Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

628 10 3de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu

Inișorul, așa cum mai este cunoscută linarița, și-a demonstrat în timp calități de excepție în tratarea mai multor afecțiuni dintre cele mai des întâlnite. De aceea, este un remediu naturist foarte căutat.

Fortifică pereții arterelor

De-a lungul timpului s-a constatat că preparatele pe bază de linariță au un rol deosebit în fortificarea pereţilor arterelor. Grație prezenței în compoziția plantei a unei serii de substanțe importante pentru medicina naturistă - flavonoide, alcaloizi, acizi organici, săruri minerale -, linarița este recomandată în tratarea pietrelor vezicale, afecţiunilor cutanate, precum și în afecţiuni hepatobiliare și ale căilor urinare. Pentru tratamentul intern cu această plantă se utilizează decoctul. Se fierbe o lingură cu plantă într-un litru de apă timp de zece minute. Se bea fracționat pe parcursul unei zile în caz de erupții tegumentare, litiază vezicală, ca laxativ, antihelmintic, precum și pentru întărirea arterelor și detoxificarea organismului. Preparatele pe bază de linariţă sunt eficiente și în tratamentele de echilibrare a activităţii gastrointestinale, întrucât planta conține acizi organici (artiric, formic, citric, malic, tanic), zaharuri, pectine, grăsimi, săruri minerale. Din această perspectivă, linarița se dovedește emolientă, depurativă, laxativă, diuretică, antihemoroidală, sudorifică. Mai mult, curăță ficatul și căile urinare, fiind de mare ajutor în caz de impotență. Alifia din linariță se prepară astfel: vârfurile înflorite ale plantei se amestecă bine cu un gălbenuș și cu untură proaspătă de porc. Pentru afecțiuni hemoroidale, se aplică local acest amestec, de până la cinci ori pe zi, având efecte dintre cele mai benefice (înlătură durerea, arsura, sângerările, vindecă fisurile). Același unguent este recomandat pentru eliminarea multor altor probleme ale pielii.

Preţios în acnee

Medicina populară consemnează folosirea linariței pentru combaterea acneei și a altor erupții cutanate. Unguentul din florile acestei plante se folosește și pentru diverse inflamații, răni sau ulcere. Pentru tratamentul extern al acneei se poate face o soluție din flori de linariță (două linguri cu plantă) fierte într-o jumătate de litru de lapte. Aceasta se strecoară și se folosește la tamponarea zonelor cu probleme. Botanistul britanic John Gerard a legat încă din secolul al XVI-lea utilizarea linariței de curățarea pielii, notând că planta „înlătură îngălbenirea și defectele tenului”. Studii de dată recentă au confirmat faptul că linariţa are, totodată, proprietatea de a reduce febra, confirmându-se astfel tradiția folosirii acestei plante.

Are un ușor grad de toxicitate

În condițiile în care studiile de specialitate nu au confirmat dacă utilizarea linariței în scopuri medicinale este sigură pentru toți pacienții, precum și care sunt efectele secundare exacte, se recomandă ca planta să se administreze strict la recomandarea și sub supravegherea unui specialist. De altfel, nu s-a stabilit până în prezent o doză sigură care poate fi administrată unei persoane, întrucât o astfel de recomandare trebuie să țină cont de un cumul de factori cum sunt: starea de sănătate, vârsta, alte afecțiuni. În orice caz, femeile însărcinate sau cele care alăptează trebuie să evite linarița, întrucât este o plantă cu un ușor grad de toxicitate.

O soluţie concentrată din linariţă a fost folosită, în trecut, ca insecticid

Add comment


Security code
Refresh