Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

592 10 2de Raluca Grințescu

De la aninul negru se folosesc frunzele, mugurii şi scoarţa. Este cunoscut ca astringent, hemostatic, sudorific, febrifug, diuretic, antiinflamator şi cicatrizant.

Provoacă vomă

Scoarţa proaspătă de anin negru, dacă este mestecată, cauzează vomă. Deci nu o utilizaţi ca şi antiemetic! Acest vomitiv natural vă poate ajuta însă să scoateţi din organism substanţele toxice sau alcoolul pe care l-aţi ingerat în cantităţi prea mari. Scoarţa uscată şi măcinată, precum şi frunzele, pot fi un bun tonic pentru organismul uman. Soluţia din oţet în care aţi fiert partea interioară a scoarţei este bună împotriva scabiei, a psoriazisului sau a inflamațiilor pielii. Trebuie doar să vă ungeți cu ea. Aceeaşi soluţie o puteţi folosi pentru a scăpa de transpiraţia în exces a picioarelor.

Întăreşte gingiile

Ca să scăpaţi de diaree sau de febră beţi un decoct de scoarţă de anin negru. La o lingură cu pulbere de scoarţă se pune o cană cu apă. Se fierbe, apoi se lasă la răcit cinci minute şi se strecoară. Se bea în două reprize, la intervale mici de timp. Tot cu decoct vă puteţi spăla picioarele sau zonele în care transpiraţi excesiv, ca să scăpaţi de această neplăcere. Infuzia din două linguri cu frunze uscate la o cană cu apă, fierte împreună timp de cinci minute, poate fi folosită ca apă de gură. Întăreşte gingiile, închide rănile din gură şi are efect calmant în cazul durerilor de dinţi. Un ceai din muguri de anin negru calmează durerile de stomac.

Trucuri pentru recoltare

Frunzele se culeg înainte ca fructele să ajungă la maturitate. Lăsaţi-le la uscat în strat subţire într-o cameră mai întunecoasă, dar bine aerisită. Mugurii se recoltează primăvara şi se usucă la fel ca şi frunzele. Scoarţa trebuie să o luaţi de pe ramuri care să nu fie mai bătrâne de cinci ani. Se usucă tot la umbră, în camere bine aerisite.

Cum se face tinctura

Într-o sticlă se pun muguri de anin negru fără a se îndesa. Peste muguri se toarnă alcool dublu rafinat de cereale. Se va ţine sticla la căldură 20 de zile, timp în care se va agita zilnic. După această perioadă, tinctura se va strecura şi se poate păstra la rece în sticluţe de culoare închisă. În uz intern se poate administra câte zece picături (o linguriţă), de trei ori pe zi.

Sfat. Infuzia de anin negru o puteţi folosi şi pentru spălături vaginale, ca să scăpaţi de leucoree.

Scoarţă cu făină, pentru bube rele

Aninul negru e un lemn uşor moale, puţin durabil, preţuit pentru furnire şi construcţii sub apă. Scoarţa se folosea în trecut peste tot pentru colorare în negru. Frunzele crude de anin negru se puneau pe tăieturi, iar cu cele pălite în foc se oblojeau rănile. Scoarţa de anin negru se punea pisată cu făină pe bube rele. Se mai făceau băi contra transpiraţiei picioarelor şi a reumatismului. În unele părţi, frunzele se puneau în pat ca să doarmă bolnavul de reumatism pe ele. Se mai întrebuinţa coaja contra durerilor de măsele. Ceaiul din muguri se lua contra durerilor de stomac, iar decoctul, împotriva diareii.

Add comment


Security code
Refresh