Main menu

header

527 19 1de Raluca Grințescu

Multe dintre florile care împodobeau odinioară câmpiile şi munţii României au fost rupte fără milă şi au dispărut, iar altele sunt din ce în ce mai rare. Aceste plante, de o mare importanţă ştiinţifică şi estetică, sunt astăzi declarate monumente ale naturii fiind ocrotite prin lege, pentru a permite perpetuarea lor în flora României. Să vedem care sunt acestea!

Smârdarul (Rhododendron kotschyi)

Rhododendronul (din grecescul: rhodos, „trandafir”, şi dendron, „arbore”) este un gen numeros (peste 800 de specii) de plante. Este originar din estul Asiei şi, în ciuda numelui alternativ de „bujor de munte”, nu trebuie confundat cu bujorul propriu-zis. Frumuseţea florilor sale - care emană un miros şi o aromă asemănătoare vișinelor - şi care apar, de obicei, pe la sfârşitul lunii iunie şi la începutul lunii iulie, şi raritatea sa fac ca smârdarul să fie o plantă ocrotită şi protejată ca atare în perimetrul Parcului Naţional Bucegi. Frunzele sunt şi rămân şi peste iarnă verzi.

Ghinţura galbenă (Gentiana Lutea)

527 19 2Plantă perenă care veghează pe versanţii abrupţi şi suficient de umezi, face parte din flora spontană și ajunge până la 1-2 m înălţime. Frunzele sunt mari, opuse, au nervuri puternice, iar cele de la bază sunt peţiolate. Florile sunt dispuse la baza frunzelor, sunt de culoare galbenă şi alungite, au câte cinci-șapte petale. Înfloreşte în lunile iulie şi august. Vegetează în pajiştile alpine, pe soluri bogate în humus, preferând pantele însorite şi destul de umede din munţii Ciucaş, Bârsei, Bucegi, Făgăraş, Retezat, Rodnei, Maramureş, Bihor, Oaş-Gutâi.

Bujorul românesc (Paeonia Peregrina var. Romanica)

527 19 3Este o varietate endemică (trăieşte aproape exclusiv numai în Dobrogea, altundeva în lume nefiind semnalat) a speciei Paeonia peregrină (bujor de pădure). Bujorul românesc se întâlneşte cu totul izolat în Oltenia (Pădurea Călugăreasa) şi ceva mai des în pădurile din Dobrogea (între Tuzla şi Mangalia, Babadag, Niculiţel, Baia). Floarea roşie are mai puţine petale decât bujorul de grădină şi are frunzele mai adânc şi mai dens sectate. Specia este protejată prin lege încă dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Roua-cerului (Drosera rotundifolia)

527 19 4Roua-cerului este una dintre puţinele plante carnivore ce pot fi întâlnite şi în România. Specie ocrotită, ea poate fi admirată în turbăriile muntoase, majoritatea astăzi aflate în rezervaţii naturale. Populează tinoavele cu muşchi de turbă de la Timovul Mohos, Poiana Stambei, Sâncrăieni Ciuc. Planta consumă aproximativ 50 de insecte pe an. Poate fi uşor recunoscută după frunze, care au pe suprafaţa lor numeroşi peri cu rol în digerarea insectelor.

Iedera albă (Daphne blagayana)

527 19 5Planta este un arbust pitic, iar popular i se mai spune blagaiana, floare de Sfânta Ana, ghiocel de Postăvar. Este o plantă monument al naturii şi este ocrotită prin lege. Tulpinile sunt târâtoare sau erecte, ramurile au frunze numai în vârf. Înfloreşte în aprilie-mai. Creşte în luminişurile unor păduri de foioase sau conifere, pe povârnişuri pietroase şi pe bârnele stâncoase din regiunea montană şi subalpină a munţilor Bucegi, Ciucaş, Bihor, Mehedinţi şi Cozia.

Crinul de pădure (Lilium martagon)

527 19 6Crinul este una dintre cele mai frumoase şi graţioase plante. Creşte în zona pădurilor de stejar şi fag, fiind o specie mezofilă. Poate fi întâlnit foarte rar în păduri cu substrat calcaros, molidișuri sau în zona de munte. Este o specie rară, declarată monument al naturii, şi este ocrotită prin lege. Este originară din Europa şi înfloreşte în lunile mai-iunie. Un singur fir de crin de pădure poate avea şi 50 de flori, dar, în general, au 10-20 de flori!

Laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris)

527 19 7Denumirea sa populară este floare de şah, bibilică, clopotar sau căldăruşă. Înfloreşte în câteva regiuni restrânse din România, în luna mai, pentru doar șapte zile (în rezervaţia naturală numită Pădurea din Șes; Pădurea Mărgăritului, în comuna Dăneşti, Gorj; Lunca Poganișului, din judeţul Timiş; Rezervaţia naturală Lunca cu lalea pestriţă din Valea Sălajului; Fersig-Maramureş; Cheile Turzii şi în unele zone în judeţele Mureş, Olt şi în Banat). Este ocrotită de lege încă din 1980.

Add comment


Security code
Refresh

bp iulie all 30010