Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

582 25 1de Iulian D. Moleianu

Natura este mereu surprinzătoare. Cine s-ar fi gândit, oare, că există păsări, viermi sau insecte care să deţină un rol atât de important în protejarea culturilor sau, aşa cum este cazul de faţă, la grădinărit, fie că vorbim despre flori sau despre legume. Ei bine, să facem cunoştinţă cu, poate, cele mai cunoscute vietăţi care au un rol benefic în acest sens.

Viermi care curăţă şi dezinfectează solul

Râma este, cu siguranţă, viermele inelat care, dacă nu cumva suntem… pescari, ne face să strâmbăm din nas în orice împrejurare. Cine s-ar fi gândit însă că această „lumbricus terrestris”, o târâtoare care se ascunde în măruntaiele pământului, are atâtea „talente”. Râmele sunt viermi bine cunoscuţi de toată lumea, care se deplasează într-un mod caracteristic, afânând pământul şi îmbogăţind straturile de sol cu humus, prin aducerea de părţi de plante care încep să se descompună. Există multe varietăţi de râme, dar cea mai frecventă este râma comună, a cărei denumire ştiinţifică am menţionat-o mai sus. Râmele acţionează ca veritabile motoare de curăţire a solului, mai ales prin felul în care se hrănesc şi se deplasează. Corpul lor este foarte simplu construit, fără segmente şi, datorită vitezei cu care se târăsc, ajutate de lichidul impregnat în piele, curăţă şi dezinfectează solul. Râmele, care pot atinge chiar şi lungimi de 30 de centimetri, se hrănesc prin deschizătura de pe cap şi elimină resturile prin capătul celălalt, respirând prin piele, fapt care ajută la aerarea solului. Pentru a proteja râmele din grădină, lăsaţi în pace frunzele căzute şi resturile de iarbă, deoarece râmele se hrănesc cu ele. De asemenea, este falsă ideea potrivit căreia râmele se înmulţesc prin separarea bucăţilor corpului, aşadar, aveţi grijă când săpaţi straturile, ca să nu răniţi râmele. Acestea se orientează cu ajutorul unor celule care percep lumina, iar restul informaţiilor le parvin prin intermediul vibraţiilor. După fecundare, o râmă depune între 20 şi 90 de coconi, aşa că… nu vă speriaţi, există „marfă” pentru toate grădinile. Atenţie însă, râmele ajung „nepoftite” în ghivecele din casă, atunci când ele sunt „transplantate” folosind pământ din grădină, necernut.

Păsări care vânează ţânţari şi muşte

582 25 2Rândunica de hambar face parte din grupul apărătorilor grădinilor şi hambarelor, deoarece poate zbura cu o viteză de până la 80 km/h şi vânează insecte dăunătoare, precum ţânţarii şi muştele. Această pasăre are coada bifurcată, neagră, precum un frac, şi burta albă. Spre deosebire de rândunica obişnuită, cu faţa castanie şi cu coada mai lungă, ea are un aspect spectaculos. Rândunica de hambar vânează pe câmpii şi pe pajişti. Păsările îşi fac cuib în staule, în şoproane, dar şi în carporturi. Cuiburile sunt construite din lut, salivă, fire de iarbă şi păr. Femela cloceşte ouăle timp de 18 zile, de obicei în perioada aprilie-iunie, putând depune ouă de două ori pe an. Toamna, rândunicile de hambar migrează în Africa şi se întorc înapoi în aprilie. După cum sugerează şi numele său, pasărea îşi face loc în hambar dacă nu este alungată. Ea trebuie să aibă la dispoziţie un loc din care să adune lut pentru cuib. Nu folosiţi insecticide în grădină, pentru ca rândunicile să găsească insecte cu care să se hrănească. Rândunicile nu deranjează cu nimic în grădină, dimpotrivă, elimină dăunătorii. De asemenea, zborul lor jos anunţă nori şi ploaie. Atunci, păsările zboară în apropierea solului pentru a vâna insectele, care simt presiunea scăzută.

10% dintre adulţi mor în momentul apărării teritoriilor

Măcăleandrul este o pasăre mică, simpatică şi zglobie, care trăieşte în păduri dese, aproape de apă. Totuşi, poate fi întâlnit în parcuri şi în grădini, construindu-şi cuibul aproape de pământ, printre rădăcini sau în iarba înaltă. Femela depune între trei şi şapte ouă gălbui cu puncte maro şi le cloceşte timp de 15 zile, iar puii stau câte două săptămâni în cuib şi pleacă. Măcăleandrul nu este o specie pe cale de dispariţie. Dacă plantaţi garduri vii dese în grădină, e posibil ca păsările să-şi construiască acolo cuiburi. În timpul grădinăritului, puteţi observa măcăleandrul de la distanţă mică dacă acesta vânează. El atacă insecte, melci, viermi şi păienjeni mici. Corpul rotunjit şi penele roşii-portocalii de pe frunte şi din jurul ochilor sunt specifice acestei păsări de dimensiuni mici. Spatele este maro-gri, iar coada, de culoare închisă. Totuşi, aceste prădătoare sunt, la rândul lor, vânate. Aproape două treimi din măcălendri mor înainte să împlinească vârsta de 1 an, omorâţi de răpitori sau pentru că sunt incapabili să se îngrijească, iar 10% dintre adulţi îşi pierd viaţa în momentul apărării teritoriilor, înţelegându-se aici grădinile dumneavoastră.

Umpleţi iazul cu plante, pentru a vă aduce aliaţi

582 25 3Gândacul înotător se hrăneşte cu insecte şi cu păianjeni care cad în apă precum larvele de ţânţari. Interesant este şi faptul că există nu mai puţin de 350 de subspecii identificate de gândaci înotători, toate având aceleaşi caracteristici generale. Gândacii se remarcă prin faptul că înoată pe spate, burta este orientată de obicei în sus şi este de culoare închisă. Spatele are sclipiri albăstrui, iar aripile sunt maronii şi aproape întotdeauna deschise. Gândacii au o anvergură de 15-16 mm, atârnând de obicei nemişcaţi, sub luciul apei, iar dacă sunt deranjaţi, se scufundă. Ei depozitează aer în pungi, care stau lipite de perişorii fini şi argintii de pe burtă. Înoată sub suprafaţa apei, ţinând bula de aer în sus. Sunt înotători foarte buni, dar pot şi zbura. Au ochii mari, cu care depistează duşmanii şi mai ales hrana. Iernează însă în apă, unde sunt vânaţi de peşti. Pentru a atrage aceşti gândaci folositori, iazul din grădină trebuie să fie plin de plante. Nu luaţi gândacii în mână, deoarece ei se mai numesc şi „albine de apă”, iar înţepătura lor este extrem de dureroasă.

Atenţie la râmele care ajung „nepoftite“ în ghivecele din casă!

Râma, rândunica de hambar, măcăleandrul şi gândacul înotător, străjerii grădinii dumneavoastră

Gândacul de Colorado şi păianjenul roşu, printre cei mai temuţi dăunători

582 25 4Prin dăunători ai grădinilor înţelegem vietăţi precum musculiţe, păduchi, afide, gândaci, melci, omizi, păianjeni etc. Toţi aceştia acţionează pe anumite plante şi legume, având însă în vieţuitoarele pe care le-am descris anterior inamici pe măsură. Cei mai importanţi dăunători sunt gândacul de Colorado, păianjenul roşu comun, coropişniţa, păduchele verde al solanaceelor, fluturele alb, limaxul cenuşiu, musculiţa albă, musca minieră, păduchele verde al conopidei, păduchele cenuşiu al verzei şi buha-verzei. Odată cu încălzirea vremii, insectele revin la viaţă. Primăvara este perioada perfectă pentru a începe lupta cu dăunătorii, înainte ca aceştia să atace florile, pomii sau diversele culturi.

Add comment


Security code
Refresh