Main menu

header

Pinguinii din Antarctica ar putea dispărea în următorii 40 de ani

  Aproape 75% din coloniile de pinguini din Antarctica sunt în declin sau chiar ameninţate cu dispariţia dacă încălzirea climei va ridica temperatura mondială cu încă 2 grade Celsius. Aceasta este concluzia unui raport a World Wide Fund for Nature.
Conform analizei modelelor climaterice testate, o creştere a temperaturilor cu 2 grade Celsius ar putea să survină în mai puţin de 40 de ani. Această încălzire va avea drept consecinţă o scădere severă a masei de gheaţă din Oceanul Îngheţat, ce reprezintă teritoriul predilect de viaţă al pinguinilor imperiali şi al celor din specia Adelie. Dispariţia parţială a gheţii ar putea să se traducă şi printr-o diminuare a bancurilor de krill, un crustaceu ce este alimentul de baza al pinguinilor.
Daniela Purgaru

Câinele „dezbrăcat”

  Peruvianul fără păr, o rasă ce a călătorit din vechiul Peru în lumea întreagă

  Peruvianul fără păr este în mod clar una dintre cele mai ciudate rase de câini. Totodată, este şi una dintre cele mai vechi. Câinele „dezbrăcat” reprezintă punctul de plecare pentru toate rasele asemănătoare lui. În ciuda aspectului frapant, el este un câine cu un temperament foarte agreabil şi este foarte rezistent la alergare, fiind de altfel inclus în rândul ogarilor.
  Patrupedul incaşilor
  Cu un trecut impresionant, ce se pierde în perioada incaşilor, acest câine a fost foarte apreciat de-a lungul timpului. Se pare că ar fi apărut în jurul anului 750 î.Hr., în aşezările tribului Moche din Peru, unde era folosit la comerţul cu textile şi... ca hrană. În Peru el este cunoscut sub numele de „Calato“, însemnând gol sau dezbrăcat.
  Read more: Câinele „dezbrăcat”

S-a descoperit o nouă specie de iguană

  O nouă specie de iguană a fost descoperită în Fiji - Brachylophus bulabula. Aceste animale sunt pe cale de dispariţie şi mai sunt prezente doar în Oceanul Pacific, dar în număr redus. Unele specii de iguane au dispărut treptat în urmă cu 3.000 de ani. O dată cu ocuparea teritoriului de oameni, aceştia le sacrificau şi le foloseau ca hrană. Treptat, înmulţirea lor a devenit dificilă, iar în prezent unele specii de iguane sunt pe cale de dispariţie.

  Se încearcă perpetuarea acesteia
  Un alt motiv al dispariţiei lor este acela că iguanele sunt sursă de hrană pentru pisicile sălbatice şi pentru unele specii de capre. „Încercăm să înţelegem mai bine diversitatea speciilor, pentru a identifica însă cu exactitate mijloacele de conservare”, a spus cercetătorul Robert Fisher. În 13 locuri în care trăiesc iguanele, oamenii de ştiinţă au reuşit să le identifice şi să le însemneze, pentru ca specia să fie perpetuată.

  60 de genuri
  Familia iguanelor numără 60 de genuri şi peste 700 de specii. Ele trăiesc, cu preponderenţă, pe continentul american. Câteva specii însă au ajuns în Insulele Galapagos, Fiji, Tonga şi chiar Madagascar.

Daniela Purgaru

Oul în dieta câinilor şi a felinelor

  Oul este un aliment complex, ce ne oferă atât nouă, cât şi animalelor noastre o mulţime de substanţe nutritive. Aşadar, câinele sau pisica de companie trebuie să consume cel puţin o dată pe săptămână câte un ou. Ouăle conţin o mare parte dintre vitaminele şi mineralele responsabile de menţinerea funcţiilor esenţiale ale organismului şi mulţi alţi nutrienţi precum carotenoizi, luteină şi zeaxantină, prevenind cataracta, sau cholină, ce ajută memoria.

  Cel mai bun este fiert
  Acest aliment se poate administra câinelui sau pisicii crud ori fiert. Cel mai bun este fiert. Dacă însă doriţi să îl administraţi crud trebuie să separaţi gălbenuşul de albuş şi să îi daţi numai gălbenuşul, deoarece albuşul poate duce la indigestii. Acesta însă nu trebuie aruncat, el poate fi adăugat în prepararea alimentelor prelucrate termic.
 
  Read more: Oul în dieta câinilor şi a felinelor

Ce mai înghit animalele noastre?

  Aveţi un animal de companie curios din fire şi pofticios şi vreţi să ştiţi cum trebuie să procedaţi în cazul în care se întâmplă să înghită vreodată altceva decât alimente? Doctorul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus care sunt simptomele în aceste cazuri şi ce trebuie făcut. Dacă animalul dumneavoastră vomită şi pare a avea ceva rămas în gât ori este doar apatic şi retras înseamnă că ar putea fi vorba despre ingerarea unui obiect străin. „Din experienţa dobândită în cadrul Spitalului Veterinar Ilioara pot spune că printre obiectele înghiţite de animale se numără beteala de brad de Crăciun, pietre, membrane necomestibile ale mezelurilor, elementele metalice ale ambalajelor diferitelor alimente, mici obiecte precum nasturi, ace de cusut, dopuri, porţiuni de cabluri, jucării, mingiuţe, ciucuri etc.”, ne-a spus medicul veterinar.

  Pot apărea leziuni grave
  Obiectele străine, odată ajunse în gât, în stomac sau în intestine, pot crea leziuni, la început superficiale şi apoi grave, mai ales dacă este vorba despre lucruri ascuţite sau tăioase. De asemenea, se poate întâmpla să se blocheze tubul digestiv sau să apară senzaţia de sufocare a animalului.

  Intervenţie chirurgicală
  Read more: Ce mai înghit animalele noastre?

Leii albi se întorc în sălbăticie

  O familie întreagă de lei albi va fi eliberată dintr-un parc cunoscut al Africii de Sud. Leii albi nu sunt o specie diferită, dar nu sunt nici albinoşi. Culoarea lor neobişnuită apare atunci când se împerechează doi lei ce poartă o genă mutantă.
  Localnicii îi consideră divini. Ei cad pradă foarte uşor vânătorilor, întrucât culoarea lor neobişnuită atrage foarte uşor atenţia vânătorilor. Din fericire, grădinile zoologice din întreaga lume au reuşit să crească lei albi în captivitate.
   Populaţia de lei albi nu este cunoscută exact, dar se presupune că există în jur de 30 de exemplare, informează Daily Telegraph. Un proiect al Sambona Wildlife Reserve din vestul Capului de Sud al Africii va readuce leii albi în sălbăticie, în speranţa de a repopula zona, într-un parc de 130.000 de acri.

Maria Petrache

Educarea mâţei

  Aveţi o pisicuţă şi vreţi să o educaţi pentru a nu vă mai produce stricăciuni în casă? Puteţi începe un program educaţional, bazat pe ceea ce specialiştii numesc redirecţionare.

  Când pisica este pe punctul de a face ceva rău strigaţi-o pe nume şi distrageţi-i atenţia de la fapta sa, atrăgând-o într-o activitate plăcută. Iată ce trebuie să mai faceţi: - nu aplicaţi pisicii pedepse corporale şi nu îi spuneţi „nu”, pentru că ea nu înţelege semnificaţia acestora. În mintea ei, dumneavoastră sunteţi cel mai bun prieten şi nu pricepe ce vreţi de la ea; - încercaţi să aflaţi ce o determină să facă acel lucru rău şi înlăturaţi cauza.

  Recompensaţi faptele bune
  - nu îi acordaţi atenţie când face ceva rău şi oferiţi-i recompense atunci când face ceva bun;
 

Read more: Educarea mâţei

Bullterrierul - De la lupte la viaţa de apartament

  Bullterrierul a fost utilizat la origine în special pentru luptele de câini, pe bani. El a apărut în jurul anului 1835 în Marea Britanie, în urma încrucişării unui bulldog cu un terrier, din dorinţa de a realiza cel mai „tare” câine de luptă. Ca un paradox, în ziua de azi el a devenit unul dintre cei mai iubiţi câini de companie. Trăsătura fizică principală a acestui câine este musculatura, ce îi conferă o forţă deosebită în raport cu talia. De asemenea, forma capului său, asemănătoare unui ou, este foarte diferită de a celorlalţi câini. Ochii sunt mici şi căprui, urechile sunt apropiate, gâtul, omoplaţii şi restul corpului sunt musculoase, iar pieptul e adânc. Coada este mică, iar blana e scurtă şi netedă.

  Alb complet sau colorat
  Bullterrierul este întâlnit în două varietăţi: alb şi colorat (roşcat, cafeniu, dungat pe fond cenuşiu etc.). Iniţial, varietatea de culoare a rasei cel mai frecvent întâlnită era cea dungată, dar din 1860, când a fost creată varietatea albă, acest câine a câştigat şi mai multă popularitate. Bullterrierul standard are o înălţime la nivelul greabănului de 51-61 cm şi o greutate de 20-36 kg.

Read more: Bullterrierul - De la lupte la viaţa de apartament

Un peşte exotic, veninos, găsit în Tamisa

  Un peşte cu spini veninoşi, care trăieşte în mod normal în Mediterană, a fost zărit, recent, în Tamisa, în Tilbury, Essex. Peştele, care trăieşte la mică adâncime, aproape de mal, în nisip, poate ajunge până la 50 cm lungime. Specimenul descoperit în Tamisa măsoară doar 30 cm, fără ca acest lucru să-l facă mai puţin periculos. Potenţialul de ucigaş al acestui peşte a fost dovedit în 1927, când un pescar a murit după ce a călcat pe el.

  Semnalează curăţarea apei râului
  În ciuda pericolului la care sunt expuşi înotătorii şi pescarii, apariţia micului monstru este o veste îmbucurătoare, semn că Tamisa nu mai este la fel de poluată ca până acum. În cazul unui contact accidental cu un astfel de peşte, iubitorii de apă sunt sfătuiţi să toarne apă fierbine pe locul afectat.

Daniela Purgaru

Plăgile prin împuşcare ale animalelor de companie

  Nu de puţine ori se întâmplă ca la cabinetele de veterinar să se prezinte persoane cu animale împuşcate, în urma neglijenţei, a unor acte de violenţă gratuită sau a unor accidente petrecute la domiciliu ori la vânătoare. Doctorul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus cât de grave sunt aceste răni şi ce trebuie făcut. Traumatismele provocate prin împuşcare sunt diferite din punct de vedere al gravităţii lor, în funcţie de tipul de proiectil răspunzător, de zona afectată şi de distanţa de la care s-a tras.
  „Putem avea răni prin împuşcare provocate de alice sau alte proiectile tip alice, folosite mai ales în mediul urban, fără temei, a armelor cu aer comprimat, ţintind spre amuzament animale care fie circulă libere ori sunt îngrădite în curţile unor instituţii. Mai există, de asemenea, accidentele de vânătoare sau limitarea numărului de câini vagabonzi din mediul silvatic, conform legii”, ne-a spus medicul veterinar.

  De multe ori, rănile pot duce la moarte
  În cele mai multe cazuri, rănile provocate de aceste arme sunt grave, intervenind şocul traumatic sau decesul, ori fracturi severe, hemoragii interne, traumatisme craniene şi alte astfel de traumatisme, ce necesită tratament medical de urgenţă.

  Proiectilele pot rămâne în corp
  Rănile provocate de armele cu aer comprimat (cu o singură alice) afectează, de multe ori, atât câinele, cât şi pisicile. „Dacă nu sunt lezate zone vitale, astfel de proiectile pot fi reţinute în organism, chiar fără să se manifeste niciun semn, în afara unei răni minore, ce se vindecă repede. În alte cazuri, localizarea alicei la nivel vertebral determină chiar paralizii, localizarea oculară, musculară, periarticulară sau articulară şi altele”, a completat specialistul.

  Urgent, la veterinar!
  Dacă vă întâlniţi cu astfel de situaţii în cazul animalelor dumneavoastră sau în cazul altora de pe stradă sau din păduri, trebuie să vă prezentaţi la cel mai apropiat cabinet veterinar. Acolo se stabilizează funcţiile vitale, se constată gravitatea rănii, se realizează examinări radiologice pentru identificarea, localizarea şi numărul alicelor şi se efectuează intervenţiile chirurgicale necesare pentru extragerea acestora. După aceasta urmează perioada de recuperare. Dacă aveţi întrebări legate de pericolele ce le pândesc pe animalele dumneavoastră de companie sau despre posibile tratamente vă puteţi adresa Spitalului Veterinar Ilioara, din Str. Ilioara nr. 16 E, sector 3, număr de telefon 021/348.05.30.
Daniela Purgaru

Melcii, un plus de viaţă în acvarii

  Există multe varietăţi de melci care provin din multe zone tropicale ale lumii, însă numai câteva dintre acestea pot supravieţui în acvarii. Pe lângă farmecul lor aparte, aceştia au şi un rol pozitiv, prin faptul că obişnuiesc să cureţe solul de alge indezirabile şi de resturi de mâncare. Când mergeţi la magazine alegeţi melcii activi sau care stau lipiţi pe geam. Când îi introduceţi în acvariu este important să nu suprapopulaţi acvariul cu ei. Începeţi cu un melc la 25 de litri de apă şi continuaţi treptat doar dacă cei din primul grup au supravieţuit. În cazul în care vă treziţi că aveţi prea mulţi melci le puteţi pune seara o frunză de salată în acvariu, iar dimineaţa ea va fi acoperită de melci şi astfel puteţi înlătura exemplarele nedorite.

  Convieţuiesc cu peştii
  Dacă v-aţi hotărât să vă luaţi melci, trebuie să ştiţi că aceştia au obiceiul să mai iasă din acvariu, aşa că acesta trebuie acoperit. În general, pot convieţui fără probleme cu peştii şi se adaptează uşor. Nu sunt deloc pretenţioşi în ceea ce priveşte hrana, mănâncă aproape orice pot rupe în bucăţi şi care poate fi introdus în gură (castraveţi, spanac, morcovi şi salată, hrană pe bază de peşte, peşti morţi, alţi melci şi ouăle lor, alge, creveţi etc.)

  Dispariţia = dezechilibru
  Pentru a trăi în bune condiţii au nevoie ca temperatura apei să fie între 20 şi 28 de grade Celsius. Dacă este prea caldă, ciclul lor vital se poate reduce de la patru ani la un an. În cazul în care vă mor mai mulţi melci o dată este foarte probabil să existe un dezechilibru în acvariu şi trebuie să luaţi rapid măsuri. Acest lucru este evident şi atunci când cochilia se deteriorează şi apar găuri în ea din cauza concentraţiei prea mici de calciu a apei.

  Patru varietăţi des întâlnite
  Iată câţiva dintre cei mai des întâlniţi melci de acvariu: Ampullaria sp. - cresc mari, sunt foarte buni curăţători de resturi din acvariu. Au un organ respirator auxiliar ca o trompă, cu care respiră aer atmosferic atunci când calitatea apei nu este foarte bună. Când simte pericol se ascunde în cochilie şi se astupă cu un „capac”. Helisoma nigricans - provine din Brazilia, are o formă circulară şi un diametru de 1,8 cm. Culoarea este roşie-maro şi seamănă cu o specie europeană, Planorbis corneus. Melanoides tuberculata - este un melc comun, ce se hrăneşte cu alge şi cu resturi de mâncare. Este mai mult nocturn, ziua stând ascuns în substratul din acvariu. Pomacea bridgesi - este potrivit în acvariile cu plante, deoarece se hrăneşte în principal cu materii moarte sau în descompunere şi nu dăunează plantelor. Are mai multe varietăţi de culoare.

Daniela Purgaru