Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

3 ponturi pe săptămână (211)

- Ceaiul de mătase de porumb şi cel de nalbă (se prepară infuzie dintr-o lingură la o cană cu apă) elimină durerile specifice cistitei;

- În cazul retenţiei urinare se aplică o cataplasmă caldă cu flori de fân sau făina de in pe regiunea inferioară a abdomenului, timp de una sau două ore, de trei ori pe zi; 

- Dacă aveţi rău de mare puteţi preveni această neplăcere dacă veţi bea una-două căni cu infuzie de frunze de trifoi cu o jumătate de oră înainte de plecare.

Ipcarige contra anemiei

Are un nume ciudat pentru o plantă medicinală românească, dar are un efect deosebit depurativ şi expectorant. Numele ştiinţific al plantei este Gypsophila paniculata L. şi aparţine Familiei Caryophyllaceae.

În tradiţia populară, ceaiul şi decoctul de ipcarige se lua contra anemiei, astmului, reumatismului, bolilor de ficat şi de stomac. Ipcarige este o plantă erbacee, perenă, cu rizom gros de aproximativ şapte centimetri în diametru, din care pornesc rădăcini brun-gălbui lungi de până la doi metri. Tulpinile sunt erecte, înalte de circa 90 cm, ramificate de la bază.

Scăpaţi de fumat cu pedicuţă

Fumătorii sunt mai predispuşi la boli de inimă, de plămâni sau de alte afecţiuni decât nefumătorii. Iată că farmacia verde are remedii pentru a vă scăpa de acest viciu. Pedicuţa este în capul listei plantelor care au un efect puternic în cazul celor care vor să se lase de fumat. 

Se administrează sublingual Cumpăraţi de la un plafar sau de la un alt magazin specializat câteva sute de grame de pulbere de pedicuţă (Lycopodium clavatum). În fiecare zi, fumătorul trebuie să ia câte un vârf de cuţit de pulbere de pedicuţă, pe care să o ţină sub limbă circa un sfert de oră.

Ruscuţa de primăvară scade hipertensiunea arterială

Ruscuţa primăvăratică este o plantă perenă, elegantă, ce înfloreşte în a doua parte a lunii aprilie. Prezintă tulpini de 10-45 cm înălţime, cu frunze dese. Florile apar din aprilie până în mai. Ruscuţa preferă locurile însorite, de la câmpie la munte, fiind specifică arealelor uscate, ierboase, scăldate în soare. Dacă aveţi intenţia de a prepara tinctură, este important de ştiut că trebuie să folosiţi plantă proaspătă sau uscată rapid artificial. Prin uscarea lentă se pierd cantităţi apreciabile de substanţe active. 

Excelentă în circulaţia cefalică deficitară Ruscuţa de primăvară are importante calităţi terapeutice, datorită glicozidelor cu activitate biologică asupra omului.

Măturicea ajută lăuzele

Măturicea este un arbust înalt, ce ajunge la înălţimea de 150 cm, şi este originară din Europa. Planta se numeşte ştiinţific Spartium scoparium şi are tulpina ramificată, iar florile sunt de un galben auriu, în formă de fluturaşi. Este folosită cu încredere în tratarea mai multor afecţiuni, faima proprietăţilor sale curative făcând înconjurul lumii.

Reduce crizele de tahicardie Ritmurile cardiace anormale (aritmii), inima ce bate rapid (tahicardie) sau insuficienţa cardiacă pot fi prevenite şi vindecate cu ajutorul infuziei din florile uscate ale măturicei. Pentru preparare se ia o linguriţă cu flori şi se adaugă la 200 ml de apă. Se fierb, după care se strecoară, iar ceaiul obţinut se bea călduţ de trei ori pe zi.

Măghiranul alungă răceala

Măghiranul este una dintre plantele medicinale cunoscute mai mult drept condiment decât medicament. Pe numele ştiinţific Majorana hortensis, măghiranul provine din Africa şi Asia, unde era folosit în ambele variante. Se ştie că atleţii din Vechea Grecie îşi ungeau trupurile cu ulei de măghiran înainte de marile competiţii.

Medicament şi condiment În Europa, măghiranul a pătruns prin secolul al XVI-lea, oamenii folosindu-l atât în mâncăruri, cât şi ca panaceu pentru câteva afecţiuni. Şi românii îl folosesc de mult timp, numindu-l în diferite zone ale ţării maderan, mighiran, pupi, mărgăran sau sovârv.

3 ponturi pe săptămână (210)

- Pentru a preveni răceala sau îmbolnăvirea de gripă, mestecaţi câte o jumătate de căţel de usturoi dimineaţa, la prânz şi seara.

Dacă răceala v-a prins deja, zdrobiţi şase căţei de usturoi, amestecaţi cu zece linguriţe cu miere şi luaţi din acest preparat câte o linguriţă din jumătate în jumătate de oră; - Propolisul este recunoscut pentru proprietăţile sale bactericide, fiind frecvent utilizat în caz de infecţii urinare: se suge o bobiţă de propolis (5-10 g) zilnic, până la vindecarea completă; - Laptele din nucă de cocos este un remediu excelent pentru durerile şi disconfortul cauzate de gastrită. De la instalarea durerii consumaţi numai lapte de cocos timp de 24 de ore.

Scaietele repară ţesutul hepatic

  Scaietele creşte pretutindeni pe marginea drumurilor. Planta mai este cunoscută sub numele de scaiete mov sau ciuline, deoarece tulpina este spinoasă şi florile au culoarea violet. Deşi are tendinţa de a „sufoca” alte plante, laptele ciulinilor are proprietăţi curative de nepreţuit asupra ficatului.

Scăpaţi de negi cu rostopască

  Nu sunt nişte aluniţe. Nu sunt tumori în adevăratul sens al cuvântului. Sunt doar nişte ţesuturi cu aspect de tumoare ce se dezvoltă pe stratul superior al pielii, în special în zona mâinilor şi a feţei. Negii pot fi inestetici la vedere şi, mai mult, pot provoca mâncărime şi senzaţii de disconfort.

Sânziana galbenă, leac pentru epilepsie

  Sânziana galbenă este o plantă cu flori galbene, mici şi dese, ce se mai numeşte şi Galium verum sau drăgaică. Planta perenă este o floare comună în Europa şi emană un parfum dulce. În popor, drăgaica este cunoscută mai mult ca plantă magică, având proprietăţi uluitoare de a vindeca şi cele mai grele boli.

Iarba de silur tratează conjuctivita

  Iarba de silur, cunoscută şi sub numele de iarba-ochiului, este o plantă întâlnită pe câmpiile şi păşunile din Europa. Florile silurului, albe sau violete, sunt un remediu sigur pentru o mulţime de afecţiuni.