Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

604 18 1de Valeria Roman

Trăieşte clipa ei de fericire! Amalia Enache, prezentatoarea emisiunii cu acelaşi nume de la ProTV (n.r. - Clipa de fericire!), nu ar fi crezut că poate să o împlinească ceva mai mult pe lume decât naşterea fetiţei sale, Alma. Vedeta, totodată şi gazda jurnalului de seară de la acelaşi post tv, a primit ştirea vieţii atunci când bebeluşul i-a venit pe lume. Calculată şi topită, ştirista îi urmăreşte orice gest micuţei şi nu se dezlipeşte de ea. Despre cum a trecut Amalia Enache de la ritmul haotic dintr-o redacţie de ştiri la schimbat scutece şi la alăptat la cerere, ne-a povestit chiar Amalia într-un interviu realmente emoţionant.

„Am soarele în permanenţă cu mine”

- Traversezi cea mai frumoasă perioadă, dar şi cea mai aglomerată! Cum s-a schimbat totul pentru tine?

604 18 2- E atât de frumos, încât nici măcar toamna aceasta atât de neprietenoasă, cu ploaie, burniţă, vânt, frig, nu a putut să mă indispună câtuşi de puţin. Simt că de acum am „soarele” în permanenţă cu mine. Mă uit la ea, şi totul devine senin şi cald. Altfel, timpul curge foarte rapid, iar schimbările şi evoluţia ei mă fascinează şi mă bucură. Vă daţi seama cum au fost primul zâmbet şi prima gângureală?! Aşa că de fapt ce mi s-a schimbat este existenţa în întregime, pentru prima dată în viaţă sunt cu adevărat preocupată de altcineva fără pauză şi peste orice alte preocupări. Şi pe lângă sensul nou din viaţa mea, e şi mai multă ordine. Mie viaţa cu bebeluş mi-a adus program. Aplic o metodă de somn care îi respectă bioritmul, la fiecare 90 de minute de activitate vine o repriză de somn, şi asta face ca toate celelalte lucruri să fie făcute în funcţie de acest ritm. „Aglomeraţia” e şi pentru că nu vreau să pierd niciun moment cu Alma şi îmi doresc să mă ocup eu 24 de ore din 24. Mi-am mai dat seama că o altă schimbare mare e că îmi petrec mult mai mult timp în casă, cu toate că ieşim şi la plimbare în fiecare zi, indiferent de vreme. Şi mirosul, da, mirosul de bebeluş care se imprimă în casă şi inspiră pace şi iar pace, e miros de viaţă nouă, încât parcă nici nu mai ştiu cum era fără Alma.

„Am intrat în sală ca la Breaking news”

604 18 3- Naşterea fetiţei tale a fost cea mai frumoasă ştire pe care ai auzit-o de la medici. Cum a fost în momentul ăla? Când ai auzit-o pe Alma pentru prima dată?

- Din clipa în care m-au anunţat că e clar, nasc, şi că travaliul a devenit chiar foarte rapid, eu am fost extrem de lucidă şi de concentrată cumva. Am intrat în sală cam ca la Breaking news. Cred că e o obişnuinţă să fiu aşa în momente de altfel tensionate, poate ca să nu mă las copleşită de emoţii. Doar că în clipa în care am realizat că se pregăteşte expulzia copilului, am avut cele mai mari emoţii din viaţa mea concentrate în câteva secunde. Când i-am auzit plânsul am simţit cea mai mare uşurare posibilă, asta însemna pentru mine că este totul aşa cum trebuie. Imediat am primit-o pe pieptul meu, când mi-a auzit vocea s-a oprit din plâns şi mă asculta foarte atentă, iar eu îi spuneam printre lacrimi cât de mult o iubesc. Şi îmi amintesc că cineva din personalul medical din sală a glumit şi a spus: „Iată, asta e clipa ta de fericire!”. Exact cum spuneam eu în emisiune. Apoi am auzit „ştirile”, că e perfect sănătoasă şi a primit nota 10. Cât timp a fost la măsurători şi la prima băiţă, îmi amintesc că, de uşurare, glumeam cu medicii şi cu asistentele, i-am făcut să râdă, le-am spus că, dacă eram în altă cultură sau în alte timpuri, atunci ar fi trebuit să fiu deja bunică.

„La şase ore după cezariană m-am ridicat în picioare!”

604 18 4- Ai aşteptat ca fetiţa să vrea să vină singură pe lume şi nu ai stabilit înainte data operaţiei de cezariană! Cum a fost toată această aşteptare şi cui ai dat vestea?

- Am născut la 4:00 după-amiaza, după ce la ora 13:00 ajunsesem la spital pentru o monitorizare obişnuită pentru ultimele săptămâni. Şi am condus chiar eu până la spital. Eram cu patru zile doar înainte de termenul de 40 de zile, cu o seară înainte simţisem pentru prima dată contracţii, dar asta nu m-a împiedicat să dorm zece ore în acea noapte. Acesta a fost simptomul meu pe parcursul întregii sarcinii, îmi era foarte, foarte somn. La spital s-a precipitat totul, am aflat că s-a pornit travaliul şi că e şi unul rapid. Am intrat într-o stare de hiperluciditate cumva şi am început să anunţ şi să organizez totul, l-am coordonat pe tatăl copilului, care era uşor buimac cu valiza pentru recoltarea de celule stem, bagajul meu şi am anunţat două prietene să vină şi ele, eu la rându-mi fusesem cu ele când au născut. Când am intrat în sala de naşteri respiram deja aşa, ca în filme, aveam contracţii dese şi dureroase.

- Care a fost cea mai mare problemă a ta pe timpul sarcinii? Te-ai putut odihni?

- Am avut un somn ca niciodată altcândva în viaţă, am dormit de am rupt, şi noaptea, şi ziua, am atins chiar performanţa o dată să adorm când nici nu simţeam că mi-ar fi somn, am zis că-mi întind puţin picioarele, şi m-am trezit peste două ore. În rest, nimic, nimic, nu mi-a fost nici măcar o singură dată rău!

- Cum te-ai recuperat după operaţie? Ai ajutoare (bonă)?

- Eu m-am recuperat imediat, chiar a fost mult mai uşor decât mi-aş fi putut vreodată imagina, mai ales că mi-am dorit până în ultima clipă să nasc natural, nu mă încânta ideea de cezariană tocmai pentru că auzisem că durează recuperarea şi poate fi mai dificilă. Dar tot cezariană a fost! În cazul meu, la şase ore m-am ridicat deja în picioare, iar a doua zi făceam ture prin spital. Mi-am dorit atât de mult să fiu perfect funcţională pentru ea, să mă pot ocupa, să o am în permanenţă cu mine, încât nu am simţit durerile de după prea tare. În a treia zi, la externare, am făcut şi o şedinţă foto, trecuse parcă totul. Nu am avut apoi absolut niciun disconfort sau vreo oboseală. Astăzi, nimic din starea mea nu aminteşte măcar că aş fi fost operată, sunt în formă perfectă, exact ca înainte, pot ridica, pot face efort, merg ore întregi cu ea în marsupiu în ritm alert la plimbare şi o port mult aşa sau în braţe prin casă. Am şi ajutoare, mai ales pentru mâncare şi pentru toate celelalte treburi.

O câştigătoare de Emmy i-a filmat naşterea

604 18 5- Eşti superstiţioasă? Ai cumpărat haine de bebe înainte sau ai preferat să le primeşti cadou? O îmbraci în roz?

- Nu sunt deloc superstiţioasă, asta şi pentru că am crescut într-o familie unde n-a existat aşa ceva. Eu şi de numărul 13 sau de pisica neagră am aflat foarte târziu şi, sincer, mi s-au părut mereu nişte aiureli. Am primit multe haine cu mult înainte să se nască Alma, iar eu i-am cumpărat din timp primele rochiţe cu care îmi doream să o scot din spital. Albe, cu broderii manuale, un vis. Ştiam că nasc în prima parte din august, doar că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. După o vară caniculară şi după ce la internare, la 9 august, erau peste 35 de grade Celsius, a treia zi, la externarea mea, a venit valul acela bizar de frig, temperatura scăzuse cu 20 de grade. Eu când am ieşit din spital eram şocată, aşa evenimentele şi trăirile intense au diluat timpul, dar parcă trecuse un anotimp întreg, oamenii erau înfofoliţi cu geci. Am împrumutat un body de la spital să o scoatem, cu toate hainele care o aşteptau acasă. Alma poartă toate culorile, sigur că a primit şi unele roz, dar o îmbrac şi în bleumarin fără probleme. Cele mai multe lucruri sunt neutre, alb, crem, gri, iar cel mai bine îi stă în roşu, dar, culmea, se găsesc mai greu lucruri roşii pentru bebeluşi.

- Cine a fost prima persoană căreia i-ai făcut cunoştinţă cu Alma la maternitate?

- Tatăl ei. Şi mai erau două prietene foarte apropiate, dintre care una e Paula Herlo. De fapt, fiica mea a beneficiat de filmare chiar în momentul naşterii făcută de o câştigătoare de Premiu Emmy, adică de Paula.

„Fetiţa nu iubeşte căruciorul”

- Care a fost primul ei cadou?

- Un body alb, cu aripioare de îngeraş, de la Adelina şi Cristi Chivu, imediat după ce mi-am anunţat apropiaţii că sunt însărcinată, prin luna a treia de sarcină. Iar la scurt timp, la o licitaţie la Londra, Prinţesa Marina Sturdza i-a făcut cadou un uriaş urs polar.

- Cum a decurs acomodarea? Cât timp îţi rămâne pentru tine?

- Momentan nu fac nimic altceva. Începem ziua pe la 8:00-8:30, apoi, pentru că e foarte alertă, odihnită fiind, îi fac gimnastică, face ea exerciţiile obligatorii pe burtă, să-şi întărească gâtul, mâinile, capul, îi vorbesc, îi pun muzică, îi ofer jucării de stimulare. După 90 de minute, adoarme, apoi e din nou alertă până la 12:00, când ieşim la o lungă plimbare de trei, chiar patru ore, în marsupiu, unde doarme perfect, pentru că nu iubeşte căruciorul. După-amiaza, spre seară, o petrecem în casă, cu tot felul de stimulări pentru dezvolarea ei. La 19:00 e băiţa, la 20:00, somn. Sigur că, fiind alăptată la cerere, sunt şi mesele, atât ziua, cât şi noaptea.

Pisica geloasă

604 18 6- Construcţiile din jur ţi-au făcut viaţa un calvar! S-a remediat problema?

- N-au mai lucrat noaptea în ultima vreme, dar cred că e pentru că a tot plouat, nu din altă cauză. Se construieşte un bloc, aşa că va dura. A fost cumplit în câteva nopţi, n-am putut să închid un ochi, o mamă de bebeluş doarme iepureşte, cu urechile ciulite, aşa că tot ce îmi lipsea erau strigătele muncitorilor şi utilajele în miez de noapte.

- O creşti cu un animal de companie! Cum se înţeleg Alma cu pisica?

- Încă e contrariată pisica, dar a învăţat deja noile zone unde are acces şi unde nu mai are. Începutul a fost mai greu, şi cred că încă e derutată, de câte ori îmi aude vocea şi tonul cald pentru Alma speră că mă adresez ei şi apare imediat în preajmă.

„Alăptez la cerere. Am fost la consiliere!”

- Bebe stă mult la pieptul tău... Ai avut probleme cu lactaţia?

- Da, o alăptez la cerere, fără program, ori de câte ori vrea ea, acum sunt cam opt mese în 24 de ore, dar există momente când are nevoie doar de liniştire astfel sau de puţină hidratare. Am avut şi o perioadă foarte grea pentru psihicul meu, probabil legată de puseele ei de creştere, când stătea nonstop la sân şi tot era nemulţumită, aşa că m-am temut că nu e lapte destul, era foarte frustrant. Am fost la consiliere de alăptat, m-am ajutat cu medicul pediatru, am luptat foarte, foarte mult să nu cedez în privinţa alăptării, pe care eu o consider importantă. Şi am reuşit. De-a dreptul miraculos este programul de somn la 90 de minute, e magie pură pentru Alma. De când aplic această metodă, am un copilaş care aproape nu mai plânge deloc.

- Ţi-ai propus să alăptezi o perioadă lungă sau deja îi dai completare lapte praf?

- Vreau să alăptez cât mai mult, e una dintre dorinţele mele arzătoare şi pentru care am luptat teribil, în momente în care m-am îngrijorat că nu ar fi lapte destul, nu m-am lăsat, am cerut sfaturi, m-am documentat pe internet, m-am zbătut foarte mult pentru asta şi aşa voi face în continuare.

- Ce părere ai despre alimentaţia artificială? Dar despre vaccinare?

- Eu respect alegerile fiecăruia şi înţeleg acum mai bine ca oricând motivele care le determină pe unele femei să creadă că nu au destul lapte sau că nu pot face asta şi ajung la alimentaţie artificială. Acum că am trecut prin asta, ştiu că alăptarea poate să fie o provocare, cu nelinişte când nu ţi-e clar dacă copilul mănâncă destul. Trebuie să îţi doreşti mult să alăptezi şi să ceri îndrumare, ajutor uneori, ca să-ţi reuşească. Alegerea mea este pentru laptele matern, cred că e un bun start în viaţă pentru copil, pentru proprietăţile nutritive, imposibil de reprodus exact în mod artificial, şi pentru valoarea dată de anticorpii şi hormonii mamei. Iar eu îmi vaccinez copilul.

- Te-ai gândit când vei începe diversificarea? Fructe sau legume?

- La şase luni. Probabil legume.

„Sunt o mamă-cloşcă pentru nevoile copilului meu!”

- Cum adoarme? Obişnuieşti să-i cânţi?

- Cu sâsâituri şi un fel de nani-nani sau ce-mi mai trece prin cap. Ziua o leagăn uşor. Mai mult îi cânt dimineaţa, la trezire sau când o schimb, tot felul de cântece vesele, să o distrez. Deocamdată nu doarme în pătuţ. Am ales metoda de co-sleeping pentru primele luni, dar curând voi încerca etapa următoare, în pătuţ.

- Eşti o mamă-cloşcă, aşa cum se spune în popor? Stai nonstop cu ochii pe copil şi îl urmăreşti când respiră?

- Da, la vârsta asta, da, sunt o mamă-cloşcă. Spre deosebire de alte specii, la noi, oamenii, în primii doi ani de viaţă copiii sunt 100% dependenţi de adulţi, care le asigură supravieţuirea. Aşa că sunt acolo pentru toate nevoile copilului meu, inclusiv cele care îi oferă siguranţă şi linişte.

„Va fi botezată catolic!”

- Ai pus la punct detalii legate de creştinare? Eşti adepta „scufundatului” în cristelniţă? Ai ales naşii?

- Doar de principiu. Va fi botezată catolic, unde nu se practică scufundarea. Avem şi naşii, da, prieteni foarte, foarte apropiaţi, în care am încredere că îi vor fi mereu alături.

- Ai ieşit la scurt timp după naştere cu micuţa în parc. Care este cea mai lungă călătorie a ei?

- Nu am plecat încă din oraş, nu. Deocamdată, cele mai lungi plimbări sunt de trei-patru ore, prin parcuri.

- Ai declarat că tatăl fetiţei te vede mai frumoasă decât ştii tu. Ai rămas pe primul loc sau ai fost detronată de Alma?

- Zice că suntem amândouă foarte frumoase. Dar eu ştiu sigur că Alma e mai frumoasă.

- E prea devreme să te gândeşti la un al doilea copil sau este exclus?

- E prea devreme.

- Cu cine dintre colegele vedete împărtăşeşti impresii despre copii?

- Paula Herlo, Adela Popescu, Dana Rogoz. Şi mai vreau...

„Când i-am auzit plânsul am simţit cea mai mare uşurare posibilă, asta însemna pentru mine că e totul aşa cum trebuie. Imediat am primit-o pe pieptul meu, când mi-a auzit vocea s-a oprit din plâns şi mă asculta foarte atentă, iar eu îi spuneam printre lacrimi cât de mult o iubesc”

„Îmi revăd colegii anul acesta, la petrecerea de 1 Decembrie!“

- Acesta va fi primul 1 Decembrie departe de maratonul ştirilor. Cum vei petrece? Fasolea e exclusă, mai ales că alăptezi, nu?

- Exact, clar exclusă. Îmi doresc să ajung şi anul acesta la petrecerea de 1 Decembrie, e foarte valoroasă pentru mine această zi, de 16 ani sunt parte din echipa ştirilor Pro TV şi am lucrat mereu în nucleul care face reportajele speciale de 1 Decembrie. Petrecerea era finalul unei luni întregi istovitoare şi a unor reportaje tare frumoase. Aşa că sper să îmi văd colegii şi anul acesta.

- Ai lucrat până aproape de momentul naşterii. Ţi-ai propus o dată la care să te întorci?

- Acum copilul meu are mai mare nevoie de mine decât oricine altcineva.

- Îţi lipsesc atmosfera şi agitaţia dintr-o redacţie de ştiri?

- Sigur că da, îmi lipseşte atmosfera, am fost zi de zi la ştiri, de 19 ani încoace, am ritmul acela deja în sânge. Dar iată că mă ajută să fac faţă programului cu somn întrerupt impus de fiica mea.

- Ai mai scris sau ai citit altceva în această perioadă decât pe tema copiilor?

- Recunosc că nu!

„Adelina şi Cristi Chivu i-au făcut cadou Almei un body alb cu aripioare de îngeraş, iar Prinţesa Marina Sturdza i-a dăruit un uriaş urs polar“

„Vom petrece Crăciunul cu Alma, la noi acasă“

- Va fi primul Crăciun cu bebe, iar Alma va avea deja 4 luni şi jumătate. Ce gust vor avea Sărbătorile şi unde le veţi petrece?

- Cu toată familia, pentru că toţi se bucură enorm de Alma şi va fi minunat să petrecem acest prim Crăciun cu ea, la noi acasă.

- Te-ai gândit la un loc cu multă căldură de Crăciun sau vei rămâne lângă brad?

- După Crăciun cred că-mi voi dori căldură şi plajă.

Add comment


Security code
Refresh