Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

568 16 1de Gabriela Niculescu

Andreea Bălan scrie o pagină importantă în istoria muzicii uşoare româneşti. Are şapte albume, peste 30 de videoclipuri şi 1.500 de concerte susţinute în cei 20 de ani de carieră. A primit premiul pentru cel mai bun show, în care schimbă 20 de ţinute, fiecare într-un timp-record de cinci secunde. De asemenea, o puteţi vedea şi în juriul emisiunii „Te cunosc de undeva!”, difuzată de Antena 1. Greutăţile profesionale şi personale prin care a trecut au făcut-o femeia puternică de astăzi pe care o puteţi descoperi în interviul următor.

„Succesul este o stare pe care o simţi în tine”

568 16 2- Scriai pe Facebook că „succesul este o stare reflectată în interior şi la exterior. Succesul înseamnă cunoaşterea calităţilor personale şi încrederea în acestea şi este direct proporţional cu munca depusă şi cu pasiunea”. Succesul tău fiind constant, ai avut întotdeauna încredere în forţele proprii?

- În ultimii ani am citit foarte multe cărţi de dezvoltare personală, şi în majoritatea scrie că, aşa cum există legea gravitaţiei, există şi legea atracţiei, şi că ceea ce emani în Univers, pozitivitate sau negativitate, ţi se întoarce. Lucrurile acestea le aplicam fără să fi citit, doar că, citind, am învăţat şi teorie şi am realizat că, de-a lungul carierei, întotdeauna am avut în mine acest lucru. Dacă voiam să ating un obiectiv îl proiectam şi-l vizualizam, chiar dacă nu ştiam calea spre el, dar găseam la un moment dat o oportunitate sau nişte idei care mă conduceau acolo. De aceea, succesul este o stare pe care o simţi în tine şi este foarte important să ştii ce-ţi doreşti. Poţi să vrei să ai succes şi să-l admiri la alţii sau să fii invidios, dar oamenii care îl deţin au ştiut mereu ce voiau de la viaţă, n-au ştiut drumul, dar au ştiut destinaţia şi au găsit cumva resursele necesare. Totodată, am învăţat că această călătorie spre atingerea obiectivului este foarte importantă în a învăţa lecţiile pe care viaţa ţi le oferă. Nu este important doar să atingi scopul, ci trebuie să parcurgi drumul şi să fii recunoscător pentru tot ceea ce-ţi oferă viaţa. Dacă nu eşti aşa şi nu ai gânduri pozitive, nu ţi se întâmplă ceea ce-ţi doreşti. Trebuie să ai mintea setată să gândească pozitiv, să emani dragoste, să nu invidiezi, iar Universul îţi întoarce aceste energii bune.

- Rezumând efortul tău din cele două decenii, cum ar suna, cu bune şi cu rele, strădania ta de 20 de ani?

- Pasiune, muncă şi multe sacrificii.

„Am sacrificat viaţa personală să mă dedic carierei”

568 16 3- Ce sacrificii ai făcut pentru succesul de astăzi?

- Cel mai important ar fi că eu n-am avut copilărie şi nici adolescenţă, pentru că am început să cânt la 10 ani, iar la 12 ani deja eram cunoscută în formula Andre, umpleam stadioane, aveam nenumărate turnee, apoi am început cariera solo de sub zero, pentru că fusese scandalul Andre şi a trebuit să pun cărămidă peste cărămidă la noua mea carieră. A fost foarte greu, n-am avut niciodată pauză şi am sacrificat tot ce puteam să am în viaţa personală să mă dedic carierei. Copil fiind, când am început cariera, lucrurile acestea mi-au intrat în sânge şi n-am ştiut să fac altceva. Toată viaţa mea a fost construită în jurul muzicii şi al scenei. Mi-am dedicat tot sufletul, şi tot creierul este setat asupra carierei, de aceea am reuşit să mă menţin atâţia ani.

- În ciuda faptului că te-ai maturizat devreme, ai rămas copilă.

- Să-ţi explic de ce am rămas copil. Undeva în jurul vârstei de 13-14 ani, în momentul în care am devenit celebră peste noapte, în formula Andre, a existat o scindare în mine. O parte a fost nevoită să se maturizeze brusc şi să facă faţă problemelor de adult, concertelor, turneelor, grijilor şi, totodată, copilul care eram atunci nu s-a mai maturizat, a rămas acolo. Scindarea a fost în două personalităţi diferite, un adult care a învăţat bine managementul şi să facă faţă stresului şi problemelor din cariera muzicală şi, totodată, a rămas un copil jucăuş şi jovial, care n-a mai vrut să crească.

- Ceea ce nu-i rău deloc, pentru că nu vei îmbătrâni astfel.

- Este frumos, dar, la un moment dat, la 20 şi ceva de ani, nu reuşeam să fac legătura între cele două personalităţi şi, de multe ori, pentru că nu satisfăceam şi dorinţele acelui copil interior, venea şi-mi strica apele pe partea cealaltă. Eram de multe ori tristă, apatică, până când, citind cărţile de care-ţi spuneam, mi-am dat seama ce s-a întâmplat, pentru că eu acum îţi povestesc nişte lucruri pe care le-am înţeles foarte târziu. Am realizat că trebuie totuşi să ofer şi nişte vacanţe acelui copil, să-l las să se bucure de ceea ce nu a primit la timp, şi mi-am oferit în ultimii ani nişte lucruri pe care trebuia să le primesc în copilărie.

„Ce mi-a lipsit în copilărie mi-am oferit acum”

568 16 4- Intră şi căţelul tău, Jack, la acest capitol?

- Da. Poate că mi-am dorit un căţel la vremea respectivă şi n-am avut. Şi am stat de vorbă eu cu mine, şi ceea ce mi-a lipsit în copilărie mi-am oferit acum. Poate pare că plec ca o nebună în toate călătoriile, dar plec pentru că acolo reuşesc să mă conectez cu eul meu interior, cu copilul interior şi reuşesc să-mi satisfac dorinţele neîmplinite din copilărie. Acolo reuşesc să fac ce n-am făcut atunci, de exemplu, mă dau în tobogane, mă plimb cu cămilele, călăresc, lucruri pe care copiii le fac în mod obişnuit.

- Care este cel mai îndrăzneț vis profesional al tău?

- Mi-am realizat toate visurile profesionale. Chiar acum doi ani, când treceam printr-o perioadă mai tristă din viaţa mea personală, am luat o foaie şi un pix şi am scris ceea ce îmi doream să realizez în următorii doi ani. Cel mai important lucru era să câştig un premiu pentru cel mai bun show din România, să-mi fie recunoscut acest merit. Apoi, să continue „Te cunosc de undeva!” - pentru că atunci nu se ştia dacă va mai fi, iar acum am ajuns la cel de-al nouălea sezon -, să evoluez, să am bandul meu alături de care să cânt live, nu pe negative ca până acum, să fac cele mai spectaculoase show-uri, iar toate lucrurile acestea s-au întâmplat în decursul celor doi ani. Anul trecut am primit trofeul „Best Show” la Media Music Awards. Mi-am proiectat dorinţele şi, pentru că am muncit, le-am realizat. Când atingi obiectivele propuse, scopul nu mai este decât să te menţii acolo, lucru care este cel mai greu.

- Care a fost cel mai dificil moment din cariera ta?

- Au fost multe momente dificile, dar au devenit cu adevărat dificile în clipa în care în viaţa personală s-a întâmplat ceva şi a trebuit să-mi văd de carieră, pentru că aveam contracte semnate, deşi poate mă aflam în depresie sau sufeream. De exemplu, acum un an şi jumătate, când eram coprezentatoare la „România dansează”, trebuia să prezint zâmbind, deşi îmi venea să plâng. Dar veneam la platou, îmi dădeam două palme, mă machiam, iar cât îmi făceam treaba îmi setam creierul să nu mă mai gândesc la problemele personale.

„Sunt gurmandă şi mănânc mult”

- Ce înseamnă echipa din spatele tău?

- Echipa mea este numeroasă, dar eu sunt creierul. Am dansatoarele mele, plus Petrişor, mai nou, cânt şi cu o trupă de instrumentişti, suntem în jur de zece oameni care muncim ca fiecare show să iasă spectaculos. Mai am un foarte bun prieten care este brand manager, cel care pune în aplicare toate ideile de management, iar, la final, eu sunt managerul. Mai există impresarul, cel care vinde spectacolele, şi casa de discuri. Este bine să te sfătuieşti cu întreaga echipă şi să ştii ceea ce reprezinţi şi care este nişa ta pe piaţă, să te cunoşti ca produs. Cei mai mulţi artişti nu se cunosc ca produs, sunt destul de boemi. Eu sunt destul de pragmatică, îmi cunosc foarte bine locul pe piaţa muzicală şi ştiu să mă pun la dispoziţia publicului.

- Ce concurenţi de la „Te cunosc de undeva!” te-au surprins?

- Se întâmplă ca fiecare concurent să uimească la un moment dat, pentru că îi pică la ruletă un personaj în pielea căruia străluceşte. Într-o emisiune din cele 14, câte sunt într-un sezon, fiecare participant va străluci într-un personaj. Dar dacă trebuie să numesc un concurent preferat, Maria Buză este fabuloasă!

- Care este momentul preferat al zilei pentru tine?

- Atunci când mănânc, pentru că sunt gurmandă şi mănânc mult. Nu par, pentru că depun mult efort la repetiţii şi la concerte şi pot slăbi chiar un kilogram într-un weekend cu două, trei spectacole, apoi îl pun la loc în timpul săptămânii. Dar nu mai merg la sală, pentru că nu mai am nevoie.

„Sunt o fire pragmatică, gândesc cu mintea, nu cu inima”

568 16 5- Care sunt lucrurile, mărunte, dacă vrei, care te fac fericită?

- Din păcate, nu am ştiut mult timp să pun preţ pe lucrurile mărunte ale vieţii şi am început să fac asta de câţiva ani încoace. Fiind mereu în lumina reflectoarelor, căutam obiective, încercam să le ating şi pierdeam din vedere detaliile, micile bucurii ale vieţii. Am încercat să mă descopăr, să citesc mult, pentru că nu m-a învăţat nimeni despre aceste lucruri. În continuare vreau să mă bucur de ele, dar îmi este foarte greu, pentru că întotdeauna am căutat lucrurile măreţe. Încerc să mă înconjor de oameni pozitivi, care să mă înveţe să mă bucur de lucruri mici, ca, de exemplu, răsăritul soarelui sau roua dimineţii.

- Cum îţi încarci bateriile?

- Mă uit la serialele mele preferate. Toate încep cu Star: „Star Treck”, „Stargate”, „Star Wars”, pentru că simt că evadez din realitatea noastră şi călătoresc în Univers cu acele nave spaţiale.

- Cum arată iubirea în viaţa ta?

- Iubirea a avut mai multe feţe în viaţa mea, la fiecare vârstă a fost diferită, cea de la 20 de ani nu s-a comparat cu cea de la 30. Sunt o fire pragmatică, gândesc cu mintea, nu cu inima, şi trebuie să găsesc un echilibru. La ora actuală, pentru mine, iubirea înseamnă linişte, şi acum o am. Dacă nu am linişte, nu mai e iubire.

- Ce te emoţionează la cei din jur?

- Întotdeauna m-au emoţionat oamenii sensibili, care pun pasiune în tot ceea ce fac. Deşi par puternică, şi eu sunt o femeie foarte sensibilă şi nu arăt prea des acest lucru.

„Mă tratez cu o exigenţă ieşită din comun”

568 16 6- Care este slăbiciunea pentru care te critici cel mai mult?

- Sunt extrem de exigentă atât cu mine, cât şi cu echipa mea. Mă tratez cu o exigenţă ieşită din comun şi uneori nu este bine. Trebuie să mai fim şi relaxaţi, pentru că viaţa trebuie trăită echilibrat, nu doar cu critici. Dar lucrez la acest lucru.

- Care crezi că este cea mai de preț calitate a ta?

- Perseverenţa, ambiţia şi pasiunea pentru muzică şi dans. Datorită pasiunii realizezi lucruri, fără ea nu construieşti nimic durabil. Ea face diferenţa între oamenii cu succes şi cei fără succes.

- Când ai plâns ultima oară?

- Plâng destul de des şi o pot face de tristeţe, de fericire sau de obseală. Dacă am multe evenimente şi filmări, pot ajunge la 4:00 dimineaţa acasă şi să îl găsesc pe Jack în sufragerie, pentru că am uitat uşa deschisă, iar el să roadă tot ce se poate roade. Aşa s-a întâmplat zilele trecute, când m-am întors epuizată de la un spectacol greu din ţară şi mi-am găsit pantofii roşi, multă hârtie împrăştiată prin toată sufrageria, iar el venea, fericit că mă vede, cu pantoful meu în gură. Am înnebunit şi am început să plâng. Nu vă mai spun că aveam şi o haină de blană sintetică albă pe care el a tras-o de pe umeraş şi a tăvălit-o în curte, făcând-o verde!

„Deşi par puternică, sunt o femeie foarte sensibilă şi nu arăt prea des acest lucru“

„Am renunţat de mult la creme, folosesc uleiuri esenţiale“

- Dincolo de dans, cum te întreţii?

- Singură, acasă. Tot ce înseamnă machiaj, păr, unghii îmi fac acasă. Am învăţat, de-a lungul anilor, să mă aranjez singură din lipsă de timp. Tuturor ne place să ne lăsăm răsfăţate la salon, dar timpul nu-mi permite să ajung, şi atunci mă descurc acasă. Îmi pun singură gelul pe unghii, mă vopsesc, absolut tot fac singură. Îmi fac măşti pentru păr cu gălbenuş, petroleum, ulei de măsline, ulei de ricin, iar pentru faţă folosesc multe uleiuri - de argan, de migdale, de avocado -, am renunţat de mult la creme, chiar şi la cele pentru corp. Pe corp folosesc ulei de măsline şi uleiuri esenţiale. Sunt mai bune, sunt naturale şi foarte hidratante, ideale pentru pielea mea uscată. Înainte de aplicarea machiajului, îmi dau cu ulei de argan şi atât.

- Tratamente pentru ten faci?

- N-am făcut niciodată un tratament de cosmetică pentru ten, dar nu pierd nopţile, după concerte mă duc imediat şi dorm, nu merg în cluburi, nu fumez, nu beau alcool niciodată, mănânc destul de sănătos, evit grăsimile, dulciurile şi pâinea. Dar nu fac o obsesie din asta.

- Dar o plăcere vinovată ai?

- Da, amandinele.

„Jack este cuminte după dresaj, înainte era bezmetic“

568 16 7- Cum a intrat Jack în viaţa ta?

- Îmi doream de foarte mult timp un căţel, la un moment dat am mai încercat cu un căţel de talie mare, dar stăteam într-un apartament, şi când am văzut că-şi face nevoile prin casă am renunţat. M-am mutat la casă şi a fost mult mai simplu aici, pentru că îl trimit în curte, eu neavând timp să-l scot la plimbare. Am vorbit cu prietenul meu, am căzut de acord, s-a dus, a căutat, şi într-o zi mi l-a adus. Era micuţ, murdar şi drăgălaş şi avea două luni. Aşa a apărut în viaţa noastră.

- Postezi filmuleţe cu Jack pe internet şi am văzut că este un câine foarte deştept.

- Acum este deştept, pentru că l-am dus la dresaj, înainte era un bezmetic. Luna ianuarie, în care am fost plecată în vacanţă, el a fost la dresaj, a învăţat multe lucruri şi s-a mai calmat. Acum are 9 luni şi mi-e tare drag. În momentul în care vii acasă obosit, e foarte plăcut să sară pe tine, să se bucure şi să te iubească necondiţionat. Te scapă efectiv de orice stres.

„În momentul în care am devenit celebră a existat o scindare în mine în două personalităţi diferite: un adult care a învăţat să facă faţă stresului şi problemelor şi un copil jucăuş care n-a mai vrut să crească“

Add comment


Security code
Refresh