Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Werro cel cu ochii umezi

   A trecut de vremea adolescenţei. Să zicem că a devenit mai înţelept cu scurgerea timpului, dar mintea tot îi zboară la nebunii. Are aproape 8 ani şi e un răsfăţat, chiar şi el ştie acest lucru, dar asta e viaţa lui. Totuşi, nu s-a lăsat mângâiat până acum decât de mâinile fetiţei lui dragi, nepoţica familiei, Emilia. Pe ea nu o poate refuza, pe ea o răsfaţă el, prea grijuliul Werro. Pentru ea păzeşte el curtea. În nopţile de toamnă, cu ploi pătrunzătoare, fetiţa se uita de după perdele să vadă dacă lui îi este bine, la fel şi iarna, când sunt viforniţele acelea năprasnice. Aşa că el recompensează cum crede de cuviinţă dragostea fetiţei, cuvintele sale calde, atenţia pe care i-o acordă mereu.

   A primit când era mai zvăpăiat şi tânăr câteva bătăi de la stăpânul lui, dar ştia că greşise, aşa că a tăcut mâlc, nu s-a revoltat. Doar a plâns, la fel ca oamenii, cu lacrimi fierbinţi. Se îndrăgostise însă de mogâldeaţa care venea spre el când era pui, erau de-o seamă după ani. La el anii se numără altfel, aşa îi spusese dulăul cu care vorbise printre uluci acum ceva vreme. O văzuse copil, s-au jucat împreună, s-au alergat, ea îl stropea vara când era cald, iar la picioarele ei s-a culcat de atâtea ori, supus. Din dragoste…

  Acum, ea este la şcoală, iar el e mai trist ca oricând. Dar când aude ceva şoapte pe drum, Werro ciuleşte urechile. Desluşeşte clar vocea Emiliei. Este ea. Vine de la şcoală, iar bucuria îi inundă sufletul. S-a terminat, vine vacanţa cea mare, iar Emilia, draga lui fetiţă, va sta cu el şi vor face florile din grădina bunicii roşii de invidie.

Elena Popa

Ce semnifică mişcările cozii la feline

  Aveţi o pisicuţă şi vreţi să comunicaţi cu ea mai uşor? Puteţi afla ce intenţii are sau cum se simte după mişcările cozii!  Pisicile îşi folosesc coada atât pentru a-şi transmite emoţiile, cât şi pentru echilibru. Iată câteva dintre unduirile foarte des întâlnite şi semnificaţiile lor.

Anemia pisicii şi cauza infecţioasă a acesteia

   Printre bolile transmise de paraziţii externi (purici, căpuşe etc.), ce s-au înmulţit foarte mult în această perioadă, se numără şi anemia. De asemenea, această afecţiune poate avea şi alte cauze, printre care lipsa unor vitamine şi minerale. Pentru a afla cum trebuie să vă protejaţi pisica, am stat de vorbă cu doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală.  Anemia reprezină scăderea numărului de celule roşii ale sângelui sau, în cazul în care numărul acestora este relativ normal, funcţiile specifice nu sunt îndeplinite. În afara cauzelor amintite mai sus, această afecţiune mai poate fi produsă şi de boli genetice sau ale măduvei hematogene şi ale sângelui.

Calendarul expoziţiilor canine (iunie-iulie 2008)

Dacă aveţi un câine de rasă, cu pedigree, înscris eventual într-un club, îl puteţi duce la una dintre expoziţiile canine ce se vor desfăşura în această perioadă.

21.06. - Bucureşti - Examen Lucru - Clubul Naţional Ciobănesc German;

21.06. - Cluj-Napoca - Expo Club Klausenburgsieger - Rottweiler Club România;

28.06. - Ploieşti - CAC - Asociaţia Chinologică Semper Fidelis;

29.06. - Sibiu - Expo Club - Clubul de Terrieri de Tip Bull din România;

19.07. - Constanţa - CAC - Asociaţia Chinologică Hobby Constanţa;

20.07. - Constanţa - CACIB - Asociaţia Chinologică Hobby Constanţa. Mai multe detalii puteţi primi de la Asociaţia Chinologică Română, telefon 021.314.37.63.

Daniela Purgaru

Pescăruşii japonezi

Dacă iubiţi papagalii şi păsărelele de apartament, puteţi opta pentru o specie mai puţin obişnuită la noi, pescăruşii japonezi. Aceştia au început să fie crescuţi în casele din China şi apoi în Japonia acum 250 de ani. Pescăruşii japonezi (Lonchura striata var. domestica) sunt rezultaţi din încrucişări la baza cărora au stat ca material de reproducere exemplare din specia Lonchura striata L. şi alte rase. Aceste încrucişări s-au făcut cu foarte mult timp în urmă, în China, apoi exemplare de pescăruşi domestici au ajuns şi în Japonia acum un sfert de secol.

Jimmy, poneiul din Izvorani

Pe micuţul ponei din imagine l-am întâlnit într-una dintre vizitele mele la Izvorani. Stătea cuminte pe marginea drumului şi păştea. M-am dat jos din maşină şi m-am aşezat lângă el. Mă privea cu ochi blânzi şi liniştiţi şi am început să „conversăm”. Ochii lui îmi spuneau o mie de poveşti: el este poneiul ce se află veşnic pe şosea şi ştie tot.

Casa cu două mâţe, zonă de război?

V-aţi gândit să vă mai luaţi o pisicuţă şi nu ştiţi cum va reacţiona cealaltă la vederea nou venitului? Iată ce trucuri puteţi folosi pentru a le împrieteni repede şi eficient. Se ştie că pisicile sunt animale teritoriale şi nu le place când vine cineva nou în spaţiul lor. De aceea s-ar putea să manifeste anumite reacţii negative atunci când aduceţi în casă o nouă pisicuţă. Pentru a nu ieşi „scântei” trebuie să aplicaţi câteva metode care vă pot fi de ajutor:

Luaţi un pui
- Nu luaţi o pisică adultă decât dacă sunteţi siguri că cele două animale se vor plăcea. Un pisoi mic este mult mai uşor de introdus într-o casă unde mai există o felină; - Pregătiţi din timp un culcuş pentru nou venit, într-un loc ferit, în baie sau într-o încăpere mică. Puneţi alături un castron pentru mâncare, unul pentru apă, două-trei jucării şi o tăviţă cu nisip.

Foxterierul sârmos, micuţul încăpătânat

    Aşa cum spune şi numele său, acest câine reprezintă, cu mândrie, grupa terierilor. Datorită abilităţilor sale de scotocitor, a fost utilizat intens pentru vânătoarea de vulpi şi de iepuri, iar astăzi este un apreciat animal de companie şi agrement. Rasa Foxterier sârmos s-a născut din încrucişarea, de-a lungul timpului, dintre Old English Terrier, Black And Tan Terrier, Bull Terrier, Greyhound şi Beagle. Aceştia erau folosiţi în vânătoarea de vulpi şi de iepuri, pentru a le localiza. Odată găsite animalele sălbatice, terierii lătrau şi scotoceau după ele, semnalând stăpânului locaţia lor.

Mereu energic
     Acest câine este mic de statură, dar foarte energic, neobosit. Are capul aproape mereu sus, este atent la tot ce mişcă, urechile fiindu-i ridicate până la jumătate, iar blana este ţepoasă. Coada se taie la pui, conform standardului. La maturitate, un terier sârmos poate ajunge la 39 cm şi şapte kilograme, iar masculii se deosebesc de femele prin înălţime şi prin robusteţe. Standardele pentru terierii sârmoşi au fost trasate în 1876.

Jigodia sau maladia Carré

    Aveţi un căţel nevaccinat şi vă este teamă să nu se îmbolnăvească de o boală contagioasă? Unul dintre pericolele ce îl pândesc în acest caz este jigodia sau maladia Carré. Pentru a afla cum se manifestă aceasta şi cum trebuie să vă protejaţi animalul, am stat de vorbă cu domnul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală. Jigodia sau maladia Carré este o afecţiune virală extrem de contagioasă, greu de tratat şi de cele mai multe ori fatală câinelui. „Aceasta este întâlnită şi la dihor, vulpe, urs şi, în mod interesant, poate să determine şi o reacţie imunitară (nicidecum boală) în cazul omului, fiind vorba despre un virus înrudit cu cel ce provoacă rujeola”, ne-a spus medicul veterinar.

Febra, primul semn de îngrijorare
     Această maladie îi vizează pe câinii ce nu au fost vaccinaţi, indiferent de vârsta lor, şi se transmite extrem de uşor, chiar pe calea aerului. „Este o afecţiune ce se manifestă mai ales la nivel respirator, nervos central şi digestiv, exprimându-se prin episoade recidivante de febră moderat-severă (40-40,5 grade), secreţie purulentă la nivel ocular, nazal, deshidratare şi crăparea pernuţelor, pneumonie, bronşită severă, dificultăţi la deplasare, paralizii, tremurături musculare permanente, orbire, slăbire, diaree, vomă, dar şi alte semne”, a completat specialistul.

Bleguţul Pinky

Eu sunt Pinky. Un căţel mititel, ca şi numele pe care-l port. Am fost adus de un nene de la un atelier auto, unde stăteam amărât şi abandonat. De fapt, dacă mă întrebaţi, nici eu nu ştiu prea bine cum am ajuns acolo. M-am trezit deodată că nu mai sunt lângă mine mămica şi frăţiorii mei. Însă am avut noroc. Şi o să vă explic imediat de ce. Acest nene drăguţ m-a dus acasă la el, unde are un nepoţel de 2 ani, Andrei. Andrei este un băieţel tare drăguţ, dar este foarte năstruşnic. Eu am devenit jucăria lui preferată. Cât e ziua de mare mă plimbă cu tricicleta printr-o curte mare, mare. Mă aşază în portbagaj şi mă duce peste tot.

Ce trebuie să mănânce căţeluşii

    Puii de căţel pot fi înţărcaţi la trei, patru săptămâni de la naştere, când încep să le dea dinţişorii de lapte. În această perioadă ei sunt extrem de fragili şi trebuie să fiţi foarte atenţi cu ei, pentru a nu rămâne cu burtica goală mai mult de patru ore. Trecerea de la laptele matern la alt tip de hrană se face treptat, în decurs de câteva zile. În acest timp, căţeii trebuie lăsaţi să mai sugă de la mamă, dar, în paralel, li se va da şi o hrană special făcută pentru ei. Porţiile mici, primite la intervale egale de timp, de circa patru ore, trebuie să fie uşor digerabile, puţin solide, pentru ca organismul lor să absoarbă toate substanţele nutritive necesare dezvoltării. De asemenea, trebuie ca mâncarea să le placă, astfel încât să o mănânce singuri.

 

Au nevoie de un aport mare de proteine

    Căţeluşii se dezvoltă foarte repede şi au nevoie de un aport mare de energie şi de proteine, pe care le iau din hrană într-o proporţie de până la patru ori mai mare faţă de câinii adulţi. Înainte de a le oferi noua hrană însă trebuie să vă asiguraţi că aceasta este potrivită pentru vârsta şi dimensiunile lor. Puteţi prepara în casă un amestec de orez cu morcovi şi carne de pui sau de vită şi cu supă, dar, pe lângă aceasta, nu uitaţi să puneţi în castronul cu mâncare al puilor şi hrană specială, pentru câinii juniori, de foarte bună calitate.