Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Pagina necuvantatoarelor - Bolile transmise de paraziţii externi

    Ca urmare a modificărilor climatice şi a circulaţiei animalelor, se observă o multiplicare a unor potenţiali paraziţi ai câinelui, la fel şi răspândirea bolilor care, de obicei, rămâneau cantonate în anumite areale geografice. Doctorul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus care sunt cei mai cunoscuţi paraziţi externi şi afecţiunile pe care aceştia le transmit. „Parazitismul extern al câinelui poate fi grupat în parazitism cu căpuşe, purici şi ţânţari”, ne-a spus medicul veterinar. „Prevenţia acestor afecţiuni este în exclusivitate legată de deparazitarea externă corectă, aşa cum este recomandată de medicul veterinar”, a completat acesta.

Căpuşele provoacă meningoencefalita virală
   Dintre speciile implicate cel mai des în transmiterea unor boli grave se pot aminti: Ixodes, Amblyomma, Dermacentor şi Rhiphicephalus. Aceşti paraziţi sunt prin excelenţă hematofagi (se hrănesc cu sânge) şi sunt întâlniţi de primăvara, de când temperatura creşte peste 10° Celsius, şi până toamna târziu. Afecţiuni transmise:  - Babesioza, produsă de Babesia spp.; - Hemobartoneloza, produsă de Hameobartonella spp.; - Bartoneloza, produsă de Bartonella spp.; - Leishmanioza, produsă de Leishmania spp.; - Ehrlichioza, produsă de Ehrlichia spp.; - Borelioza, produsă de Borelia spp.; - Tularemia, produsă de Francisella tu­larensis; - Meningoencefalita virală, produsă de Flaviviridae.

Pagina necuvantatoarelor - Dogul argentinian, câinele aproape perfect

   Dogul argentinian este una dintre cele mai noi rase de câini, fiind creată în secolul trecut, în centrul Argentinei, la Cordoba la Coloniale. Scopul iniţial a fost obţinerea unui patruped perfect adaptat pentru vânătoarea de pume şi de mistreţi (de 200-300 kg). Cu timpul însă, această rasă, datorită frumuseţii sale şi a capacităţilor protective, a devenit foarte căutată pentru viaţa de familie.

 Rezultatul încrucişării a zece rase
    La formarea dogului argentinian au fost folosite zece rase: bulldog, bull terrier, câine de Pirinei, mastiff de Pirinei, dog german, mastiff, boxer, pointer, Irish wolfhound şi dog de Bordeaux. Bull terrierul şi ciobănescul de Pirinei sunt responsabili pentru culoarea albă a acestui câine, dogul german, pentru format, pointerul a influenţat forma capului, iar celelalte rase au lăsat urme în fenotip. Au fost necesare 13 generaţii pentru a fixa rasa. În 1947, caracteristicile rasei au fost fixate şi s-a publicat primul standard oficial.

Pagina necuvantatoarelor - Lădiţă cu nisip pentru pisici educate si curate

    Aţi ales o pisicuţă drept animal de companie? Cu siguranţă că până acum aţi învăţat-o să îşi facă nevoile la tăviţa cu nisip (litiera). Totuşi, nici aşa nu aţi scăpat de griji. Iată ce trebuie să faceţi pentru a avea o pisică educată.

Curăţaţi zilnic tăviţa!
- pisicile adoră curăţenia şi, dacă nisipul nu este curat, s-ar putea să vă treziţi că felina dumneavoastră îşi va face nevoie în alte locuri din casă. De aceea este imperativ să-i schimbaţi nisipul zilnic;
- când schimbaţi nisipul spălaţi tava cu apă şi cu detergent, dar niciodată cu produse pe bază de amoniac. Înainte de a pune nisip curat, lăsaţi tava să se usuce. Cel mai bine e să o tapetaţi cu o folie de plastic, apoi să turnaţi nisip;
- stratul de nisip e indicat să aibă circa zece centimetri;
- nu aşezaţi niciodată tăviţa cu nisip lângă locul unde stau castroanele cu apă şi cu mâncare, pentru că s-ar putea ca pisicii (care are simţul olfactiv de zeci de ori mai bun decât al nostru) să nu îi placă să mănânce unde îşi face nevoile.

Pagina necuvantatoarelor - Cum sa va feriti de alergii


    Vă plac pisicile, dar aveţi alergie la acestea? Când sunteţi în preajma lor strănutaţi, aveţi ochii în lacrimi şi vă ia ameţeala? Iată ce trebuie să faceţi în acest caz pentru a nu fi nevoiţi să vă privaţi totuşi de bucuria de a fi în preajma unei pisicuţe.

Există rase mai puţin „periculoase”
    De alergia la pisici este răspunzătoare o proteină (alergenul Fel d1) pe care aceste feline o produc în mod natural. Ea este împrăştiată prin mediul animalului, deoarece se ataşează de firele de păr şi de particulele de piele moartă ce cad prin casă, dar se află şi în salivă. Este bine de ştiut că alergenul pisicilor poate fi mortal pentru unii oameni, spre deosebire de cel canin, care nu provoacă aceleaşi reacţii. Printre rasele de pisici care provoacă cel mai rar alergii se numără: Cornish, Devon, Selrick Rex, Sphynx şi Siberiană.

Pagina necuvantatoarelor - Îmbăierea mâţei favorite, în... 7 paşi

    Pisicuţa dumneavoastră nu a făcut niciodată baie sau aţi încercat să o îmbăiaţi până acum de câteva ori, însă nu a stat cuminte? Iată câteva reguli simple, care vă pot ajuta să duceţi această sarcină la capăt fără a stresa animalul:

1. Pentru îmbăierea pisicii este indicat să folosiţi chiuveta. Astfel, o veţi putea controla mai uşor;
2. Închideţi uşa băii, astfel încât pisica să nu detecteze nicio posibilitate de evadare;
3. Puneţi un prosop în chiuvetă, astfel încât gheruţele felinei să se înfigă în el şi nu în dumneavoastră;
4. Umeziţi blăniţa cu apă călduţă, evitând zona urechilor. Dacă vă este teamă să nu intre totuşi apă în urechi, îi puteţi pune pisicii nişte dopuri de vată;
5. Când blăniţa este complet udă, puneţi şampon special pentru pisici într-un recipient şi dizolvaţi-l cu apă. Acest amestec va permite apei să penetreze mai repede blana.

Pagina necuvantatoarelor - Trataţi urgent luxaţiile

   Din cauza efortului sau în urma unor accidente, animalele de casă pot suferi luxaţii. Acestea afectează deplasarea şi produc dureri. Doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara, din Capitală, ne-a spus ce înseamnă această afecţiune, cum se depistează şi cum se tratează.

Mersul şchiopătat, primul semn
    Luxaţia este o afecţiune ortopedică ce poate apărea în urma unui efort sau a unui accident. „Este caracterizată de nerespectarea poziţiei dintre două capete osoase ce alcătuiesc o articulaţie, manifestându-se cu leziuni la nivel de capsulă articulară, spaţiu articular, cartilaj articular şi chiar leziuni osoase”, ne-a spus medicul veterinar. Aceste cazuri sunt destul de des întâlnite şi primul semn poate fi indicat de mersul şchiopătat şi de sensibilitatea la atingerea membrului afectat.

    Din păcate, luxaţia poate afecta toate articulaţiile. „Cel mai des întâlnite sunt luxaţia tibio-tarso-metatarsiană (mai ales în cazul căderilor sau accidentelor auto), luxaţia rotulei (în cazul efortului brusc sau în cazul unor malformaţii de osificare a diverselor eminenţe osoase, mai ales în cazul raselor mici) şi luxaţia coxofemurală (întâlnită în cazul traumatismelor severe sau favorizată de prezenţa displaziei de şold)”, a completat specialistul.

Pagina necuvantatoarelor - Matematicienii savanei: elefanţii

    Oamenii de ştiinţă au descoperit recent că elefanţii au un talent înnăscut pentru matematică. Un elefant de la Grădina Zoologică „Ueno”, din Tokyo, a reuşit să facă suma fructelor corect în proporţie de 87% în cadrul unui experiment ce a cuprins o cuşcă mare şi două găleţi de fructe. Un alt elefant de la Grădina Zoologică din Kyoto a obţinut şi el un respectabil scor de 69%.

Teste surprinzătoare pe bază de fructe
     Aptitudinile în materie de adunare ale elefanţilor din specia Elephas Maximus au fost descoperite de Naoko Irie, de la Universitatea din Tokyo. În teste, într-o găleată au fost puse trei mere, iar în a doua, situată în apropiere, cinci. Apoi, în fiecare găleată au mai fost puse câte două mere. Fără să poată să vadă în găleată sau să numere merele cu trompa, elefantul femelă Ashiya, în vârstă de 30 de ani, a ales găleata cu mai multe mere, aparent după ce le-a numărat în timp ce erau puse în găleată.

Vacile şi oile se orientează după axa nord-sud

   Bovinele, ovidele şi cervidele au tendinţa de a paşte şi de a dormi cu corpurile orientate în conformitate cu axa nord-sud a Pământului, conform unui studiu realizat de o echipă de cercetători europeni.

Funcţionează ca nişte busole
    Până în prezent se ştia că numai păsările călătoare, ţestoasele şi somonii dispun de un simţ geomagnetic ce le oferă posibilitatea de a se ghida pe rutele de migraţie, dar recent s-a descoperit că şi docilele vaci pot funcţiona asemenea unei busole.

Au fost monitorizate 11.484 de cazuri
     Pentru a demonstra că şi bovinele, ovidele şi cervidele dispun de un simţ geomagnetic, cercetătorii au apelat la imagini obţinute prin sistemul de observare din satelit a 8.510 bovine aflate pe 308 păşuni din diferite locaţii de pe glob, dar şi prin analizarea imaginilor a 2.974 de cerbi şi căprioare din peste 225 de zone din Republica Cehă.

Topul celor mai distructivi câini Chihuahua şi Dogul German sunt cele mai păguboase rase

    Micuţii şi simpaticii Chihuahua sunt pe locul doi în topul celor mai distructivi câini într-o casă, fiind surclasaţi doar de cei din rasa Marele Danez (Dog German). Chihuahua şi Marele Danez, deşi aflaţi la extreme din punct de vedere al staturii lor, provoacă aproape la fel de multe  pagube în casa stăpânilor lor de-a lungul vieţii, întrecându-i de departe la acest capitol pe câinii din celelalte rase. Astfel, se pare că pe durata vieţii sale, un Chihuahua cauzează în medie stricăciuni în valoare de 800 de euro, cu doar 40 de euro mai puţin decât seamănul său uriaş.

Pagina necuvantatoarelor - Cavaler al Gărzii Regale Norvegiene

Garda Regală Norvegiană a ridicat la rang de cavaler şi a decorat cu medalii un pinguin ce locuia la o Grădină Zoologică din Marea Britanie. Ceremonia, la care au participat sute de oameni, s-a ţinut la Edinburgh, unde pinguinului Nils Olav i s-a ridicat şi o statuie.

    Numele i se trage de la un locotenent din armata norvegiană, care în 1970 a vizitat o Grădină Zoologică din Marea Britanie, unde s-a ataşat imediat de o astfel de pasăre acvatică.

Sebastian Sârbu 

Pagina necuvantatoarelor - Metode de examinare a coloanei vertebrale

    Aveţi o pisică sau un căţel care are o problemă la coloana vertebrală sau îşi deplasează greu membrele posterioare? Acest lucru se poate întâmpla din cauza unui traumatism sau ca urmare a evoluţiei unor afecţiuni. Pentru a se afla exact natura acestei probleme este indicată examinarea specială a coloanei vertebrale. Doctorul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus în ce constă aceasta şi care sunt cazurile în care este recomandată.

Radiologia, procedeu rapid de diagnosticare  
    Unul dintre mijloacele de diagnostic folosite în medicina veterinară este examinarea radiologică. „Produsul acestei examinări, radiografia, poate pune în evidenţă diferite leziuni, de tipul fracturilor, deplasărilor vertebrale sau osificărilor aberante. De asemenea, medicul poate urmări şi distanţa dintre două vertebre, liniaritatea lor, aspectul canalului medular şi densităţile osoase din diverse zone, integritatea vertebrelor şi a altor structuri vizibile radiologic”, ne-a spus medicul veterinar. Aceasta este de fapt o radiografie plană, simplă.