Main menu

header

Tărâţele calmează ulcerul

  Tărâţele de grâu conţin substanţe care atacă alimentele ajunse în stomac, înlesnind funcţia digestivă. Consumate în cantităţi cât mai mari, dar măcinate, acestea vă asigură un surplus de vitamine de care corpul uman are nevoie. Bogăţia substanţelor active - vitamine (mai ales beta-caroten, B-uri, minerale, aminoacizi - inclusiv aminoacizi graşi esenţiali şi carbohidraţi) - se recomandă în combaterea multor afecţiuni, de la demineralizări, afecţiuni endocrine, neuromusculare, cardiace, digestive, obezitate, convalescenţă până la rahitism şi anemii severe.

  Ajută la scăderea colesterolului
  Produsele din ovăz şi tărâţele de ovăz trebuie incluse într-o alimentaţie echilibrată, deoarece s-au dovedit învingătoare în lupta cu colesterolul. După un regim cu tărâţe de zece zile, nivelul colesterolului scade cu 13%.

  Un pansament stomacal
  Datorită proprietăţilor sale, acestea acţionează ca un pansament pentru stomacul bolnav. Se recomandă amestecul a două linguriţe cu tărâţe măcinate cu miere şi consumarea lor pe stomacul gol. Praful de tărâţe se poate combina cu orice lichid: ceai, suc, ciorbă, dar temperatura acestuia nu trebuie să depăşească 40 grade, pentru a proteja vitaminele.

  Recomandat în diete, dar şi în menţinerea siluetei
  Cu ajutorul tărâţelor se poate face şi o eficientă cură de slăbire, şi cu cât cantitatea consumată este mai mare, cu atât scăderea în greutate va fi mai rapidă, cu rezultate vizibile în aproximativ două săptămâni. Trebuie reţinut că numai două linguriţe cu praf de tărâţe nu au eficienţă într-o dietă, totul depinde de cantitatea pe care o consumăm.

 Taie pofta de mâncare
 Tărâţele sunt săţioase, astfel încât cei care urmează această dietă mănâncă mai puţin, fără să aibă probleme de sănătate.

  Combate constipaţia
  Puneţi în fiecare dimineaţă două linguri cu tărâţe într-o cană şi opăriţi-le cu ceai. Amestecaţi bine conţinutul, pentru a-l omogeniza şi, când se mai răceşte, beţi-l pe stomacul gol, înghiţitură cu înghiţitură. După o pauză de circa zece minute puteţi servi micul dejun.

  Tratează furunculele şi coşurile
  Furunculele şi coşurile pot fi vindecate prin aplicarea de comprese obţinute din tărâţe calde, stropite cu oteţ. Se fierb tărâţe de grâu până la obţinerea unei paste dense. Se înfăşoară într-o pânză de bumbac, având grijă să nu fie prea fierbinte. Se aplică pe ganglionii limfatici umflaţi. Se înfăşoară cu un şal de lână. Fierte în vin, acestea ajută la îndepărtarea unor erupţii de pe cap. Se vor face spălături zilnice.

 Claudia Stan

  Cum se prepară borşul Se pun într-un vas tărâţe de grâu amestecate cu 1-2 pumni cu tărâţe de porumb până se umple un sfert din volumul său. Se umezesc apoi bine cu puţină apă rece, după care se toarnă apa clocotită, umplându-se trei sferturi din volumul vasului. Se amestecă bine cu un făcăleţ şi apoi se adaugă huşte (tărâţe acrite de la borş). În lipsa huştelor se umezesc la început tărâţele cu borş în loc de apă rece. După ce se omogenizează bine, se acoperă cu o pânză curată şi se lasă să stea la cald. După 24 de ore, borşul este gata. Cantitatea ce trebuie consumată se strecoară înainte de întrebuinţare.

Rectocolita ulcero-hemoragică şi urzica vie

  Boală inflamatorie ce are un caracter ulcerativ purulent, rectocolita ulcero-hemoragică poate cuprinde tot colonul. Afecţiune care apare frecvent de la vârsta de 24 până la 45 de ani, se manifestă prin dureri abdominale şi scaune moi dizenterice, arsuri sau usturimi în zona anorectală. Bolnavul prezintă paloare, astenie, stare febrilă, tahicardie, deshidratare a ţesuturilor şi slăbire rapidă a organismului. Un consult medical este obligatoriu, dar, odată stabilit diagnosticul, trebuie să ştiţi că farmacia verde ne oferă ajutor şi în acest caz.

  Decoct din rizomi de obligeană
  Au efecte deosebite infuziile din coada-şoricelului, sunătoare, nalbă mare, fructe de chimion, coriandru, fenicul, ienupăr, anghinare, măghiran, răchitan, cimbru, sulfină, muşeţel, roiniţă, mentă, busuioc, coada-racului, flori de salcâm, frunze de mur, frunze de afin şi decocturi (fierturi) din rizomi de obligeană sau rizomi cu rădăcini de cerenţel, de preferat în amestec cu muşeţel, mentă sau sunătoare.
  Tratamente: 1. Luaţi de două-trei ori pe zi - înainte de mese - câte un vârf de cuţit cu pulbere de rizom uscat şi măcinat de obligeană;  2. Puneţi o lingură cu seminţe măcinate de in în 100 ml de apă călduţă şi beţi de două ori pe zi cu 20 de minute înainte de masă, timp de 10 zile pe lună; 3. Preparaţi o infuzie dintr-o linguriţă cu rădăcini uscate şi măcinate de valeriană şi o cană cu apă clocotită; infuzaţi 15 minute, strecuraţi şi beţi o cană pe zi;  4. Amestecaţi 25 de grame de coada-şoricelului cu 5 g de fenicul, 20 g de sunătoare, 10 g de talpa-gâştei, 20 g de muşeţel, 10 g de frunze de roiniţă, 5 g de mentă, 5 g de mac. Opăriţi două linguriţe din acest amestec în 200 ml de apă clocotită. După ce lăsaţi la infuzat un sfert de oră strecuraţi şi îndulciţi cu miere. Bolnavul trebuie să bea trei căni cu ceai călduţ pe zi, după mesele principale; 5. Infuzaţi un amestec alcătuit din câte două grame de sunătoare, muşeţel, roiniţă şi frunze de mur în 750 ml apă clocotită. Se beau trei căni pe zi.

Răchitan, remediu în cazul hemoragiilor
Când rectocolita ulceroasă este însoţită şi de hemoragie se recomandă următorul amestec: răchitan (40 g), coada-racului (20 g), urzică vie (30 g) şi mătase de porumb (10 g). Opăriţi o lingură de amestec la o cană cu apă clocotită. Beţi două căni din acest ceai zilnic, dimineaţa pe nemâncate şi seara înainte de culcare.
 Elena Şerban

 ATENŢIE! Boala netratată corespunzător se poate agrava
 SFAT! Maladia „recomandă” o alimentaţie uşoară, fără grăsimi, alcool sau băuturi carbogazoase.

Tratamente naturiste pentru hemoroizi

  Dilataţii ale venelor hemoroidale anorectale, hemoroizii pot fi preveniţi printr-un stil de viaţă sănătos, evitând sedentarismul, constipaţia, iritaţia locală, mâncărurile condimentate şi alcoolul. Celor care suferă de hemoroizi le recomandăm tratamentele naturiste de mai jos.

 Coada-şoricelului, de mare ajutor
 Unul dintre cele mai recomandate tratamente naturiste este cel din coajă de stejar. Mod de preparare: 100 g scoarţă se fierbe într-un litru de apă, apoi se filtrează. Se aplică în comprese repetate. La rândul său, lumânărica se foloseşte pentru băile de şezut. Se prepară din 30-60 g frunze la un litru apă şi se fac două băi zilnic. Iarba de tranji este utilizată în tratarea hemoroizilor încă din secolul al XVI-lea. Se foloseşte sub formă de cataplasme, din decoct de frunze fierte. Se fierb 60 de grame de frunze sau rădăcini într-un litru de apă, până scade la un sfert din cantitatea iniţială, apoi se amestecă împreună cu făină de in. Datorită proprietăţilor sale hemostatice şi cicatrizante, coada-şoricelului este un alt remediu în lupta cu hemoroizii. Se pun comprese cu decoct preparat din 60 g inflorescente la un litru de apă.

  Supozitoare din cartofi
  Remediu din bătrâni, cartoful se dovedeşte a fi util şi în tratarea hemoroizilor. Se ia un cartof, se curăţă coaja şi se taie o feliuţă pe care o modelăm sub formă de supozitor. Ca să fie mai uşor la introdus, se unge „supozitorul” cu puţin unguent de gălbenele. Rezultatul este uimitor. O plantă miraculoasă folosită pentru a scăpa de durerile provocate de hemoroizi este pedicuţa. Mod de preparare: o linguriţă cu plantă mărunţită se pune în 250 ml apă clocotită. Se ţine acoperită zece minute, apoi se strecoară. Se consumă o cană pe zi, cu înghiţituri rare. Extern, coada-calului are efect hemostatic, fiind de un real ajutor celor care suferă de hemoroizi. Se utilizează sub formă de comprese dintr-un decoct concentrat, preparat din 100 g plantă la un litru de apă. Să nu uităm nici de frunzele de soc, care fac adevărate minuni. Se folosesc comprese din infuzie concentrată din 100 g frunze de soc la un litru de apă. De asemenea, datorită proprietăţilor lor astringente, frunzele de viţă-de-vie se pot utiliza extern sub formă de cataplasme.

  Spălături cu afine
  Folosiţi tot sub formă de supozitoare, morcovii vă ajută să scăpaţi de problemele legate de hemoroizi. Se dă morcovul pe răzătoarea mică, apoi se înveleşte în tifon. La fel de utile sunt şi afinele, care se aplică extern sub formă de spălături şi comprese. Decoctul din afine se prepară dintr-un pumn de afine, care se fierb într-un litru de apă, până când cantitatea se reduce la jumătate. Pentru a scăpa de usturimile provocate de hemoroizi puteţi folosi o metodă foarte veche. Încălziţi într-o tigaie untură de porc şi prăjiţi în ea o mână de gălbenele. Să nu uităm însă că cel mai important lucru în lupta cu hemoroizii o constituie regimul alimentar şi igiena personală. Pentru a evita constipaţia, unul dintre factorii care generează apariţia hemoroizilor, consumaţi crudităţi şi lactate din belşug şi evitaţi condimentele din alimentaţie.

 Carmen Ciripoiu

 

Salata verde, o „injecţie” de sănătate

Dietoterapia

    Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru sănătatea noastră este schimbarea modului de viaţă şi în special a aceluia de a ne hrăni. Într-un cuvânt: dietoterapia. Prin dietoterapie se înţelege tratamentul bolilor cu anumite alimente. Cei dintâi care au descoperit că alimentele au şi proprietăţi terapeutice au fost chinezii. În vechiul lor tratat de medicină, intitulat Nei King, scris cu câteva mii de ani în urmă, aceştia spuneau: „Primele şi cu adevărat medicamente sunt alimentele”. Cunoştinţe avansate despre tratarea bolilor cu alimente aveau şi vechii greci, de la care ne-a rămas şi cuvântul dietă, derivat din „diaita”, prin care se înţelegea „o viaţă cumpătată cu ajutorul unei alimentaţii raţionale.” Astăzi vă vom prezenta un aliment pe care noi îl cultivăm şi pe care îl consumăm sezonier, neacordându-i atenţia pe care o merită. Este vorba despre lăptucă sau salata verde, cu numele latin de Lactuca Sativa. Această plantă-aliment are şi o variantă mai salbatică, numită Lactuca Virosa, ce este mai activă, dar toxică atunci când este consumată în doze mari.

Bogată în vitamina C
    De la lăptucă se consumă tulpinile, frunzele şi seminţele, principalii constituienţi fiind: lactucarium, ale cărui efecte sunt comparabile cu ale opiului, lactucarina, acid lactic, aspatragina, hiosciamina, clorofila, vitaminele A, B, în special B1, C, D, E, fier, calciu, fosfor, iod, magneziu, zinc, cupru, sodiu, clor, potasiu, cobalt, arsenic, caroten. În 50 g de laptucă se găseşte o unitate de vitamina E şi 17,7 mg de vitamina C la 100 g de lăptucă proaspătă. În trei zile, cantitatea de vitamina C scade la 4 mg dacă nu se păstrează cu rădăcinile în apă.

Rozmarinul, elixirul tinereţii

    Cunoscut mai ales datorită faptului că dă un gust bun mâncărurilor, rozmarinul fortifică organismele slăbite de boli. De asemenea, planta acţionează în combaterea proceselor de îmbătrânire.

Intensifică circulaţia periferică
    Rozmarinul este originar din ţările din jurul Mediteranei, fiind plantat pe scară largă în preajma litoralului. În România se cultivă ca plantă ornamentală în grădini, sere şi apartamente, fiind mult apreciat pentru parfumul foarte plăcut de tămâie şi camfor. În scopuri terapeutice şi condimentare se folosesc frunzele sau vârfurile înflorite, recoltate începând din anul III de cultură, prin tăiere la maximum cinci centimetri sub ultima ramificaţie. Preparatele pe bază de rozmarin se folosesc în gastrite şi infecţii gastrointestinale, calmarea tulburărilor de stomac şi de intestine (colite), în cazul indigestiilor provocate de stres. De asemenea, tranzitul intestinal leneş este accelerat. Balonările, aerofagia, râgâielile sunt şi ele combătute cu succes, gazele fiind eliminate cu rapiditate. Rozmarinul stimulează activitatea inimii slăbite şi dureroase, tratează tensiunea scăzută şi reglează ritmul cardiac. Datorită conţinutului ridicat în flavonoide, rozmarinul intensifică circulaţia sângelui la nivel periferic şi la creier şi ajută la evitarea arteritelor, trombozelor, sclerozei cerebrale, edemelor cardiace cu umflarea gleznelor, precum şi senzaţia de sufocare sau cea de răcire a mâinilor şi picioarelor, chiar în anotimpurile calde. De asemenea, stimulează memoria şi capacitatea de concentare. În tratamentele externe, rozmarinul combate alopecia şi seboreea.

Stopează steatoza hepatică

Salcâmul calmează crampele abdominale

    Originar din America de Nord, salcâmul s-a adaptat excelent pe teritoriul României. Este un arbore înalt de până la 25 m, cu frunze lungi şi foliole dispuse de o parte şi de alta a unui ax. La baza peţiolului se formează doi ghimpi puternici, brun-roşcaţi. Deşi sunt multe informaţii legate de acţiunea terapeutică a salcâmului, ele nu sunt prea des luate în calcul, în ciuda faptului că efectele vindecătoare ale florilor acestui arbore se exercită la toate persoanele.

Indicat bolnavilor de gută
    Acţiunile asupra sistemului nervos se manifestă prin capacitatea de a linişti, de a calma şi de a tonifia organismul aflat în diferite stări nevrotice. Printre afecţiunile ce se tratează cu preparate pe bază de salcâm sunt arsurile de stomac, indigestii după mese copioase, crampe abdominale, insuficienţă hepatică. Tratamentele acestor boli se pot face folosind o infuzie din amestec, în părţi egale cu flori de salcâm şi frunze de dud. Opăriţi o linguriţă din acest amestec într-o cană cu apă clocotită. Infuzaţi 15 minute. Se efectuează cure de lungă durată, în care se beau cel puţin două căni pe zi. Datorită conţinutului ridicat în flavone şi robinozide, infuzia din flori de salcâm este diuretică, antiinflamatoare, reduce conţinutul de uree din sânge şi calmează durerile reumatice şi nevralgiile dentare.
Această infuzie se mai foloseşte în uzul extern, pentru spălături vaginale.

Tuse şi răceli
    Ceaiul de flori de salcâm este eficient în combaterea tusei convulsive şi astmatice, a răcelilor, virozelor, a răguşelii, dar şi în cazul infecţiilor acute ale căilor respiratorii. Ceaiul, preparat din patru linguriţe la un litru de apă, trebuie consumat îndulcit cu miere de-a lungul întregii zile. Este necesar să se prepare

Ghimbirul vă scapă de indigestie

    Ghimbirul este o plantă perenă, cu rizom mare şi tulpini ce variază între 30 cm şi 100 cm. Este foarte des utilizată atât în bucătărie, cât şi în tratarea unor boli.

Calmant în inflamaţiile gâtului
    Rădăcina de ghimbir este foarte eficientă, acţionând asupra plămânilor, stomacului şi splinei. Dacă veţi fierbe zece minute o rădăcină proaspătă de ghimbir în 250 ml apă veţi obţine un ceai excelent în tratarea edemelor, vomei sau tusei. De asemenea, are un puternic efect sudorific. De aceea, atunci când febra nu cedează, fierbeţi 100 g ghimbir proaspăt în 500 ml apă şi spălaţi tot corpul cu zeama rezultată. Dacă tusea nu vrea să vă lase în pace, stoarceţi o rădăcină de ghimbir şi amestecaţi sucul cu puţină miere şi 250 ml apă fierbinte. Beţi câte una-două căni pe zi. Ceaiul de ghimbir este un calmant ideal în inflamaţiile gâtului, sinuzite, răguşeală, febră, eliminare de mucozităţi şi congestii respiratorii.

Vine de hac durerilor de cap
     Indigestia poate fi tratată dacă mâncaţi câteva bucăţele de tulpină de ghimbir proaspăt. Este calmant pentru durerile abdominale, ajută digestia, elimină gazele, dă poftă de mâncare. Ghimbirul mai poate veni de hac şi durerilor de cap. În acest sens luaţi 1,5 g praf de rădăcină de ghimbir de trei ori pe zi, înainte de masă. Are efect bun şi în bronşite şi astm bronşic, frigiditate, dar şi cataractă.

Castane sălbatice contra varicelor

Coaja brună a castanelor sălbatice - Aesculus Hippocastanum - este excelentă pentru prepararea unei tincturi, ce este foarte eficientă în tratarea varicelor. Pentru prepararea tincturii se foloseşte numai coaja brună a castanelor, ce se curăţă cu grijă de pe miez, acesta fiind toxic. Produsul se foloseşte doar sub formă de tinctură, a cărei reţetă v-o expunem în rândurile următoare.

Edemele traumatice trec mai uşor
Reţetă: 40 g coajă brună se taie în bucăţi mărunte, se lasă la uscat. Maceraţi apoi timp de o lună în 200 ml alcool de 70°. În tot acest interval agitaţi amestecul de câte ori puteţi. După ce filtraţi trageţi în sticle închise la culoare, ce trebuie păstrate bine astupate. Tratament: luaţi de două-trei ori pe zi câte 20-30 de picături din această tinctură. Cura trebuie efectuată în 15-20 de zile dintr-o lună, pe parcursul mai multor luni.  Nu doar varicele se vindecă datorită acestei tincturi, ci şi ulcerul varicos, flebitele, tromboflebitele, cât şi hemoroizii sau edemele traumatice. Pentru a spori eficienţa tratamentului cu tinctură, ungeţi de două ori pe zi regiunea afectată cu un unguent preparat după următoarea reţetă: 100 ml tinctură de castan sălbatic, 100 g lanolină anhidră şi 20 g de vaselină. Masajul trebuie efectuat în sensul circulaţiei de întoarcere.

Elena Şerban


Atenţie!  Atât tinctura, cât şi unguentul se prepară doar în laboratoarele farmaceutice, iar tratamentul trebuie să se aplice numai cu acordul şi sub controlul medicului.

Varza vindecă aproape orice fel de rană

   Varza face parte din familia cruciferelor şi este originară din Europa Centrală. Se cultivă de peste 4.000 de ani şi este folosită pentru tratarea multor probleme de sănătate încă din cele mai vechi timpuri. În zilele noastre s-a redescoperit efectul benefic al verzei asupra sănătăţii, oamenii de ştiinţă aplecându-se asupra proprietăţilor sale şi introducând-o în componenţa unui medicament.

Elimină toxinele
    Varza se utilizează atât intern, cât şi extern. Cea mai importantă proprietate a sa este de dezintoxicare, având o afinitate deosebită pentru toxine, pe care le atrage şi le elimină, contribuind la curăţarea organismului de „deşeurile” ce întreţin boala. Totodată, asigură şi o cicatrizare perfectă, fiind de neînlocuit în tratarea unor răni. În mod intern, cea mai indicată este sub formă de salate sau de sucuri, cu menţiunea că persoanele cu o mare sensibilitate digestivă pot consuma varza ca salată numai după ce au scufundat frunzele în apă clocotită pentru un minut.

Eficientă în anemii
    Varza este indicată în afecţiuni respiratorii, gastrice, intestinale (colite ulceroase, parazitoze), slăbiciune generală, anemie. Profesorul Garnett-Cheney, de la Şcoala de medicină din Stanford, a tratat cu suc de varză 65 de persoane cu ulcer gastric, dintre care s-au vindecat 63 în numai trei săptămâni de tratament. În tratamentul cirozei şi al ascitei se recomandă tratament cu 400 g de varză zilnic, jumătate crudă, jumătate fiartă. S-a dovedit că varza este cel mai eficient mijloc de a trata scorbutul, descoperire făcută cu totul întâmplător. Datorită conţinutului mare de fier, mangan şi cupru este foarte eficientă în anemii.

Reglează glicemia
    Un cercetător de la Universitatea din Texas a extras din varză un produs pe care l-a numit glutamină şi pe care l-a folosit cu succes în vindecarea alcoolismului.  Varza mai conţine şi o substanţă bactericidă capabilă să reducă anumiţi germeni Gram negativi. S-a constatat că are proprietatea de a regla glicemia, fiind astfel indicată în alimentaţia diabeticilor.

Proprietăţi cicatrizante

Remedii naturiste pentru boli stomatologice

Durerile de dinţi sunt, se spune, cele mai greu de suportat dintre toate durerile. Ele indică prezenţa unei carii, a unei infecţii sau inflamaţii a gingiilor sau a dinţilor. Cum tuturor ne e frică de zumzetul turbinei stomatologice, vă propunem reţete naturiste, ce vă vor lua durerea într-un timp-record şi vă vor reda zâmbetul.

 Lapte fiert cu ştevie, panaceul ideal
    Într-o cană umplută până la jumătate cu flori de muşeţel se toarnă apă clocotită până se acoperă florile şi se pune la foc (după ce aţi răsturant-o într-un vas mai mare), aşteptând să clocotească cinci minute şi se adaugă o linguriţă cu bicarbonat de sodiu. Lichidul se lasă să se răcească atât cât să poată fi suportat în gură. După prima clătire, durerile sporesc în intensitate, apoi încep să se diminueze simţitor. În cazuri de dureri foarte puternice se foloseşte o cană cu lapte în care se fierb timp de trei minute două-trei linguri cu ştevie proaspătă sau uscată. Compoziţia se ţine în gură, aplecând capul în partea dintelui bolnav.

Muşeţel pentru îndepărtarea urcioarelor

Orgeletul. Această denumire destul de complicată este în fapt atribuită unei afecţiuni de care a suferit mare parte dintre noi, probabil. Este vorba despre aparent banalul urcior. Acesta este un mic furuncul, ce apare la rădăcina unei gene şi care are forma unui bob de orez. Urciorul debuteză cu dureri mari, umflarea ploapei. După câteva zile apare o mică „adunătură” de puroi, ce se poate deschide dintr-o dată la exterior. Pentru ca această colecţie de puroi să se descongestioneze, aplicaţi comprese locale cu apă fiartă şi răcită sau cu infuzie de muşeţel rece, încă din primele zile. Apoi, când începe să se strângă coptura, se aplică nişte comprese fierbinţi.