Main menu

header

564 16 1de Gabriela Niculescu

Pe Jull îl vedeţi la Etno TV, unde prezintă, alături de frumoasa sa asistentă, Lavinia, unul dintre cele mai îndrăgite matinaluri autohtone: „Dimineţi cu cântec”. Modestia, bunătatea, sociabilitatea şi jovialitatea îl descriu foarte bine, Jull fiind unul dintre puţinii prezentatori care stau de vorbă personal cu telespectatorii şi cu admiratorii săi. De-a lungul anilor, de la emisiuni şi de la spectacolele prezentate, a adunat nenumărate peripeţii pe care le va povesti într-o carte. O parte dintre ele ne-a împărtăşit-o şi nouă şi vă lăsăm să vă delectaţi cu întâmplările sale savuroase.

„Postul Etno TV a fost şi este familia mea”

564 16 4- Ce amprentă şi-au pus emisiunile şi anii petrecuţi la Etno TV?

- Este evident că s-a întâmplat ceva în interiorul meu după aproape 15 ani petrecuţi la Etno TV, pentru că de multe ori am stat mai mult la televiziune decât acasă. Postul acesta a fost şi este familia mea. Fiind aici din primele luni ale existenţei sale, ştiu cam tot ce s-a întâmplat şi îi cunosc pe toţi. A fost o experienţă extraordinară pentru mine, deoarece am cunoscut foarte multă lume, am luat contact cu numeroase caractere, am învăţat cum să selectez oamenii, inclusiv invitaţii. Sunt oameni cu care poţi să porţi anumite discuţii, care vor să se dezvăluie în faţa telespectatorilor şi răspundă întrebărilor noastre, şi sunt persoane care spun de la început că vor doar să cânte, sunt fie mai reticente, fie nu au ceva de spus sau nu vor să-şi expună viaţa personală. Deşi noi nu intrăm cu bocancii în viaţa nimănui. Îmi aduc aminte de o emisiune cu doamna Irina Loghin care mi-a spus: „Jull, eu vreau să vorbesc mai mult şi să cânt mai puţin, pentru că după 50 de ani petrecuţi pe scenă, oamenii mă cunosc ca artistă.” Şi a fost o emisiune extraordinară. În concluzie, 14 ani şi ceva de Etno TV m-au influenţat şi mi-au schimbat mentalitatea.

- Nu ţi s-a urcat vedetismul la cap, cum li se întâmplă multor prezentatori cu notorietate.

- Asta în niciun caz. Mi se întâmplă să fiu invitat la alte televiziuni, în cadrul anumitor emisiuni, şi am refuzat politicos invitaţiile, pentru că vreau să mă arăt lumii aşa cum sunt, nu vreau să intru în conflicte sau să-i judec pe alţii. Unii pun acest refuz al meu pe seama faptului că mi s-a urcat vedetismul la cap, însă, pur şi simplu, nu merg pentru că nu-mi plac acele formate. Accept invitaţiile în locuri în care vorbesc despre mine şi care mă reprezintă.

A salvat viaţa unei telespectatoare

- Au reuşit telespectatorii să te uimească în vreo emisiune?

- Avem parte frecvent de lucruri ieşite din comun. De exemplu, la tema zilei telespectatorii ne răspund pe Facebook sau la telefon. În urmă cu ceva ani, am avut o temă ce suna aşa „Dragoste la prima vedere, ochii văd, inima cere”. Şi ne-a sunat o telespectatoare dezinvoltă, care ne-a spus, cu subiect şi predicat, că este o femeie iubitoare, că soţul său, împrietenit cu paharul, nu-i împărtăşea „sentimentul” şi a dezamăgit-o din acest punct de vedere. Şi, într-o noapte, mergând cu trenul mulţi kilometri, în compartiment cu un domn... dragoste la prima vedere, ochii văd, inima cere. Doamna ne-a povestit că... a existat chimie. Dar lucrul interesant nu a fost acesta, ci faptul că trecuseră câţiva ani de la această întâmplare, nu apucase atunci să-l întrebe cum îl cheamă, şi dorea ca domnul, dacă se uita la televizor, să sune la emisiune, iar noi să-i dăm numărul doamnei de telefon pe care aceasta îl lăsa în regie. Şi s-a întâmplat acest lucru, pentru că doamna a revenit cu telefonul, la două săptămâni de la acea emisiune, şi ne-a spus că a sunat-o. El se uita la emisiune şi, bineînţeles, şi-a amintit acea întâmplare pe care nu ai cum s-o uiţi uşor. Astfel, au reluat legătura şi au legat o frumoasă prietenie.

- Întâmplări emoţionante ai trăit?

- Normal. Unul dintre cele mai frumoase telefoane l-am primit din partea unei doamne din Petroşani care era mamă eroină, decorată de Ceauşescu pentru cei 18 copii. Am păstrat o lungă corespondenţă, până într-un moment în care s-a încheiat brusc şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu dumneaei. Ne povestea mereu cum face de mâncare pentru toţi, cum se adună la Sărbători şi aniversări, iar cu totul, cu soţi, soţii şi nepoţi, erau 70 de persoane la masă. Soţul său lucrase în mină şi, vreme de 22 de ani, au făcut copii. Era foarte fericită că avea copii mulţi şi spunea: „Poate, la bătrâneţe, din 18 mă va ajuta şi pe mine unul”. Am fost impresionaţi de povestea sa de viaţă, pentru că mulţi se gândesc, acum, dacă fac şi un copil. Îşi pun probleme despre ce şi cum o să-i poată asigura. Iată că doamna nu s-a gândit la aceste treburi, iar jumătate dintre copiii săi sunt titraţi, doctori, ingineri şi profesori. Iată că nu trebuie să provii dintr-o familie bogată, dacă vrei să înveţi şi să faci ceva în viaţă, faci.

- Ştiu că ai trăit şi o întâmplare care te-a tulburat foarte tare...

- Da. O telespectatoare mi-a scris un mesaj că vrea să termine cu viaţa, că s-a săturat. Deşi muncea, banii nu-i ajungeau să-şi întreţină copiii. Te rog să mă crezi, am stat două ore pe internet încercând s-o conving să renunţe. Eu am la bază Facultatea de Sociologie-Psihologie şi am luat-o ca la doctor, din copilărie, încercând să descoperim şi părţile bune ale vieţii. La final, nu i-am zis să facă sau nu acel gest, ci doar când deschide televizorul, dimineaţa, să-mi dea un mesaj şi să-i fac o dedicaţie în direct. Nu mi-a trimis mesaj în acea emisiune, dar m-a căutat după două săptămâni şi mi-a spus că a cugetat la ce i-am spus eu despre copiii săi care ar fi putut rămâne singuri pe lume şi a zis că oricât i-ar fi de greu, nici nu vrea să se mai gândească să-şi încheie astfel socotelile cu viaţa. I-am spus că sunt bucuros că am adus-o puţin cu picioarele pe Pământ şi că oricând are probleme poate să-mi scrie şi, de atunci, mai vorbim ocazional.

Striptease din partea unei fane... bete şi-o scenă plină cu sutiene

- Povesteşte-mi câteva peripeţii din caravanele în care mergi sau de la evenimentele pe care le prezinţi.

- Acum câţiva ani, am fost la un spectacol în judeţul Buzău, şi în faţa scenei, care era pe un teren de fotbal, era o groapă unde se strânsese o băltoacă în urma ploilor din zilele precedente. Eu eram cu Puiu, colegul meu de atunci. Ne-am urcat pe scenă şi am început programul, cu glume, cu divertisment, şi, la un moment dat, o doamnă, în mijlocul bălţii, a început să facă striptease. Când a ajuns la un anumit punct, jandarmii au venit s-o ia de acolo. Când i-a văzut, s-a aruncat complet în băltoacă şi le-a spus aşa: „Dacă mă luaţi de aici până nu se termină programul, fac urât!” Vă daţi seama că niciun jandarm n-a îndrăznit să intre în băltoacă după ea. A trebuit să întrerupem noi puţin programul, s-o luăm cu binişorul şi s-o facem să pună o haină pe ea şi să se liniştească, pentru că o mulţime de spectatori se îndepărtaseră de locul respectiv. Jandarmii au dus-o la post, apoi i-au dat drumul, astfel că, după spectacol, ne-am întâlnit cu ea, „trezită” puţin din starea bahică, şi ne-a spus: „Eu am făcut chestia asta pentru că sunt fana voastră numărul unu şi-am vrut să vă arăt cât de mult vă iubesc!” Acum, de câte ori merg la spectacole şi mai văd câte o doamnă care e „bine dispusă” imediat îmi vin în minte imaginile acestea şi mă întreb: „Doamne, ore ce-o mai urma?” (Râde!)

- Da, natura umană e diversă...

- La un alt spectacol, a venit o furtună puternică şi, în timpul ei, a fost trăsnit un paratrăsnet aflat la vreo 50 de metri se scenă. Fulgerul a fost atât de puternic, încât s-a ars tot ce era în priză, mixer, lumini, boxe, tot, iar pe mine şi pe sunetist ne-a aruncat de la locurile noastre. Ne-am adunat de pe jos şi nu ştiam ce-am păţit, am crezut că ne-a bătut cineva. După acest moment, trebuia să cânte Connect-R, care era în vogă cu piesa „Eu vara nu dorm”. Ne-am gândit că pe ploaia aceea nu o să mai rămână nimeni, dar am făcut repede rost de mixer şi de celelalte scule. Connect-R a urcat pe scenă, iar în faţa sa au mai rămas vreo 200 de persoane tinere. După ce a terminat show-ul său, am mers pe scenă să închei evenimentul şi să-mi iau la revedere de la public. Vreau să spun că era scena plină cu sutiene şi bikini. Toate fetele s-au dezbrăcat şi-au rămas în tricourile udate de ploaie. Eu am stat într-un cortuleţ, să nu mă plouă, şi n-am observat ce s-a întâmplat, dar când am văzut cum arăta scena, le-am zis să facem inventarul, să spună fiecare ce şi-a „pierdut”. I-am zis lui Connect-R că, dacă tot se întâmplă acest fenomen la concertele lui, să mă anunţe când are spectacole, iar eu vin şi-mi deschid magazin de lenjerie intimă. (Râde!) Să ştii că am început să scriu o carte despre aceste peripeţii, pentru că am trăit foarte multe şi cred că cititorilor le-ar plăcea să se destindă cu astfel de evenimente.

„Am 30 de ani de căsnicie”

564 16 3- Ce cadouri primeşti de la admiratorii tăi?

- Chiar primesc cadouri de la oamenii din ţară. Băutura este la ordinea zilei, deşi eu nu sunt băutor. La o petrecere beau un pahar, două cu vin şi, gata, nu m-a adunat nimeni niciodată de pe jos. Am perioade de luni întregi când nu beau nimic. Dar primesc cadouri specifice zonelor în care ajung, vin, pălincă de Maramureş cu pară sau te miri ce în sticlă, pe care o păstrez de frumuseţe, cămăşi, ii, plăcinte, cozonaci, checuri. Dar un cadou inedit mi s-a oferit în Moldova, de cineva care a spus că-mi oferă un porc de 300 de kilograme dacă îi găsesc de muncă în Israel. Vecinii deja şi-au adus cuţitele şi topoarele, să-mi arate că ei vorbesc serios, şi abia l-am scăpat pe bietul porc de la tăiere, că ei erau chitiţi să mi-l dea. I-am spus omului că, dacă-l pot ajuta, o fac cu drag, dar fără nicio obligaţie.

- Ştiu că eşti familist convins. Câţi ani de mariaj ai şi care e secretul armoniei în familia ta?

- Am 30 de ani de căsnicie. Pot spune că nu există o cheie a succesului unui mariaj, pentru că nu există un şablon pe care-l poţi aplica oricărei familii. Depinde foarte mult de compatibilitatea dintre cei doi, acesta este un lucru elementar. Dacă nu ai nişte lucruri care să te lege de celălalt, pasiuni comune cu el, dacă nu gândeşti oarecum la fel în anumite situaţii de viaţă, cheia succesului n-o vei găsi niciodată. Bine, noi n-am fost de la început aşa, pentru că m-am căsătorit de tânăr. Am zis că, dacă n-o iau eu, atunci mi-o ia altul. Şi decât să o ia altul, mai bine s-o iau eu, pentru că-mi plăcea foarte tare de ea şi o iubeam. Lucrurile despre care ţi-am spus au venit în timp, experienţă după experienţă, iar acum am ajuns cu soţia mea să gândim la fel despre o problemă, deşi eu mă pot afla la sute de kilometri distanţă de ea. Există compatibilitate, înţelegere şi compromis, pentru că nu e uşor să fii nici soţie, nici soţ de artist. Impune mult timp plecat de acasă, multă muncă individuală, în sensul că nu vreau să implic familia în treburile de serviciu. I-am spus soţiei că atunci când ajung acasă nu vreau să discutăm nimic despre muncă, nu are a face serviciul cu familia. Avem doi copii frumoşi de care sunt mândru, o fiică, de 30 de ani, şi un fiu, de 26 de ani.

„Nepoata mea iubeşte muzica populară şi scena”

564 16 2- Îţi calcă vreunul pe urme?

- Fiul meu are afinităţi artistice, seamănă mult cu mine, este sociabil, dinamic şi spontan, ştie multe glume, dar are un trac de scenă extraordinar. Nu poate sta cu microfonul în mână în faţa unor oameni. În schimb, se ocupă cu motoare, maşini, face multe drumuri în străinătate şi îi place foarte tare ce face. De orice autoturism îi spui, ştie în detaliu ce piese are în el. Când am probleme cu maşina, pe el îl întreb ce are. Iar fiica mea este pasionată de cifre, este contabilă, la şcoală visa cifrele, iar ce ţinea de partea umană, o îndruma tăticu’, nu pentru că nu ştia, ci pentru că nu-i plăcea.

- Dacă nu mă înşel, ai şi o nepoţică.

- Da, am o dulceaţă de nepoţică din partea fiicei mele. Se numeşte Adina şi are 2 ani şi două luni. Îi place muzica populară şi are câţiva interpreţi preferaţi, iar când îi aude, opreşte orice joc şi fuge în faţa televizorului să danseze. Are înclinaţii artistice, mai ales că este născută în zodia Racului, dar vedem ce va vrea Dumnezeu. A fost cu mine în studioul emisiunii de două ori, şi pe scenă la spectacolul aniversar de 14 ani al postului Etno TV şi nu mai voia să coboare. A dansat acolo cu Lorenna, s-a distrat copios şi i-a plăcut.

- Deci are cine să-ţi ducă meseria mai departe.

- M-aş bucura ca peste ani să devină o prezentatoare şi o artistă cunoscută, mai ales că are de la cine învăţa.

„Între mine şi soţie există compatibilitate, înţelegere şi compromis, pentru că nu e uşor să fii nici soţie, nici soţ de artist“

„Mi-am pus faianţa şi mi-am proiectat mobila de bucătărie“

564 16 5- Ce treburi faci în gospodărie?

- Acasă gătesc foarte rar, pentru că soţia mea găteşte foarte bine. Eu gătesc doar când vreau să fac ceva special. În schimb, îmi place să repar şi să-mi fac lucrurile în casă cum vreau eu. Am tot felul de unelte, mi-am pus faianţa, mi-am făcut uşile cum îmi plac, mi-am montat singur cabina de duş, mi-am proiectat mobila de bucătărie şi am făcut-o la comandă, fac orice pot. Apelez la meseriaşi doar pentru ce nu pot eu face.

- Văd că munca nu te sperie, dar cum te relaxezi?

- Citesc foarte mult, mă plimb, pun la cale evenimente, stau cu familia, iar duminică am un ritual. Gătesc eu şi îi chem la masă pe toţi, pe mama, copiii, povestim, râdem, glumim şi ne simţim extraordinar împreună.

„Lavinia nu este înfumurată“

564 16 6- Care crezi că este cea mai mare calitate şi cel mai mare defect al Laviniei?

- Am ales-o pe Lavinia pentru „nebunia” ei specifică vârstei. Are atitudine tinerească, iar spontaneitatea ei a cântărit enorm. Vreau să se ştie că a fost aleasă pe bune, fără pile sau intervenţii, în urma calităţilor ei. Ca orice om, are şi ea defectele ei, cum am şi eu. Mie, de exemplu, mi se spune Florin Piersic al doilea, pentru că vorbesc foarte mult. Defectul ei vine din faptul că este foarte tânără şi încă nu înţelege anumite aspecte din televiziune. Dar defecte majore nu are. Nu este înfumurată, ci a rămas aceeaşi persoană pe care am cunoscut-o la casting.

Lavinia: „Îmi place să cresc frumos copiii“

Lavinia Tîrzianu, actuală Neagu, are 24 de ani şi se poate lăuda cu o viaţă tare activă şi frumoasă. La sfârşitul anului trecut, joviala asistentă a lui Jull a devenit soţie, iar în aproximativ două luni va deveni mămică. Despre experienţa sa alături de copii, activităţile conexe televiziunii, hostess şi dansuri, pasiuni şi viaţă de familie ne-a vorbit într-un interviu sincer.

„Întâlnirea mea cu Jull a fost în voia lui Dumnezeu”

564 16 9- S-o luăm cu începutul. Povesteşte-mi drumul tău de la Constanţa… în platoul Etno TV.

- La vârsta de 19 ani am venit în Bucureşti pentru studii. Înainte să aflu că am fost admisă la buget, la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, mi-am depus un CV şi-am obţinut un job care mi-a permis să mă întreţin, iar părinţii m-au susţinut la început. După un an, m-am angajat la un after school, fiind absolventă a Colegiului Pedagogic din Constanţa. Am lucrat în acel an şi la after school, şi la before school, în paralel cu facultatea. După acel an, am ajuns la Etno TV, iar întâlnirea mea cu Jull a fost în voia lui Dumnezeu. Artista Elisabeta Vasile mi-a spus că vine în Bucureşti, la emisiunea lui Jull, şi mi-a zis că ne putem întâlni acolo, deoarece nu stătea mult în Capitală. Am mers la sediul Etno şi mi-a plăcut de Jull, pentru că era foarte amuzant. Apoi, am văzut-o pe producătoarea emisiunii şi, cu toate că îmi era foarte ruşine, m-am dus şi i-am spus că-mi place cum se desfăşoară emisiunea şi că de trei ani îmi doresc să fiu asistentă tv, doar că nu la orice format de emisiune, ci la unul care să mă reprezinte, nu unde să mă simt jenată. Mi-a spus că am nimerit la fix, pentru că în săptămâna ce urma aveau castinguri pentru asistentă la emisiunea lui Jull. M-am prezentat la casting, am trecut prin etapele selectării, şi iată-mă aici.

- Ştiu că pe lângă televiziune mai ai activităţi ca hostess şi eşti dansatoare...

- Da, la promoţii particip de la vârsta de 13 ani, iar hostess fac de când sunt majoră şi particip la diverse evenimente, în Bucureşti şi în Constanţa. De doi ani sunt şi membră a formaţiei Favorit Band, iar dansurile pe care eu le fac sunt ţigăneşti şi moderne. Este o formaţie foarte solicitată, pentru anul 2016 nu mai au niciun loc liber pentru petreceri la sfârşit de săptămână, iar pentru anul 2017 au rămas doar cinci locuri libere. Formaţia are patru membri, plus noi, trei dansatoare. Nu am de gând să renunţ curând la aceste activităţi, pentru că sunt momentele mele de fericire, care mă umplu de energie pozitivă.

„Îmi era teamă să devin mamă, deşi mi-am dorit foarte mult”

564 16 12- Te-ai căsătorit anul trecut, în septembrie, şi urmează să devii mămică. Spune-ne cum s-a schimbat viaţa ta după ce ai devenit soţie?

- M-am căsătorit după cinci ani de relaţie, m-a cerut de soţie în luna august, la 25 septembrie am făcut cununia civilă, iar la 7 noiembrie am făcut cununia religioasă. Tind să cred că primii doi ani de relaţie au fost mai dificili, pentru că abia începeam să cunosc o parte din cel alături de care urma să-mi petrec viaţa, apoi lucrurile au decurs foarte bine. După căsătorie, viaţa mea a rămas la fel de frumoasă, poate chiar mai frumoasă, datorită faptului că am alte principii şi alte responsabilităţi. Chiar dacă am devenit o familie în luna septembrie, Dumnezeu ne-a binecuvântat mai devreme cu un copilaş.

- Cum a decurs sarcina până la acest moment?

- Per total, a decurs foarte bine. Am ascultat sugestiile pentru toate etapele, dar cred că fiecare experienţă este unică. În primele două luni n-am avut niciun simptom, dar următoarea perioadă, până la cinci luni, nu m-am simţit bine deloc dimineaţa, aveam stări de vomă şi, sinceră să fiu, aveam şi stări de depresie nemotivată. Pur şi simplu îmi era teamă să devin mamă, deşi mi-am dorit foarte mult acest lucru. Însă, important este că le-am depăşit.

„Bunica era ardeleancă şi-am învăţat multe reţete de la ea”

- Aştepţi o fetiţă sau un băieţel?

- Este băiat şi se va numi Matias Patric, cu toate că am fost cumva condamnată că nu i-am ales un nume românesc. Însă, nu l-am ales oricum, ci se spune că fiecare femeie simte numele pe care ar trebui să-l pună copilului în perioada sarcinii. Până să rămân gravidă, îmi plăceau nume precum Rareş, Sebastian, Mihai şi multe altele. După ce am rămas însărcinată, a început să-mi placă Matias. Am căutat originile numelui şi am constatat că înseamnă „Dar de la Dumnezeu”, iar Patric înseamnă „Ceva nobil” şi am simţit că este potrivit.

- Care sunt treburile tale preferate în gospodărie şi ce preferi să laşi deoparte?

- Dumnezeu ne-a ajutat să ne mutăm din chirie în căsuţa noastră şi îmi place foarte mult, deşi uneori mai obosesc să fac curat. Sunt, cum spune mama, „obsedată de scămoză”. (Râde!) Îmi place să trăiesc în curăţenie, şi cum pereţii şi parchetul sunt albi, imaginează-ţi că se vede orice scămuţă.

- Cine găteşte în familie?

- Eu, pentru că bunica mea era ardeleancă şi-am învăţat multe reţete de la ea. Abia aşteptam să ajung acasă de la muncă şi să văd ce reţetă şi ce desert mai fac, doar că, în ultima vreme, obosesc tare. Şi acum pregătesc prânzul, dar mă ajută foarte mult soţul meu.

„Am făcut practică la preşcolari şi la Penitenciarul Poarta Albă”

564 16 10- Ce pasiuni ai?

- Nu ştiu dacă este pasiune sau o vocaţie cu care m-am născut, însă de mică mă visez cadru didactic, iar acum îmi place să cresc frumos copiii.

- Ai şi experienţa after school-ului...

- Da, plus cei patru ani de practică din perioada Colegiului Pedagogic. Am făcut practică la preşcolari, iar în clasa a XII-a, la Penitenciarul Poarta Albă, iar această experienţă m-a marcat şi plăcut, şi neplăcut.

- Ce ţi-ar plăcea să ştie oamenii despre tine?

- Mi-ar plăcea ca toţi să mă vadă exact aşa cum sunt, pentru că mulţi mi-au spus că par figurantă şi intangibilă, însă nu sunt deloc aşa. Sunt luptătoare şi foarte sufletistă, chiar de multe ori am avut stări de depresie pentru că mă marca suferinţa anumitor oameni. De exemplu, în afară de practica din liceu, mergeam la un centru privat adresat copiilor cu deficienţe, iar de acolo plecam adesea plângând. După o jumătate de an am renunţat, pentru că mă afecta foarte mult emoţional.

„Mulţi mi-au spus că par figurantă şi intangibilă, însă nu sunt deloc aşa. Sunt luptătoare şi foarte sufletistă, mă marchează suferinţa oamenilor“

„Peste ani, dacă voi apela la el, nu-mi va întoarce spatele“

- Care crezi că este cea mai mare calitate şi cel mai mare defect al lui Jull?

- Cea mai mare calitate este că mi-a sugerat, în momentele în care eu consideram că fac totul perfect, cum ar trebui să fiu şi să se desfăşoare lucrurile. Cariera mea de până acum în televiziune i se datorează şi lui. Este un coleg bun, pe care mă pot baza, şi sunt convinsă că şi peste ani, dacă voi apela la el, nu-mi va întoarce spatele. Tot el a fost şi MC-ul nunţii mele, iar oamenii s-au simţit minunat, ceea ce spune multe despre el ca om. Iar ca punct slab aş spune că îmi mai face observaţii în emisiune şi, chiar dacă mă amuz, uneori mă afectează acest lucru.

Add comment


Security code
Refresh