Main menu

header

512 16 1de Cătălina Tăgârță

Fie folclor, fie romanțe, tangouri, valsuri sau muzică ușoară și internațională, vocea Adrianei Antoni reușește să pătrundă în sufletul omului și să-l facă să vibreze. Interpreta a susținut spectacole nu doar în România, ci în toate colțurile lumii (SUA, Canada, Italia, Germania, Austria, Bulgaria, Anglia, Grecia, Ungaria, Australia etc.), melodiile sale fiind ascultate de toată lumea, de la tineri îndrăgostiți până la bătrâni și copii. Artista ne-a dezvăluit cel mai mare of al său, dar și împlinirile pe care i le aduce cariera.

„Metaforic vorbind, casa mea este pe scenă”

- În România sunt mulți artiști talentați, dar puțini reușesc să se remarce peste hotare, să fie iubiți. Care este secretul succesului?

- Nu știu dacă există o rețetă a succesului, dar eu am muncit întotdeauna pentru ce am vrut să fac, am ținut la calitate, la decență și la bun gust. Nu știu dacă mi-a ieșit întotdeauna, dar asta a fost ideea, intenția mea.

512 16 2- Mergeţi destul de des în turnee în străinătate. E greu să stai mult timp departe de casă?

- Metaforic vorbind, casa mea este pe scenă...

- Cine v-a fost model de-a lungul vremii?

- Bineînțeles că întotdeauna am încercat să învăț de la cei mai buni: Whitney Houston, Mariah Carey, George Michael, Irina Loghin, Mirabela Dauer, Nicoleta Voica, Mariana Drăghicescu, Gheorghe Zamfir, Gică Petrescu...

- Cu Gheorghe Zamfir ați avut chiar și o colaborare. Sunteți singura artistă cu care a făcut o melodie în duet, vocal.

- Într-adevăr. Pe maestru l-am cunoscut în America, prin 2000-2001, și fiindcă avem un hobby comun - doinele folclorice românești și muzica clasică -, dumnealui a venit cu ideea. Am colaborat în mai multe rânduri, lucru de care sunt tare mândră, iar la melodia „Vremuri bune să se-ntoarcă”, marele maestru a cântat nu doar cu naiul, ci și vocal.

„Mulți îmi fredonau versurile plângând”

512 16 3- Cum e să fii mereu pe drumuri? Cum împăcați familia cu meseria?

- Înveți să te împarți și să le împaci pe amândouă, și familia, și publicul. Într-adevăr, uneori este destul de greu, dar cu disciplină și cu ajutorul lui Dumnezeu încerc să le îndeplinesc pe toate.

- Ne spuneți o întâmplare amuzantă de la spectacole sau de la întâlnirile cu fanii?

- Există și întâmplări de acest gen, dar mie îmi plac mai mult cele de suflet. Sunt oameni care vin și-mi spun că micuții lor adorm pe melodiile mele, apoi, când urc pe scenă, faptul că mulți dintre spectatori cântă melodiile mele odată cu mine sunt gesturi care mă emoționează profund...

- Vă plac copiii?

- Desigur. Chiar am și o melodie: „Dorul de copilărie”, care vorbește despre copii, despre părinți și despre bunici și m-am bucurat că toate cele trei generații s-au regăsit în această piesă. Mi-aduc aminte, la un spectacol mare în Madrid, când am urcat pe scenă cântând această melodie, mulți dintre ei fredonau plângând, transmițându-mi atât de puternic emoția, încât mi-a trebuit minute bune să mă reculeg.

Solist profesionist de la 14 ani

512 16 4- Că tot ați amintit de această perioadă a vieții... Am înțeles că de mică mergeați cu părinții să cântați pe la petreceri și pe la tot felul de evenimente...

- Așa este, muzica a fost tot timpul parte din viața mea.

- Dar primul contact la scară mai mare cu publicul când a fost?

- Spectacolele organizate de Ansamblul Casei de Cultură din Banat au fost prilejul meu de a mă întâlni cu publicul larg.

- Așa-i că părinții doreau să fiți medic? Dar surorile?

- Da. Eu am jonglat mult între școală și muzică, dar, până la urmă, muzica m-a ales pe mine. Oricât am „insistat” pentru Medicină, instinctul și chemarea muzicii au fost mai puternice. De la 14 ani cânt ca profesionist la tot felul de activități artistice și întotdeauna am fost încurajată de două lucruri: faptul că publicul m-a susținut, dar am fost încurajată adeseori și de oameni din domeniu, de profesori - care vedeau în mine o posibilă artistă. Despre surorile mele pot spune că au fost pentru mine ca doi piloni ce stăteau în stânga și în dreapta mea. Și acum am rămas la fel de unite. Dar asta se trage de la mama - care acum nu mai e printre noi -, ea ne strângea la masă pe toți în fiecare duminică, ne-a responsabilizat de mici, iar acest lucru ne-a făcut să simțim profund golul atunci când nu suntem una lângă alta...

„Am adunat mai mulți câini de pe stradă”

512 16 5- Mergeți des la casa părintească?

- Nu prea des. Acesta este un sacrificiu pentru viața de artist, faptul că de Sărbători sau în weekenduri nu suntem acasă. Dar, chiar dacă nu ajung la cei dragi de Revelion, spre exemplu, facem noi apoi o petrecere pe cinste și simulăm Revelionul. Până la urmă, putem petrece oricând, atât timp cât suntem cu cei dragi.

- Ce alte sacrificii ați mai făcut pentru carieră?

- Eu iubesc foarte mult animalele, în special cățeii, și am adunat mai mulți de pe stradă. Apoi, îmi place să cultiv flori în ghiveci. Fiindcă sunt mai mereu plecată de-acasă, nu pot să am grijă 100% singură nici de flori, nici de animale. Dar am avut mare noroc cu oamenii din jur. Câinii, spre exemplu, i-am dus la surori, iar florile încerc de fiecare dată să le readuc la viață dacă se ofilesc în lipsa mea.

Pasionată de Feng Shui

- Dacă ați fi lucrat în alt domeniu v-ați fi simțit la fel de împlinită?

512 16 7- La cât de ambițioasă mă știu eu, cred că aș fi fost la fel de devotată muncii, indiferent de domeniul în care aș fi activat, și mi-aș fi pus toată energia să fie lucru bine făcut, cum îmi place mie să spun. Dar nu cred că aș fi profesat în alt domeniu. Eu cred că oamenii vin pe Pământ cu o anumită menire, iar a mea a fost să cânt. Și mă rog lui Dumnezeu în fiecare zi să o fac așa cum vrea El.

- Dar dacă totuși astrele nu s-ar fi aliniat pentru muzică, ce meserie credeți că ați fi avut acum?

- Tot în direcția artei aș fi mers (zâmbește), aș fi făcut design interior.

- Deci e adevărat că sunteți pasionată de Feng Shui...

- Îmi place foarte mult să citesc, și cu câțiva ani în urmă am dat peste o carte de Feng Shui în bibliotecă. Mi-a plăcut foarte mult și am fost cu atât mai fericită după ce am văzut că funcționează. Îmi dă o stare de bine, o trăire bună permanentă. Oricum, eu încerc să fiu atentă la ce mănânc și încerc să fac sport cât mai des.

Detoxifiere cu o rețetă pe bază de semințe de in

512 16 8- Ce fel de sport practicați?

- Fac exerciții cardio. Cât despre dietă... consum carne în cantități mici și alimente bio, pe cât posibil. De asemenea, și produsele de îngrijire personală încerc să le găsesc cât mai naturale posibil. Merg pe principiul: „Minte sănătoasă în corp sănătos și spirit sănătos”.

- Cât timp dedicați zilnic aspectului fizic?

- Cât merg la saloane pentru manichiură, pedichiură..., în rest mă îngrijesc și acasă. Toate produsele le aleg citind etichetele cu atenție, considerând faptul că pielea e cel mai mare organ, și tot ce punem pe ea ingerăm. De aceea, încerc să fiu foarte atentă, consum cât mai rar sucuri carbogazoase. Am luat de curând un aparat care face sucuri din fructe și legume, pe care le consum separat, niciodată împreună. Când am timp, fac și detoxifieri naturale.

- Ne dați o rețetă?

- Sigur. Semințe de in, lapte de migdale, iaurt bio de băut sau chefir, miere și cacao, preferabil totul bio. Semințele de in trebuie măcinate chiar înainte de utilizare. Pentru o detoxifiere minoră, rețeta trebuie folosită o dată pe zi, timp de două săptămâni.

„M-a îmbogățit Dumnezeu cu familie și cu prieteni frumoși”

512 16 9- Deși cântați și folclor, nu prea v-am văzut în costum popular. Care este explicația?

- Întrucât atunci când urc pe scenă melodiile alese nu sunt doar de folclor (eu împletesc muzica populară cu cea ușoară, veche și cu muzica internațională), am abordat ținuta clasică, elegantă. Eu respect mult costumul popular și am unul la care țin foarte mult, fiind ales chiar de doamna Maria Ciobanu, ea dăruindu-mi o piesă din costumul dumneaei.

- Ce ne spuneți despre viața personală? Cine vă e mereu aproape?

- Am multe persoane dragi lângă mine. M-a îmbogățit Dumnezeu cu familie și cu prieteni frumoși, dar cea mai apropiată formă de energie pe care o simt întotdeauna, în primul rând la rău, dar și la bine, este chiar El, Dumnezeu.

- Cum arată o zi obișnuită din viața dumneavoastră?

- La mine, nicio zi nu seamănă cu alta, dar nu aș schimba nimic, fiindcă îmi place ceea ce fac.

- Care-i cel mai îndrăgit șlagăr al dumneavoastră?

- E greu să aleg. Publicul, când mă vede, zice: „Asta-i fata care cântă «Iubirea mea», «Dorul de copilărie» sau «A zis tata către mine»...” Dar toate piesele cântate sunt o părticică din sufletul meu.

- Cum vă compuneți piesele?

- Foarte mult mă inspiră oamenii din jur. Spre exemplu, versurile melodiei „Iubire”, cu destinul citit în palmă, sunt luate dintr-o întâmplare reală. Dar toate melodiile sunt trecute prin filtrul sufletului meu. De multe ori, înainte de a transmite o melodie către celelalte suflete, o țin mai mulți ani în minte și o întorc pe toate părțile, până o șlefuiesc așa cum îmi place. Repertoriul meu e compus din: folclor, muzică ușoară, romanțe, bluesuri, tangouri, muzică internațională. Am avut colaborări interesante cu maestrul Gheorghe Zamfir, cu Leo Iorga, cu Ioan Gyuri Pascu, cu Irina Loghin, cu Dinu Iancu Sălăjanu, cu Ilie Năstase (care a jucat rolul principal în videoclipul „A zis tata către mine”).

Colaborări cu artiști consacrați precum Leo Iorga sau Gheorghe Zamfir

512 16 10- Atunci vorbiți-mi despre colaborările dumneavoastră! Cu cine ați lucrat cel mai ușor? V-a pus cineva în dificultate?

- Colaborarea cu Ilie Năstase a fost foarte ușoară, ca o joacă, fiindcă și-a intrat imediat în rolul tatălui din videoclipul meu. A fost o atmosferă destinsă, cu glume multe, pe care mi-ar plăcea să o am la fiecare filmare. A fost o mare onoare pentru mine să lucrez cu Ilie, un adevărat simbol al țării noastre, care a dus numele României și al neamului nostru pe culmi înalte. La fel de onorată m-am simțit și când maestrul Gheorghe Zamfir mi-a propus să colaborăm. Cu această ocazie am putut vedea cu ochiul liber geniul și măiestria dumnealui. Încă o împlinire în viața mea este colaborarea cu Leo Iorga (pe care îl ascultam de pe vremea liceului), marea voce a rockului românesc, care are un bagaj impresionant de realizări în muzică. Iar colaborarea cu doamna Irina Loghin a început pe cât de grandios, pe atât de simplu, cu melodia intitulată „Împreună”. Spunând acest cuvânt, „împreună”, alături de Irina Loghin simt că Dumnezeu mă iubește.

- Planuri de viitor?

- În primul rând, la 28 martie, la Sala Palatului voi participa la un spectacol împreună cu doamna Irina Loghin. Apoi vor urma colaborări frumoase, spectacole în toate colțurile lumii, unde românii de pretutindeni ne cheamă cu vocea sufletului. Și, cu Dumnezeu înainte, orice planuri ne-am face noi, bineînțeles că doar Dumnezeu știe ce va fi și doar cu El plec la drum. Doamne ajută!

- Unde vă pot găsi cititorii interesaţi să vă invite la evenimente?

- Mă pot contacta oricând la numărul de telefon 0744.534.735 sau pe www.adrianaantoni.ro.

Contact evenimente Adriana Antoni: 0744.534.735 www.adrianaantoni.ro

„Meseria mea e hobby-ul meu“

- Trei avantaje și trei dezavantaje ale meseriei dumneavoastră!

- Avantaje: cu bucuria pe care mi-a dat-o Dumnezeu îi bucur și pe alții - sau cel puțin sper că este așa; văd locuri noi - unde, probabil, altfel nu aș fi ajuns și, în al treilea rând, meseria mea e hobby-ul meu, fac ceea ce-mi place, și asta e ideal. Dezavantaje: e foarte greu să mențin un program de viață echilibrat (de mâncat, de dormit etc.), fiindcă sunt multe nopți pierdute, dar nu mă plâng; foarte greu îmi împac familia și prietenii, care mă ceartă că nu am timp suficient pentru ei; iar alte dezavantaje nu sunt. Sincer. (zâmbește)

„Regret enorm că n-am ajuns la timp să o prind pe mama în viaţă“

- Sunteți de părere că norocul este scris în frunte sau credeți că și-l mai face și omul cu mâna sa?

- Cred în proverbul: „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă”. Așa că trebuie să fii devotat ca să-ți duci menirea la capăt. Pot spune că motto-ul meu în viață e: „Nimic fără Dumnezeu”.

- Aveți vreun regret?

- Sigur că am greșit și eu uneori, ca orice om, și mi-ar plăcea să fiu mai atentă uneori. Regret enorm că n-am ajuns la timp să o prind pe mama în viață și că nu am avut parte de ea în viața de om matur. Ea a murit tânără, când și eu eram foarte tânără.

- Cu siguranță, în viață ați avut multe momente frumoase. Dacă ați putea întoarce timpul, unde l-ați opri? Ce ați vrea să retrăiți?

- M-aș întoarce înainte de decesul mamei, ca să pot să am grijă de ea și să-i arăt că o iubesc.

Add comment


Security code
Refresh

bp iulie all 30010