Main menu

header

Efectele uimitoare ale usturoiului

   Originar din Asia Centrală şi cunoscut încă de pe vremea egiptenilor, care îl includeau în meniul zilnic al sclavilor care lucrau la piramide, extraordinarele proprietăţi ale usturoiului îi uimesc şi în zilele noastre pe medicii şi pe biologii din întreaga lume. 

Macerat de trandafiri contra aftelor

Aftele sunt mici ulceraţii superficiale, dureroase, ce îşi găsesc loc de cele mai multe ori pe mucoasa bucală şi uneori pe mucoasa genitală. Aceste ulceraţii pot fi izolate sau nu. În acest ultim caz putem vorbi deja despre o boală, aftoza. 

Salvia reduce iritaţiile  
    Aftele pot fi cauzate în special de agenţi patogeni (bacterii sau viruşi) sau de agenţi fizici sau chimici. Tratamentul local se face cu soluţii de bicarbonat sau cu permanganat de potasiu. De asemenea, gargara cu diferite infuzii de plante este foarte eficientă.  Flori de muşeţel. Opăriţi două linguriţe cu flori de muşeţel în 100 ml de apă. Faceţi apoi cu această infuzie gargară de câteva ori pe zi. Frunze de salvie. Infuzia preparată din două linguriţe cu frunze opărite în 100 ml de apă stopează apariţia de afte noi şi calmează iritaţia produsă de cele vechi.

Coada-racului reglează menstrele abundente

    Coada-racului, cunoscută şi sub numele de iarba-gâştelor, prescură, creşte pe lângă râuri şi în poieniţe umede. Planta, a cărei denumire ştiinţifică este Potentilla anserine, este bogată în tanini, substanţe amare, flavone, mucilagii, ulei volatil şi săruri minerale, având din acest motiv proprietăţi antidiareice, astringente şi hemostatice. Ceaiul de coada-racului calmează colicile stomacale, reglează menstrele abundente şi potoleşte durerile. Suferinzii de calculoză renală (piatră la rinichi) sau de artrite trebuie să urmeze o cură mai îndelungată cu infuzie sau decoct din această plantă.

Tătăneasa, în luptă cu cancerul stomacal

Pentru inflamaţiile articulare, pentru ulcerul şi cancerul stomacal avem la dispoziţie, din „farmacia naturii”, o plantă cu efecte deosebite, cunoscută şi folosită încă din Evul Mediu. Este vorba despre tătăneasă (pe numele ştiinţific Symphytum officinale), plantă ce creşte spontan pe marginea drumurilor, prin şanţuri, pe lângă garduri, prin locurile umede. Mai este numită popular şi boracioc, barba-tatei, tatană, rădăcina neagră.

3 ponturi pe saptamana (173)

- Gingsengul are efecte dinamizante, tonice şi afrodiziace, cunoscute de peste 20 de secole. Se folosesc 12-50 de picături de tinctură într-un sfert de pahar cu apă, ce se iau înainte de culcare.

   - Pentru insomnii se prepară o infuzie de hamei. Se pune o lingură de conuri (adunate de toamna) la 200 ml de apă clocotită. Se bea seara, înainte de culcare.

   - În tratarea otitei, folositor este podbalul. Bine spălate, frunzele de podbal se bagă în centrifugă, iar sucul obţinut se pune cu pipeta în urechi seara la culcare, de două ori pe zi.

Mărarul menţine o bună digestie

   Mărarul, după denumirea ştiinţifică Anethum graveoles, planta atât de cunoscută pentru calităţile ei condimentare, este în acelaşi timp şi o plantă medicinală. Virtuţile mărarului legate de reducerea balonării, a tulburărilor digestive, a nervozităţii şi insomniei sunt cunoscute în popor din vremuri străvechi. 

Spuneţi adio cistitei cu mătase de porumb

Inflamaţie a mucoasei vezicii urinare, nesuferita cistită se manifestă prin urinări frecvente, dureri sau usturimi la micţiune şi urină tulbure. La aceste simptome uneori se mai adaugă prezenţa sângelui în urină, dar şi senzaţia stringentă de a urina.
   Există mai multe cauze ce pot provoca boala. Printre acestea se numără germenii ce pătrund din vagin prin uretră în vezica urinară, frigul sau constipaţia. Este obligatoriu ca cistita să fie tratată medical, întrucât în alte condiţii poate da complicaţii grave.   Printre plantele utilizate sub formă de infuzii şi băi de şezut se numără muşeţelul, coada-şoricelului, florile de soc, rizomii de pir medicinal, rădăcină de osul-iepurelui etc.   

Nalba tratează gâtul, căile urinare şi intestinele

   Nalba este o plantă medicinală foarte folositoare pentru sănătatea noastră, putând fi folosită în diverse forme: infuzie, macerată la rece, pentru clismă şi cataplasme. Interesant este faptul că numele de „nalbă” acoperă mai multe soiuri de plante înrudite şi asemănătoare ca efect atunci când le folosim în fitoterapie. Pe meleagurile noastre există trei tipuri de nalbă, cu efecte benefice în tratarea diverselor afecţiuni.
     Iată care sunt acestea: nalba mare, având denumirea ştiinţifică de Althaea officinalis, plantă de la care se folosesc florile, frunzele şi rădăcinile, nalba de grădină, pe numele ştiinţific Althaea rosea, de la care se utilizează numai florile, şi nalba de pădure, Malva sylvestris, de la care se folosesc frunzele şi florile. 

Sănătate dintr-o boabă de piper

 Negru, alb sau roşu, piperul rămâne, fără îndoială, regele neîncoronat al condimentelor. El pune digestia în mişcare şi câştigă lupta cu bolile reumatice, respiratorii sau digestive.

Vindecă tusea spastică
   Folosite de milenii în Orient, condimentele au darul de a ne influenţa atât psihicul, cât şi fizicul. Ele pot înlocui sarea în unele alimente, prevenind astfel afecţiunile cardiovasculare, pot fi afrodiziace sau somnifere sau pot trata diferite maladii. În materialul de astăzi vom vorbi despre „regele” condimentelor, piperul, considerat de specialiştii în medicină naturistă un adevărat elixir.
      Cunoscute încă din Evul Mediu, uleiurile volatile conţinute de piper au efecte antiinfecţioase, cu rol în procesele digestive. Piperul opreşte vărsăturile, acţionează asupra aparatului cardiovascular, uşurează digestia şi acţionează asupra metabolismului. În cantităţi mici, piperul negru contribuie la detoxifierea ficatului şi are grijă de sistemul imunitar.
      Adăugat în mâncare, piperul stopează balonarea. Încă din epoca medievală, francezii care se îmbolnăveau de gripă foloseau următoarea reţetă: două vârfuri de cuţit de piper negru, împreună cu un vârf de cuţit de cuişoare şi două vârfuri de cuţit de scorţişoară se puneau la infuzat zece minute într-o cană cu apă fierbinte. Se filtrează, se îndulceşte cu miere, iar infuzia obţinută trebuie băută imediat. Tusea spastică se vindecă astfel cu un macerat obţinut din cinci linguri cu piper negru şi o lingură de cuişoare măcinate, ce stau o săptămână în 200 ml de alcool alimentar. Se filtrează şi se administrează sub formă de gargară. Rezultatul este uimitor.  

Măreşte tensiunea arterială
      Cei care suferă de indigestii frecvente vor consuma cât mai multă hrană peste care se va pune piper negru din belşug. Datorită efectelor sale carminative puternice, piperul este şi un excelent remediu în cazul balonării. Se amestecă o linguriţă cu piper negru, proaspăt măcinat, cu două linguriţe cu chimen şi cu două linguriţe cu anason.

     Această combinaţie se adaugă în toate mâncărurile. Cele trei mirodenii se pot infuza, obţinându-se un ceai aromat, ce se va consuma, foarte cald, după masă. În cazul celor hipotensivi se recomandă suplimentarea cantităţii de piper, acesta având rolul de a mări tensiunea arterială. Piperul este şi cel mai bun leac împotriva sensibilităţii la frig. Consumaţi la fiecare masă, timp de o săptămână, câte două, trei vârfuri de cuţit de piper negru măcinat. Următoarea reţetă are rolul de a ţine reumatismul departe. Cum se procedează. Puneţi câteva linguri de piper în 200 ml de rachiu. Se lasă la macerat, iar cu soluţia obţinută se masează zonele dureroase de trei ori pe zi.  


Inamicul asteniei
      Persoanelor suferinde de pietre la rinichi li se recomandă următorul tratament. Cumpăraţi o jumătate de kilogram de stafide şi alegeţi-le pe cele mai mari şi umpleţi fiecare stafidă în parte cu câte o boabă de piper. În prima zi se înghite o boabă, a doua zi, două boabe, până se ajunge ca în a zecea zi să fie înghiţite zece boabe. După aceste zece zile, consumul scade progresiv pe parcursul altor zece. Pentru a scădea iuţimea piperului, fără a-i diminua proprietăţile terapeutice, se poate ţine o săptămână în ulei de floarea-soarelui. Se usucă ulterior şi se pisează. Cei care suferă de astenie pot face o cură cu piper cinci zile la rând, consumând la fiecare masă cât piper pot suporta. Efectele vor fi miraculoase.   

Ioana Ene

Contraindicat persoanelor agitate
      Potrivit specialiştilor în medicină naturistă, piperul este un aliment benefic şi în bolile de stomac. Un gram de piper negru, împreună cu 30 g ghimbir proaspăt se fierb în 750 ml de apă, până ce aceasta scade la 250 ml. Cu soluţia obţinută se combate voma provocată de gastrite. Piperul negru este contraindicat celor care au gastrită hiperacidă sau hipertensiune, persoanelor agitate şi celor care suferă de tulburări ale sistemului nervos, din cauza proprietăţilor sale excitante, dar şi celor cu afecţiuni oftalmologice şi persoanelor care au dureri  laringofaringiene.

Horoscop naturist

Încă din vechime, astrologia cuprinde date importante cu privire la alimente, plante, minerale benefice nativilor născuţi sub vibraţiile specifice ale unei planete. Cunoscându-le mai bine, ne vom putea convinge singuri de efectele acestora. Iată primele două zodii din horoscopul european şi plantele şi alimentele benefice nativilor acestora.

     Leu (23.07-22.08)
Primul lucru de care trebuie să se ocupe un Leu care doreşte să-şi menţină sănătatea este dozarea efortului. Carnea le fortifică leilor organismul, la fel ca mierea şi orezul, alimente pe care trebuie să le consume constant, la fel ca spanacul, urzicile şi lintea, ce conţin mult fier.
     Un efect terapeutic asupra organismului nativilor îl au floarea-soarelui, gălbenelele şi rostopasca, acesta din urmă fiind unul dintre remediile-minune pentru afecţiuni specifice zodiei. Ierburile aromatice recomandate sunt şofranul, rozmarinul, menta şi dafinul. Nativii Lei nu trebuie să uite să-şi refacă energia luând vitaminele A şi D.  

     Fecioară (23.08-21.09) Pentru nativii din zodia Fecioarei, remediul natural cel mai eficient este aerul curat. De aceea plimbările lungi în aer liber au un efect imediat de calmare asupra temperamentului nervos al nativilor. Mersul cu bicicleta este, de asemenea, recomandat. Fecioarelor le face foarte bine să consume cartofi, gulii şi ţelină.

Socul calmează nevralgiile

În luna iunie, zonele de deal şi de câmpie sunt parfumate de o mireasmă deosebită: cea a florilor de soc. Acest arbore de talie destul de mare este apreciat încă din vechime pentru calităţile terapeutice, planta fiind folosită în special pentru distrugerea viermilor intestinali.
     Florile, frunzele, dar mai ales sucul obţinut din fructe calmează nevralgiile, mai ales dacă este utilizat sub formă de extract slab alcoolizat. Socul face foarte bine şi în reumatism, sciatică, afecţiuni ale căilor respiratorii şi nevralgii ale trigemenului. Scoarţa copacului are proprietăţi laxative şi diuretice.


Utilizat în obezitate
     În caz de răceală, gripă sau bronşită, bolnavii pot bea un ceai din flori de soc (două linguriţe cu plantă la o cană cu apă clocotită). Pentru efect maxim, acest ceai trebuie consumat în combinaţie cu ceai de tei. De asemenea, datorită proprietăţilor sale laxative şi de eliminare a apei din ţesuturi, ceaiul este frecvent utilizat în obezitate. În uz extern, acest ceai folosit sub formă de băi face minuni în reumatism, abcese, arsuri şi umflături.