Main menu

header

533 16 1de Gabriela Niculescu

Copilăria Mariei Constantin a fost marcată de multe ore de studiu pentru muzica clasică, însă drumul a purtat-o spre cântecul popular. Se consideră o femeie norocoasă și apreciată pentru talentul său, iar evoluția superbă i-ați putut-o urmări anul trecut, la „Vocea României”. Viața artistei este încărcată acum de evenimente frumoase, în luna septembrie își va uni destinul cu alesul său, Marcel Toader. Împreună se pregătesc să se mute în casă nouă și vor să deschidă și un restaurant cu specific franțuzesc. Între pregătiri de nuntă, evenimente și spectacole a găsit răgazul să ne vorbească despre fiul său din prima căsătorie, despre pasiunile și surprizele pe care urmează să ni le ofere.

„Când am renunțat la muzica clasică am plâns o vară întreagă”

533 16 2- La vârsta de 7 ani ai început să studiezi pianul, mai apoi, flautul, la Liceul de Muzică din Târgu-Jiu și, după terminarea acestuia, ai început să cânți alături de tatăl tău...

- Cu tata am început să cânt la evenimente chiar din timpul liceului, pentru că familia mea nu avea o situație financiară foarte bună. Mie mi-a plăcut foarte mult muzica clasică și în continuare îmi place, dar pentru a studia flautul trebuia să fac pregătire la Timișoara. La Liceul „Constantin Brăiloiu” din Târgu-Jiu, la care am absolvit, nu aveam un profesor la nivelul la care doream eu să studiez, iar pregătirea pe Bega era costisitoare. Și pentru a strânge acei bani de care aveam nevoie, am mers cu tatăl meu la evenimente. La prima nuntă am zis că nu mai vreau niciun ban, numai să mă lase să plec acasă. N-am plecat, dar pe parcurs mi-am dat seama despre ce e vorba. Era o diferență colosală între publicul pentru care cântam la flaut la diverse evenimente de muzică clasică și cel de la nuntă. Dintr-o dată mă trezisem la o nuntă de trei zile în Bălcești, Vâlcea, locul în care m-am născut, petrecerea se ținea la cort, cu oameni simpli, și auzeam expresii de genul: „Cântăăăă!” Acum mă amuz, dar atunci m-am speriat foarte tare, pentru că au existat și ceva probleme cu sonorizarea, nu din cauza noastră, dar ginerele, aflat sub influența băuturilor alcoolice, striga fel și fel de replici deochiate către tatăl meu atunci când se întrerupea muzica.

- Cum ai decis, după acel moment, să continui cu muzica populară, plecând de la pian și flaut?

- În principiu, tot din cauza faptului că părinții n-au avut posibilități. Eu mai am un frate și o soră. Mama a avut probleme grave de sănătate și a stat acasă cu noi, să se ocupe de educația noastră, neputând să muncească. Astfel, a trebuit să ne descurcăm doar cu salariul tatălui meu, care era destul de mic, minim pe economie, el fiind angajat al Ansamblului „Doina Gorjului”. Am judecat lucrurile la rece și, după doi ani de muzică clasică și performanță la flaut, la care obținusem locul I pe țară, a trebuit să renunț, pentru că trebuia să investesc foarte mulți bani în studiu. Când am renunțat la muzica clasică am plâns o vară întreagă, dar, judecând acum, cred că am făcut alegerea corectă. În România, publicul pentru acest segment de muzică este destul de limitat și nu aveam decât două variante. Prima, să fiu cadru didactic, iar a doua, să cânt într-o filarmonică, unde, la fel, salariul ar fi fost foarte mic, și cu minim pe economie nu ai cum să te descurci.

„Am câştigat şi Festivalul «Maria Lătăreţu»”

533 16 4- Ai cântat și tu în Ansamblul „Doina Gorjului”. Câtă vreme ai activat acolo?

- Am fost angajată vreme de opt ani la ansamblu, unde am ajuns în urma Festivalului „Maria Lătărețu” la care am luat Marele Trofeu cu piesa „Lie Ciocârlie”. În 2013 am plecat și m-am mutat la București.

- În anul 2009 ai absolvit Facultatea „Sipru Haret”, secția Pegadogie Muzicală. Ți-ar plăcea să predai?

- Nu, niciodată nu m-aș vedea în postura de profesoară, pentru că nu am răbdare. Îmi plac copiii, dar uneori n-am răbdare nici cu mine. Eu sunt o fire practică și-mi place ca toți oamenii din jurul meu să execute, eu sunt un bun coordonator, dar dacă partea cu execuția nu iese perfect, apar momente tensionate. Sunt perfecționistă, pentru că numai așa poți ajunge sus.

- Cum ți-a schimbat viața participarea de anul trecut la „Vocea României”?

- A fost o experiență foarte frumoasă. Un lucru relevant este acela că mă opresc oamenii pe stradă și-mi adresează felicitări pentru prestația din concurs, asta pentru că emisiunea are o expunere extrem de mare. Eu sunt solistă de muzică populară și nici nu m-am așteptat să trec de atâtea etape. Organizatorii m-au luat puțin prin învăluire. În urma participării mele la o emisiune la care am cântat doina „Cine iubește și lasă”, cu influențe jazz, pe care am și inclus-o pe albumul „Ca la noi, la nimenea”, ei m-au sunat și m-au invitat la o preselecție la „Vocea României”. Inițial, am refuzat, spunând că nu am cântat muzică ușoară și nici nu am avut timp să ascult, dar au insistat și m-au convins să particip. Până la etapa televizată au mai fost trei etape, am trecut de toate și am ajuns în „blind-uri”, unde s-a întâmplat ceva miraculos, am cântat cu trei tonuri mai jos, pentru că așa a pornit orchestra, și totuși am impresionat juriul. M-am bucurat din suflet că am ajuns destul de departe în concurs și mulți îmi spun că evoluția mea a fost vizibilă.

„Fiul meu adoră fotbalul. Din păcate nu stă cu mine”

533 16 5- Acum presupun că nu-ți mai este teamă de muzica ușoară.

- Nu, chiar am început să cânt și la evenimente muzică ușoară.

- Pe albumul lansat cu revista „Taifasuri” ai vreo piesă de acest gen?

- Nu, acesta este un album doar cu muzică populară, orchestrat de maestrul Marin Alexandru, iar de texte s-a ocupat Văru’ Săndel și au ieșit niște piese de excepție. Urmează să înregistrez un single pentru muzică ușoară și am în lucru și un album întreg, dar nu-l voi lansa anul acesta, pentru că vreau să fie perfect. Cel mai probabil în primăvara anului viitor îl voi lansa.

- Fiul tău, Codruț, va împlini 6 ani în luna septembrie. Ai apucat să-ți dai seama dacă are înclinații artistice?

- Nu știu dacă are înclinații spre muzică, pentru că este foarte micuț, și-l las să se bucure de copilărie. Însă, îmi spune mereu că adoră fotbalul, iar acum mă pregătesc să-i cumpăr echipament complet și probabil îi voi găsi și un antrenor, pentru că, dacă asta-i place, asta va face.

- El este în custodia tatălui acum?

- Nu, noi avem custodie comună, cu domiciliu la tată, pentru că nu s-a putut acomoda în locuința în care eu m-am mutat după divorț.

- Cât de des îl vezi?

- Acum îl văd ceva mai des. Anul trecut, în vară, a fost la mine trei zile și ne-am plimbat cu vaporașul, am mers în mall, s-a jucat la calculator, ne-am distrat foarte bine împreună.

- Dacă ar trebui să-i oferi doar un sfat despre viață fiului tău, care ar fi acela?

- Unul ar fi cam greu, dar i-aș spune ca niciodată să nu facă ceva ce nu-i place. Să aleagă mereu doar ce consideră el că este de cuviință. Bineînțeles, urmat de multe lucruri pe care le-am învățat pe parcursul vieții și i le-aș împărtăși, să nu facă aceleași greșeli.

„Vom face o nuntă tradițional românească, cu Văru’ Săndel staroste”

533 16 3- La 26 septembrie, tu și Marcel ați ales să vă uniți destinele în fața lui Dumnezeu. Are vreo semnificație aparte această dată?

- Ne-am gândit la această dată pentru că este ultima sâmbătă din luna septembrie, încep școlile, oamenii se întorc din vacanțe și atunci vom putea avea alături toți prietenii.

- Cum stați cu pregătirile pentru nuntă și la ce să se aștepte invitații?

- Avem restaurantul rezervat, este o locație exclusivistă, cu foarte mult spațiu verde în jur și liniște. Va fi o nuntă tradițional românească, vom avea flori de câmp în aranjamente, lavandă, margarete și poate și maci. Voi avea două rochii de mireasă, asta pentru că unii dintre cei prezenți vor avea două ținute, dar prima este o surpriză pentru toată lumea. Vom avea multe domnișoare de onoare, muzica va fi românească și vor cânta nume sonore de la noi. Mâncarea, de asemenea, va fi specific românească și bio, bucatele vor fi aduse de la o fermă, chiar vom face și proțap afară. Văru’ Săndel va fi staroste și va prezenta toată nunta în versuri. Restul rămâne surpriză.

- Cum ai fost primită în familia lui Marcel și el în familia ta?

- Neașteptat de bine, vorbesc destul de des cu mama lui, pe tatăl lui, din păcate, nu am apucat să-l cunosc și nu mai este printre noi. Încercăm să ajungem mai des la Constanța, acolo unde se află mama lui, mai ales că eu sunt o iubitoare de mare. Marcel a fost primit extraordinar de bine în familia mea, pentru că părinții mei așa au primit pe toată lumea, chiar și pe fostul meu soț l-au considerat copilul lor. La fel îl consideră acum pe Marcel și îi respect enorm pentru asta. Mama, de fiecare dată când sună, întreabă: „Ce fac copiii mei?” Și e normal să fie așa, ei, iubindu-mă pe mine, îl iubesc și pe cel pe care eu l-am ales, iar dacă eu sunt fericită, sunt și ei.

„Maturitatea lui Marcel mă face să mă simt mult mai sigură pe mine”

533 16 7- Care sunt cele mai importante calități ale lui Marcel?

- Prima este faptul că mă respectă. Dragostea este la început, apoi rămâne respectul, ceea ce pentru mine este foarte important. Apoi, este faptul că niciodată nu m-a mințit. Am fost foarte sinceri de la începutul relației, amândoi ne-am povestit ceea ce am trăit și ceea ce nu mai vrem să trăim. Comunicarea este foarte importantă, noi discutăm foarte mult, chiar și dacă ne deranjează ceva, tocmai de aceea, în aproape doi ani de relație, nu ne-am certat nici măcar o dată. Maturitatea lui mă face să mă simt mult mai sigură pe mine, și se vede. Sunt împăcată cu mine, sunt foarte fericită, iar asta contează cel mai mult.

- Nașul l-ați ales, este Silviu Prigoană, dar problema nașei ați rezolvat-o?

- Da, nașa este o surpriză, dar vă dau un indiciu: seamănă cu fina, este blondă, este o doamnă foarte frumoasă și specială. Ne bucurăm că, de când a apărut în viața nașului, el este mult mai împlinit și fericit.

„Ne dorim o fetiță”

- Spuneați cândva că v-ați dori o fetiță. Lucrați la împlinirea acestei dorințe sau mai așteptați?

- Amândoi avem câte un băiat și ne dorim o fetiță, când o vrea Dumnezeu, după nuntă. Marcel chiar a spus că, dacă va fi fetiță, o vom boteza Maria, pentru că-i place acest nume.

- Ce pasiuni ai dincolo de muzică?

- Cea mai mare pasiune a mea este să am aproape familia, să gătesc pentru oamenii dragi, să fac prăjituri. Sunt o familistă convinsă, ador tot ce înseamnă familie și liniște. Avem o casă în lucru, pe marginea unui lac, și visez la momentul în care am s-o decorez când va veni Crăciunul și vom sta la masă împreună cu copiii noștri. Asta îmi doresc, pentru că asta am văzut la părinții mei. Apoi, îmi mai place foarte mult să pozez, iar când fac un shooting îmi gândesc întregul proiect, de la locație până la ținută, machiaj și coafură.

- Care a fost cea mai grea încercare la care te-a supus viața?

- Probabil despărțirea de fostul soț. Cred că acela a fost cel mai urât moment din viața mea. Ajunsesem într-o stare în care nu mă mai recunoșteam, nu mai aveam încredere în mine și nu-mi mai doresc așa ceva. Asta se întâmplă când faci anumite alegeri și ajungi victima propriilor greșeli.

„Mai bine că am ales muzica populară, că altfel nu ştiu cum mă descurcam cu salariul minim pe economie“

„Vrem să deschidem un restaurant cu specific franţuzesc“

- Spuneați că prea mult timp pentru luna de miere nu aveți. Totuși, unde v-ați gândit să plecați?

- Ne-am dori să mergem în Franța în luna de miere, pentru că vrem să deschidem un restaurant cu specific franțuzesc și am vrea să ne facem câteva relații cu producătorii de acolo. În acest restaurant noi vom primi oamenii și îi vom servi, exact cum se întâmplă în Franța și în Germania, în micile restaurante de care se ocupă chiar proprietarii. La noi nu este întâlnit acest concept și vrem să-l aducem în țară. Marcel este foarte priceput în domeniul culinar, eu aș putea să mă ocup de muzică, fiul lui Marcel, Maximilian, ne-ar putea ajuta și el. După nuntă se vor rări și evenimentele și presupun că atunci vom avea timp să mergem.

„Mă machiez şi mă coafez întotdeauna singură“

- Cum te păstrezi în formă?

- Fac foarte mult sport, merg de două-trei ori pe săptămână la sală, și înot când am timp. Am instructor personal, dar în ultima perioadă am mers la sală cu Marcel, și el este cel mai bun instructor, pentru că a făcut sport de performanță și știe despre ce este vorba. Apoi, tot ce mănânc e natural, pentru că am părinții la țară care cresc animale cu cereale bio și cultivă legume.

- Cum îți îngrijești tenul?

- Apelez la măști naturiste cu vitamine și miere sau cu fructe. Recurg des la măști cu argilă și încerc să am grijă de ten folosind produse scumpe de machiaj. Eu mă machiez întotdeauna, pentru că am făcut câteva cursuri, nu las pe nimeni să mă machieze. La fel și părul, mi-l aranjez întotdeauna singură!

Add comment


Security code
Refresh