Main menu

header

Mica mea gradina - Sfatul săptămânii

    Dacă doriţi să daţi căsuţei dumneavoastră un aer mai natural şi apropiat de natură, mizaţi pe prospeţimea şi pe frumuseţea plantelor de apartament. Puteţi obţine efecte vizuale deosebite cu coşuleţe sau jgheaburi în scoarţă de copaci. Ele pot fi aşezate pe diverse mobile sau agăţate de perete. Bineînţeles că pentru a rezista se întăresc cu cercuri metalice. Plantele se pot aşeza în ele cu ghiveci cu tot sau direct într-un amestec de pământ uşor, compus din turbă, pământ de frunze şi muşchi.

Mica mea gradina - Delicata „Nu mă deranja”

„Sporul casei“, „Nu mă atinge“ sau „Nu mă deranja“ sunt doar câteva dintre denumirile cu care este cunoscută delicata floare Impatiens. Plăntuţa, deseori întâlnită în casele noastre, are această denumire întrucât la cea mai mică atingere fructele mature se sparg.

Plantă de apartament
    Impatiens (denumirea ştiinţifică) este o plantă perenă, ce face parte din familia Balsaminaceae, şi are un aspect erbaceu. Florile se întâlnesc într-o mare varietate de culori, de la alb, roşu, roz, portocaliu sau violet până la diverse combinaţii între diferite nuanţe. În general, „Sporul casei“ se dezvoltă frumos ca plantă de interior. Dacă locuiţi la curte sau aveţi un balcon încăpător, puteţi să scoateţi ghiveciul afară, dar aveţi grijă să nu o plantaţi în grădină. 

Pulverizaţi-i apă pe frunze
    Iubitoare de lumină, „Sporul casei“ nu acceptă vara lumina directă. Se simte bine la temperaturi ce variază uşor în jurul valorii de 20 de grade. În cazul unor veri mai călduroase, aveţi grijă să pulverizaţi apă pe frunze, dimineaţa sau seara. Pământul din ghiveci trebuie păstrat permanent umed, însă aveţi grijă ca apa să nu băltească! Rădăcinile ar putea putrezi şi să pierdeţi planta. În perioada iernii, „Nu mă deranja“ trebuie să se „adăpostească” în locuri în care temperaturile nu coboară mai jos de 12 grade Celsius. Tot în sezonul rece, planta nu trebuie udată din abundenţă.

Mica mea gradina Sfatul săptămânii

Muşcatele curgătoare se ţin în plin soare pe perioada verii şi se udă atunci când compostul este uscat. Se curăţă de frunzele uscate şi de florile trecute şi se vor tăia imediat sub frunzele unde s-au aflat florile, pentru formarea noilor lăstari şi a unor ramificaţii frumoase. Plantele se vor ajuta şi cu îngrăşământ administrat vara o dată la două săptămâni.

    După perioada de înflorire, toamna-iarna plantele se vor ţine într-o perioadă de repaus. Li se va asigura o temperatură de 7-5°C, se vor uda rar şi se vor curăţa de frunzele veştede şi de florile uscate.

Frumoasa grădinilor: hortensia

O floare nepretenţioasă, iubitoare de apă, cu numeroase nuanţe coloristice

    Orice grădină ce se respectă are printre florile sale şi una cu totul specială, hortensia. Această plantă de grădină, ce înfloreşte pe toată perioada verii şi până toamna târziu, este renumită pentru frumuseţea ei. Numele său ştiinţific, Hydrangea, vine din grecescul hydros, care înseamnă apă.

Aproape 200 de soiuri 
    Hortensiile cu flori mari, rotunde, sunt originare din Japonia, loc în care tipul serrata a fost cultivat de sute de ani. Când aceste flori au fost aduse în vest, cam în jurul secolului al XVIII-lea, au făcut senzaţie, la început fiind tratate ca nişte plante de interior şi cultivate în casă.
    Apariţia unui număr din ce în ce mai mare de varietăţi de hortensie în culori din ce în ce mai sofisticate a început acum zeci de ani, în serele din Franţa, Germania şi Marea Britanie. Acum, numărul acestora este atât de mare, iar nuanţele sunt atât de delicate, încât nici măcar experţii nu le mai pot distinge. Hortensia este o plantă de zonă temperată şi cuprinde aproximativ 190 de soiuri, în multe ţări fiind considerată o floare tradiţională pentru Sfintele Paşti şi Ziua Mamei.

 

Mica mea gradina - Sfatul săptămânii

   Curmalul nu cere condiţii deosebite de îngrijire, este iubitor de căldură, nu este prea pretenţios la lumină, dar nu suportă curenţii de aer. Este bine să-l scoateţi afară sau pe balcon în timpul verii, dar nu uitaţi să îl udaţi din abundenţă, fără ca apa să stagneze pe mugurul central, pentru că ar provoca putrezirea plantei. Este important să fertilizaţi substratul cu substanţe nutritive de două-trei ori pe lună.

Mica mea gradina - Tăierea ficusului

    Operaţia de tăiere a lăstarilor sau a ramurilor se aplică ficusului de obicei primăvara (martie-aprilie) sau oricând e nevoie, pentru formarea unei coroane frumoase. Modul în care se taie depinde de tipul de ficus şi de ceea ce urmează să devină acesta.

Transformaţi-l în bonsai!
     Există specii de ficus cu frunza mare (elastică, lirată) care devin la maturitate arbori mari, precum şi ficuşi cu frunze mărunte, cu port de salcie sau care cresc sub forma unor arbuşti urcători. Toate aceste specii pot fi crescute obişnuit, într-un apartament normal şi în acest caz contează aranjarea coroanei în aşa fel, încât să se potrivească spaţiului sau pur şi simplu să arate bine. Sunt însă cazuri speciale când din ficus dorim să facem un bonsai, şi atunci tăieturile vor fi realizate în mod diferit.
    În cazul tăierilor obişnuite se urmăreşte, de obicei, eliminarea lăstarilor anemici, decoloraţi, bolnavi sau uscaţi în timpul iernii, precum şi ramificarea plantei. Se păstrează de obicei porţiunile din ramura cu câteva (patru-şase) frunze sănătoase, crescute apropiat sau, dacă ramura este goală pe o porţiune mare de la bază, se păstrează maximum 30 cm din ea. Tăierea se realizează la aproximativ un centimetru deasupra unei frunze sau a unui nod fără frunză şi imediat după aceasta, din ultimele două noduri din vârf, vor porni viitoarele ramificaţii. 

Mica mea gradina - Floarea-de-colţ, botezată de comunişti!

   Deşi o ştim cu toţii sub numele de floare-de-colţ, simpatica şi delicata plăntuţă era cunoscută mai ales cu denumirea de floarea-reginei (Leontopodium alpinum Cass.). Cei care au schimbat denumirea populară a acestei plante au fost, conform Wikipedia, comuniştii, care nu acceptau numele cu rezonanţe regale.
 
Monument al naturii din 1933
    Floarea, specie erbacee, perenă, face parte din genul Leontopodium Cass, familia Asteraceae. Deşi la noi în  ţară se întâlneşte mai ales pe crestele Munţilor Carpaţi, locuri destul de greu accesibile pentru a fi culese, autorităţile au decis să declare aceste plante monumente ale naturii.

    Decizia a fost luată încă din 1933. În afara celor două denumiri deja menţionate mai există alte variante care mai pot fi întâlnite: albumeală, albumiţă, edelvais, flocosele (pl.), steluţă, floarea-doamnei. Dacă în România planta ajunge doar până la înălţimea de maximum 20 cm, ea poate creşte în alte ţări până la 50-80 cm.

Mica mea gradina Sfatul săptămânii

    Cât de des ştergem de praf plantele de interior? Această operaţie depinde de cât de mult praf este în aer. Cel mai bun mod de a afla momentul potrivit pentru a curăţa florile de apartament este să ştergeţi o frunză cu degetul; dacă se simte un strat de praf ce nu poate fi îndepărtat dacă suflaţi peste el, atunci luaţi o cârpă umedă şi treceţi la treabă.

Mica mea gradina - Oxalis - Interesantă şi plină de farmec

     Oxalis este o plantă ce îşi trage seva din America de Sud, Africa de Sud şi Asia. Cele mai multe dintre speciile acestei plante nu depăşesc 30 cm înălţime, dar au o tendinţă evidentă de a invada foarte repede locul în care sunt plantate.

O plantă sensibilă
      Datorită frumuseţii culorii frunzelor sale, Oxalis este o plantă extrem de interesantă şi plină de farmec, pe care o simţi cum trăieşte, deoarece seara îşi adună frunzele, iar dimineaţa şi le desface, emanând viaţă şi optimism. Ca să crească frumos, Oxalis trebuie stropită frecvent cu apă călduţă şi curată, ca să nu i se păteze frunzele. Trebuie aşezată la geam, pentru că are nevoie de lumină puternică şi este indicat ca pământul să fie în permanenţă umed, evitând totuşi stagnarea apei în vas.

     O dată pe lună se pune îngrăşământ, pentru a creşte mare şi frumoasă. Este o plantă sensibilă, ce se poate îmbolnăvi dacă nu avem grijă. Iată unele dintre aceste cauze: lipsa luminii determină decolorarea frunzelor şi alungirea tijelor plantei, ea devenind fragilă şi rupându-se uşor; uscarea pământului din ghiveci duce la aplecarea frunzelor şi chiar la moartea plantei; divizarea tufei, pentru înmulţire, e suportată destul de greu, aproape întotdeauna dispărând toate frunzele, dar se va continua udarea pământului şi planta va răsări din nou.

Mica mea gradina - Sfatul săptămânii

Alcea rosea sau nalba de grădină vă este de folos la separarea căilor de acces, la îmbrăcarea zidurilor sau la acoperirea gardurilor din grădină ori la crearea unor paravane, pentru a ascunde anumite zone de privirile curioşilor.

     Deşi rezistă în grădină vreme de doi-trei ani, rugina frunzelor îi slăbeşte vigoarea, afectându-i în timp calitatea înfloririi. Din acest motiv, se cultivă cel mai bine ca plantă anuală de răsad, înmulţindu-se prin seminţe semănate la cald. Plantele obţinute se tranplantează în grădină, după trecerea pericolului de îngheţ.

Mica mea gradina - Ce flori puteţi cultiva într-un balcon foarte însorit

Fiecare este liber să aleagă ce plante vrea pentru a le etala într-un blacon însorit. De exemplu, zorelele sunt plante anuale, deci oricum trăiesc doar câteva luni pe an, ca şi petuniile. În jardiniere, pe marginea balconului, se pot pune diverse plante de grădină ce necesită soare mult. Răsadurile le puteţi cumpăra din piaţă:

- Plante anuale: gura-leului (Antirrhinum), gălbenele (Arctotis, Calendula), garofiţe (Dianthus), mac californian (Escholtzia), floare de piatră (Gazania, Portulaca), Salvia splendens, crăiţe (Tagetes), călţunaşi (Tropaeolum), verbenă, cârciumărese (Zinmia);
- plante perene: cerceluş (Fuchsia, Alyssum), garofiţe (Dianthus), Aubrieta, trandafiri pitici, tufănică;
- plante urcătoare: Cobaea, Passiflora, fasole decorativă (Lathyrus). Pe balcon, în ghivece sau în hârdaie se mai pot ţine arbuşti urcători: Jasminum, Bougainvillea, Passiflora, Polygonum, Clematis. De asemenea, este un loc prielnic şi pentru leandru, citrice, levănţică, Clerodendrum, trandafir japonez. Tot potrivite pentru balcoane însorite sunt şi plantele suculente, în special cactuşii.  
Elena Popa

camp oct 2

camp 300x2507