic caracter protector.

Uriaşul tibetan
    Rasa Kuvasz („kawasz” = protector) este originară din Tibet, iar în ziua de azi câinele este crescut în special pentru protecţie, pază şi ca animal de stână. Seamănă destul de mult cu Ciobănescul de Pirinei, însă nu are doi pinteni la nivelul labelor din spate. Cu secole în urmă, această rasă s-a răspândit treptat în întreaga Europă, fiind utilizată mai ales în Ungaria, unde a fost, la mijlocul secolului al XVI-lea, foarte căutată pentru însoţirea nobilimii.

Puternic şi robust
    Acest câine este foarte puternic şi robust, cu un cap mare şi ochi închişi la culoare, expresivi. Urechile au vârfurile uşor rotunjite, aduse spre înainte. Corpul este musculos, iar coada este purtată în jos. Blana este, fără excepţie, complet albă, iar părul dublu poate fi ondulat. Înălţimea este de 71-76 cm la mascul şi de 66-71 cm la femelă, iar greutatea e de 42-52 kg la mascul şi de 32-41 kg la femelă.

Pagina necuvantatoarelor - Ascita, o stare ce poate indica mai multe afecţiuni

    Ascita reprezintă o acumulare de lichid în cavitatea abdominală a animalului, din cauza unor afecţiuni cum ar fi cele tumorale, spre exemplu. Doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus mai multe despre această afecţiune. Ascita apare din cauza prezenţei unor formaţiuni tumorale, a cirozei hepatice, peritonitei, dezechilibrului electrolitic sau a scăderii cantităţii de proteine din sânge (aşa cum se întâmplă în afecţiuni renale şi gastrointestinale).

   De asemenea, poate fi cauzată de unele modificări la nivelul vaselor sangvine şi limfatice sau de unele disfuncţii cardiace. Lichidul care se acumulează în stomacul animalului poate să varieze în cantitate, de la abia detectabil până la cantităţi însemnate, ce pot deforma conturul abdominal. „Acumularea de fluid poate fi rezultată prin transsudaţie sau prin exsudaţie, variind în timp.
   De obicei, proprietarii observă abia ultimul stadiu, cel de acumulare excesivă, confundând starea animalului cu una de gestaţie sau de îngrăşare”, ne-a declarat medicul veterinar.

Pagina necuvantatoarelor - „Ia-mă acasă!”

Pe mine mă cheamă Merişor, iar prietenii mă alintă Meri. Am opt săptămâni şi m-a găsit un nene pe stradă. I s-a făcut milă de mine şi, pentru că nu m-a putut ţine la el, m-a dus la un cabinet veterinar. Aici am cunoscut mulţi căţei ca mine şi toată ziua alerg şi mă joc printre sacii cu mâncare. Mi s-a făcut deparazitare internă şi externă, vaccin şi am primit şi un carnet de sănătate.

     Aşa că acum sunt un căţel cu acte în regulă. Singura mea problemă este că îmi caut o căsuţă. Îmi doresc mult să am o familie a mea, pe care să o apăr şi care să mă iubească...

    Dacă mă vreţi şi puteţi să aveţi grijă de mine, sunaţi-mă la cabinetul SOS Vet, telefon 021/330.91.76 şi luaţi-mă acasă. 

Pagina necuvantatoarelor - Îngrijirea dinţilor câinelui

Un câine ce îşi duce viaţa într-un mediu absolut natural nu necesită o îngrijire deosebită a dinţilor, însă un patruped de apartament, după şase ani, începe să îşi piardă dinţii. Iată ce trebuie să faceţi pentru a preveni şi întârzia cât de mult posibil acest lucru.

Tartrul poate duce la pierderea danturii
     Începând de la 2 sau 3 ani este indicat să combatem tartrul dentar, care, la unii câini, se depune atât de abundent, încât gingia se retrage, iar dinţii încep să se mişte şi apoi cad. Carie dentară primară, practic, nu există la câini. Problema este însă că sub tartru se produce o adevărată gangrenă a dintelui, ce reprezintă un focar de infecţie şi împiedică masticaţia. În aceste condiţii, uneori câinele, din pricina durerii, refuză total hrana.

Pagina necuvantatoarelor - Dilataţia gastrică, o urgenţă chirurgicală a câinilor

   Dilataţia gastrică este o afecţiune ce apare mai ales la rasele mari, dar şi la unii câini mai mici, la orice vârstă, dar în special la animalele în vârstă. Această boală este deosebit de gravă, punând viaţa câinelui în pericol. Dr. Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a adus mai multe lămuriri.

Caracterizată prin acumularea rapidă de aer în stomac 
     Dilataţia gastrică sau „sindromul de volvulus” este o urgenţă chirurgicală şi reprezintă a doua cauză a morţii în rândul câinilor. „Această afecţiune este legată de anumite efecte fiziopatologice secundare, distensiei şi modificărilor topografice. Este caracterizată prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziţionarea stomacului, presiune intragastrică crescută şi foarte des şoc hipovolemic”, ne-a declarat medicul veterinar.  Factorii de risc sunt reprezentaţi de: vârsta, rasa, adâncimea şi îngustimea toracelui câinelui, ereditatea, dar şi de temperamentul şi de comportamentul alimentar. Această afecţiune apare de obicei în urma acumulării de gaz în stomac, conţinut alimentar sau ambele, însoţite de un anumit grad de obstrucţie mecanică sau funcţională a evacuării gastrice.

Pagina necuvantatoarelor - Singapura, cea mai mică pisică

    Originară din Singapore, această frumoasă pisică este cea mai mică felină de companie. Atât raritatea sa, cât şi temperamentul său activ, curios, afectuos şi sociabil au făcut-o una dintre cele mai căutate pisici de companie. Se pare că pisicile Singapura există de circa 300 de ani şi sunt descendentele unor pisici aduse din toată lumea în Singapore şi care au fost ulterior încrucişate cu rase locale. În acest moment, Singapura este o rasă foarte rară în Europa.

Pe frunte are un „M”
      Singapura seamănă foarte mult la aspect cu Abyssinaina, însă este mult mai mică. Are capul rotund, nasul scurt, pigmentat în culori închise, urechile late, iar ochii mari, cu un contur de culoare închisă. Pe frunte are desenat un „M”, caracteristic pisicilor tigrate. Coada e de lungime medie, labele sunt mici, iar corpul este musculos. Greutatea unui exemplar la maturitate este de două, patru kilograme.

Pagina necuvantatoarelor - Mă cheamă Căţelu’

    Nu e de mirare, nu? Păi cum aţi vrea să mă cheme? Tigruţu’? Leuţu’? Nu. Ştiu că nu am un nume deosebit, dar nu-i aşa că stăpânii mei nu au dat dovadă de o mare imaginaţie în ceea ce priveşte numele meu? Ce să le fac? Să-i cert!? Nu-mi vine să fac asta, întrucât au grijă de mine şi mă şi iubesc. Să nu le spuneţi că m-am prins de asta. Ei se ţin „tari” pe lângă mine, dar… eu ştiu că aşa stau lucrurile.
     Cum mi-am dat seama? Simplu: s-au dat peste cap şi m-au salvat din mâinile unui om rău care a vrut să mă omoare. Şi nu-i făcusem nimic. Mă hrănesc şi mă alintă, deşi doamna a avut mult timp teamă de mine (Nu ştiu de ce. E adevărat că atunci când trecea pe lângă mine încercam să o „capsez”, dar zău că o făceam de drag!).    

Testările de laborator în medicina veterinară

   Deşi imediat după Revoluţie nu eram nici îndeajuns de dotaţi din punct de vedere tehnic, nici îndeajuns de cunoscători, acum asistenţa medicală veterinară pentru animale de companie din România s-a apropiat foarte mult de standardele de excelenţă. Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus mai multe despre bogata ofertă de servicii medicale veterinare de calitate de care pot beneficia iubitorii de animale de companie din ţara noastră.

Aliniere la standardele internaţionale
      Prin sincronizarea cu tendinţele din ţările cu astfel de disciplină foarte avansată, prin investiţii şi prin pregătirea continuă a medicilor, există astăzi şi la noi o ofertă destul de bogată de servicii medicale veterinare. „Una dintre cerinţele sine qua non pentru ca un spital veterinar să ofere servicii de calitate este existenţa unui laborator perfect utilat. Aici este vizat în primul rând setul de teste sangvine atât biochimice, cât şi hematologice, testări ale PH-ului, ale principalelor gaze din sânge sau ale electroliţilor, testări hormonale, testări parazitologice prin teste microscopice şi teste rapide de diagnostic prin mecanisme imunoenzimatice.
      Pe lângă acestea, mai poate fi amintită analiza altor probe biologice precum urina, părul, pielea, obţinute în urma biopsiilor, endoscopiilor sau intervenţiilor chirurgicale”, ne-a spus medicul veterinar. Aceste facilităţi oferă condiţiile obţinerii unui diagnostic precis, stabilirii unui tratament corespunzător, asigurând practic integritatea actului medical veterinar.