Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

616 15 1de Valeria Roman

S-a dat startul celui de-al şaptelea sezon „MasterChef” la Pro TV, care a adus pe micul ecran feţe noi la capitolul concurenţi, dar în special juraţii! Cei care condimentează mai nou show-ul culinar de la Pro TV sunt Liviu Popescu (40 de ani), Răzvan Exarhu (48 de ani) şi Samuel Le Torriellec (42 de ani). Noii chefi au făcut cunoştinţă cu publicul de acasă din 13 februarie. Primul este un antreprenor care deţine restaurante şi cluburi exclusiviste în Bucureşti, dar şi în ţară. El va juriza farfuriile concurenţilor dornici să obţină marele premiu raportându-se la partea de afaceri la care se pricepe foarte bine. Liviu Popescu va evalua un preparat din punct de vedere calitate-preţ şi le va cere concurenţilor să muncească mai mult dacă vor ca felul lor de mâncare să intre în meniul unui restaurant de top. Liviu a prezentat în trecut o emisiune tv pentru copii. Răzvan Exarhu are o experienţă de peste 20 de ani ca jurnalist, realizator de radio, producător şi prezentator tv, iar în prezent, este „chef”. A fost producătorul unor ediţii speciale ale programelor Pro TV (1993-2000), dar a cochetat şi cu radioul şi cu presa scrisă. „Bucătarul” a prezentat şi a produs seria tv de gastronomie şi de călătorie „România delicioasă” la TVR (2010-2012) şi a pregătit meniuri sofisticate pentru numeroase vedete de la noi. Cel de-al treilea este un chef francez cu peste 25 de ani de carieră, care a fost proprietarul unui restaurant premiat Michelin! Samuel Le Torriellec este un bucătar atipic, cu tatuaje pe braţe, pentru care mâncarea face casă bună cu adrenalina sporturilor extreme. Şi-a descoperit această pasiune pe când locuia în Tahiti, unde a ajuns împreună cu tatăl său care lucra în Marina Militară. Despre toate micile mistere ale chefilor, dincolo de micul ecran, ne-au povestit chiar cei trei protagonişti ai show-ului culinar de la Pro TV.

Liviu Popescu: „În ultimul timp au trecut pe la noi Johnny Deep şi Mickey Rourke“

616 15 2- Ce înseamnă să treceţi de la o emisiune de copii la un show culinar de anvergură „MasterChef”?

- Este o diferenţă uriaşă! În primul rând, acea emisiune pentru copii a fost acum foarte mulţi ani, după care eu m-am concentrat pe cariera mea în zona de business şi nu am mai avut contact cu televiziunea. „MasterChef” a fost o adevărată provocare, care m-a scos din zona mea de confort şi mi-am dat seama că pot face şi altceva, iar oamenii ar putea învăţa şi afla lucruri noi despre ce presupune un business în domeniul restaurantelor.

- Aveţi trac în faţa camerelor de luat vederi?

- Bineînţeles că am. Este o postură oarecum nouă pentru mine, iar când vezi că eşti aşteptat de o sută de oameni în platou, toate luminile şi toate camerele sunt pe tine, e greu să nu te emoţionezi. Însă, echipa „MasterChef” este una extraordinară, care ne ajută să dăm tot ce e mai bun din noi şi să uităm de toate.

„Este important să ştii cum să evaluezi un preparat din punct de vedere calitate-preţ”

- Care este rolul dumneavoastră în juriu, având în vedere că fiecare dintre colegi va juriza dintr-un anumit unghi preparatele concurenţilor?

- Am primit propunerea cu entuziasmul unei noi provocări pentru mine! Eu sunt acolo pentru a le arăta concurenţilor partea de business din spatele preparatelor lor. Sunt foarte mulţi care îşi doresc să dezvolte o carieră în domeniul culinar, iar din punctul meu de vedere este important să cunoşti toate laturile. Este important să ştii cum să evaluezi un preparat din punct de vedere calitate-preţ. Să ştii ce standarde sunt impuse de client şi dacă preparatul tău este demn de a fi prezent într-un meniu de restaurant.

- Aţi urmărit sezoanele trecute din „MasterChef”? Cât de pregătiţi au fost concurenţii?

- Am urmărit „MasterChef” de fiecare dată când mi-a permis timpul. Am avut concurenţi foarte buni, dar şi concurenţi medii, care au o capacitate foarte mare de a învăţa şi de a reţine sfaturile noastre. Capacitatea de evoluţie este uimitoare.

„Ca juraţi suntem diferiţi, dar ne completăm perfect”

- Ce trebuie să aibă un candidat pentru a obţine şorţul?

- În primul rând trebuie să se prezinte cu un preparat pe care îl cunoaşte, o reţetă pe care a mai gătit-o şi este sigur că îi iese perfect. Apoi, trebuie să văd şi eu ca jurat dorinţa sa de a fi acolo, de a vrea să înveţe, de a vrea să devină mai bun.

- Cum vă înţelegeţi cu ceilalţi doi juraţi?

- Între noi s-a legat o chimie foarte frumoasă! Suntem personalităţi complet diferite, dar ne completăm perfect, de la glume şi până la momentul jurizării! Fiecare vine cu experienţa sa, comentează din punctul său de vedere, astfel totul se conturează într-un tablou complet pentru concurenţi.

„Renumele şi reputaţia se păstrează prin exigenţă!”

- Sunteţi exigent în bucătărie?

- Sunt exigent în toate localurile mele. Calitatea şi standardele înalte se păstrează prin exigenţă, iar clienţii trebuie să primească într-un loc ceea ce li se promite. Aşa se creează renumele şi se păstrează reputaţia unui restaurant.

- Ce clienţi celebri v-au trecut pragul restaurantului?

- Au fost mai mulţi de-a lungul anilor, însă în ultimul timp aş putea să îi numesc pe Johnny Deep şi Mickey Rourke.

A primit şorţul din partea familiei

- Ce vă cer soţia şi copiii să le gătiţi atunci când petreceţi mai mult timp în familie?

- Îmi face mare plăcere să gătesc pentru ei atunci când îmi permite timpul. Pentru mine este foarte importantă familia, aşa că profit de fiecare ocazie pentru a-i răsfăţa cu ceva bun pregătit de mine. Este cea mai mare satisfacţie să văd că le place şi golesc farfuriile imediat. Ei nu îmi cer ceva deosebit, îmi zic doar simplu: ceva bun! În general le gătesc peşte, paste, risotto. E destul de dificil, pentru că fiecare mănâncă altceva, dar cred că mi-au dat... şorţul!

Răzvan Exarhu: „Îmi place să gust şi cu ochiul!“

616 15 3- Cum aţi primit propunerea de a face parte din juriul „MasterChef”?

- Cu bucurie şi emoţie. E provocator să faci parte din juriul celui mai popular format culinar tv din lume.

- Nu sunteţi la prima experienţă cu emisiunea, în 2015 fiind invitat special la testul sub presiune. Cum vi s-au părut concurenţii atunci?

- Televiziunea o ştiu de mult, dar nu din perspectiva de bucătar. Proba pe care am condus-o a fost dură şi s-a încheiat cu eliminarea unui concurent. Au avut o sarcină grea, s-a văzut că au fost stresaţi, că au muncit cu multă concentrare şi pasiune. Din păcate, stresul diminuează atenţia la detalii, şi uneori ele sunt cele care despart învinsul de învingător.

- La vechea emisiune călătoreaţi foarte mult, acum veţi vedea zeci de farfurii frumos aranjate sau nu! Sunteţi pregătit?

- M-am născut pregătit, cum spun bucătarii. Am văzut foarte multe farfurii, şi pe foarte multe dintre ele am aşezat mâncarea făcută de mine. Sunt o fire curioasă şi îmi place să gust şi cu ochiul. E o sarcină grea să judeci munca altora. Şi o responsabilitate care mă onorează.

„E o mare diferenţă între gătitul pentru prieteni şi viaţa din restaurant!”

- Credeţi că cei care trec prin experienţa „MasterChef” pot la final să lucreze într-un restaurant de top?

- Cred că în bucătărie nu te opreşti niciodată din învăţat. E o mare diferenţă între gătitul pentru prieteni şi viaţa din restaurant. Dacă talentul şi puterea de muncă, răbdarea şi bucuria sunt puternice, sigur, concurenţii pot merge să lucreze şi să se perfecţioneze aşa.

- Când şi cum aţi început să gătiţi? Care a fost primul fel de mâncare?

- Prin studenţie am început şi, în afară de supe şi de mâncăruri la reşou, lucrarea de care îmi aduc aminte ca fiind prima serioasă a fost o mâncare de bame, preparată cu multă consultanţă telefonică de la mama. A ieşit bine. (Râde)

„Preşedintelui României i-aş face un peşte de Dunăre cu ierburi”

616 15 4- De la cine aţi furat meserie? Cui o daţi mai departe?

- Nu îmi explic bine traiectoria mea şi aterizarea în bucătărie, ştiu doar că mă simt foarte în elementul meu gătind. Am învăţat de peste tot şi îmi place să îi ajut pe alţii să înţeleagă cum pot găti mai bine şi cum îi pot răsfaţa mai tare pe cei dragi cu lucruri delicioase. E foarte important la nivel simbolic să găteşti pentru oameni. Oferi ceva foarte important şi trebuie să o faci cu bucurie. Dacă eşti încruntat şi trist şi nu îţi place să dăruieşti, iese mâncarea proastă.

- Ce vedete aţi strâns de-a lungul timpului la masă? Pe Andreea Esca o cuceriţi cu melci! Ce aţi alege pentru preşedintele ţării?

- Pentru preşedinte aş găti ceva bun, dar din sud-est. Aş face un peşte de Dunăre cu ierburi şi unt şi o mămăligă fiartă în lapte, plină de verdeţuri şi condimentată bine. Ceva simplu şi foarte gustos, inspirat din ce se mănâncă la mine acasă, la Brăila.

„La carte spune că e bine să combini maximum trei arome”

- Care este specialitatea dumneavoastră?

- Îmi plac lucrurile gătite încet, dar şi combinaţiile foarte proaspete, bazate pe rapiditate. Gătesc cu multă plăcere legume şi peşte. Dar îmi place mult să experimentez combinaţii şi abordări noi.

- Ce puteţi să gătiţi cu doar trei ingrediente?

- Unt. Ouă. Parmezan = Omletă perfectă. Dar oricum cărţile spun că nu ar trebui să ai într-o mâncare mai mult de trei repere importante de gust. Se creează haos altfel. Deci, sunt suficiente trei arome.

- Vă mai aruncaţi ochiul în cartea de bucate?

- Sigur că da. Trebuie să citeşti mereu şi aşa poţi să descoperi şi idei noi, tehnici, soluţii pentru o mulţime de întrebări.

„Stau cu ochii pe ceas încontinuu în bucătărie!”

616 15 5- E ceva ce v-ar putea pune în dificultate în bucătărie acum, după ce aţi acumulat atâta experienţă?

- Am emoţii de fiecare dată când gătesc. Nu e un gest mecanic. Trebuie să fii atent, să nu îţi scape detalii, să controlezi fiecare pas şi să fii sigur că eşti pe calea cea bună. Îmi place să risc, aşa că mă pun singur în dificultate, dar e o tensiune care îmi place mult.

- Cum vă descurcaţi la o probă sub presiune? Care a fost ultima de acest gen?

- Am lucrat mereu sub presiune, şi adrenalina e ceva care te face să te întorci în bucătărie. Sunt dependent de acest tip de tensiune, şi la fiecare eveniment pentru care gătesc încep cu o listă cu lucruri de făcut şi am ochii pe ceas încontinuu. Şi tot încontinuu mă mişc şi de fiecare dată am sentimentul că totul a durat foarte puţin, deşi sunt în spate ore lungi de preparare.

„Dacă eşti încruntat şi trist şi nu îţi place să dăruieşti, iese mâncarea proastă!“

O reţetă uşoară, care îi iese şi unei gospodine începătoare: vinete dumnezeieşti

616 15 6Vinetele astea sunt o revizitare a unei rețete vechi, din Ottolenghi. Partea bună e că orice neam din preajma Mării Negre sau Mediteranei se poate simți bine printre aceste combinații de ingrediente şi gust. Se încălzeşte cuptorul la 200 de grade Celsius. Vinetele ar trebui să fie lunguiețe, nu din cele de salată, bombate. Se taie în două, pe lungime, păstrând pentru fiecare un pic de codiță. Se aşază într-o tavă pe hârtie de copt. Se crestează pulpa cu vârful cuțitului la o adâncime de doi centimetri. Se presară cu sare şi piper şi se ung cu un ulei bun de măsline, până când nu îl mai absorb cu atâta nesaț. Durează 40-45 de minute să arate aşa. Între timp, faceți un sos din iaurt grecesc, puțin usturoi, mentă uscată, sare, piper, suc de lămâie şi puțin ulei extravirgin. Omogenizați bine amestecul ăsta răcoritor şi acrişor şi îl lăsați să steie la rece. Pentru că se poate mânca în neştire, îl vom numi Sosul Neştire.

Samuel Le Torriellec: „Am venit în România pentru o vacanţă de trei zile... şi am rămas!“

- Când aţi venit în România?

- Acum opt ani, într-o vacanţă de trei zile. A fost dragoste la prima vedere şi n-am mai plecat! Am rămas aici cu bagajul pe care îl aveam pentru cele trei zile, apoi lucrurile s-au aranjat rapid.

- Cum aţi ajuns în bucătăria unui restaurant de top din Bucureşti?

- Am fost omul potrivit la locul potrivit. Prietenul cu care am venit în vacanţă în România era de aici, el m-a plimbat în cele trei zile prin locurile importante şi m-am împrietenit rapid cu cei care aveau localurile respective. Le-am povestit despre mine şi ce fac, iar după câteva zile am primit oferta din partea restaurantului.

- Când aţi început să gătiţi?

- Am început să gătesc în copilărie, de la 16 ani.

„La Paris, o armată de oameni lucrează cot la cot pentru perfecţiune”

616 15 7- Aţi urmat cursuri şi aţi dobândit experienţă în restaurante cu stele Michelin din Paris! Cum a fost această aventură?

- A fost o experienţă extraordinară! Acolo totul funcţionează perfect, o armată de oameni care lucrează cot la cot pentru a obţine perfecţiunea în farfurie. Pentru mine a fost o şcoală practică foarte importantă, iar nivelul impus m-a făcut să devin din ce în ce mai bun şi să ştiu la rândul meu ce să le cer oamenilor din echipa mea.

- Cum arată meniul dumneavoastră zilnic?

- Nu am un meniu anume, însă pot spune că nu îmi lipsesc din alimentaţie ouăle şi orezul.

- Cu ce reţetă nu vă dezamăgiţi niciodată clienţii?

- În general, îmi place să le gătesc preparatele lor preferate în cel mai bun mod posibil. Nu este o reţetă anume, deoarece totul depinde de gust, de preferinţe! Restaurantul în care lucrez este unul cu specific franţuzesc, care impune un nivel înalt de calitate. Mie îmi place să fie totul perfect în bucătăria mea, iar clienţii să fie pe deplin satisfăcuţi!

- Cu ce aţi insistat până când mâncarea a ieşit aşa cum trebuie?

- La începutul carierei mele am insistat cu multe preparate. Nu aş mai şti să zic acum ceva anume. Tot acest exerciţiu, atunci când nu îţi iese un preparat, este foarte bun! Doar aşa te poţi perfecţiona.

„De 25 de ani sunt sub presiune. Presiune şi respect!”

- Cum vă descurcaţi sub presiune? Ce aşteptări aveţi de la concurenţi?

- În bucătărie totul se întâmplă sub presiune, deci pot spune că mă descurc perfect! Asta fac de peste 25 de ani. Mă aştept de la concurenţi să fie dornici să înveţe, să asculte sfaturile noastre ca să poată evolua. Cel mai important lucru într-o bucătărie, fie că e într-un restaurant sau la „MasterChef”, este respectul! Astfel, mă aştept de la concurenţi să ţină cont de lucrul ăsta şi să îl pună în practică.

- Cine v-a inspirat în bucătărie?

- Cel care m-a inspirat a fost primul meu chef, Bernard Leprince.

- Cui îi datoraţi experienţa dumneavoastră de astăzi?

- Tot lui Bernard îi datorez experienţa şi evoluţia mea. Îl respect foarte mult pentru că m-a încurajat şi m-a ajutat să devin din ce în ce mai bun. Datorită lui sunt ceea ce sunt azi!

Sarmalele, ciorba de burtă şi orezul cu lapte

616 15 8- Care sunt preparatele dumneavoastră preferate? Ce aţi mânca zilnic fără să clipiţi?

- Ciorbă de burtă, salată de vinete, orez cu lapte şi tartă cu mere sau pere.

- Unde se mănâncă cel mai bine în România?

- Eu cred că cel mai bine se mănâncă în România în familie de Sărbători. Atunci când se pregătesc mesele speciale, toate bunătăţile cu ingrediente proaspete, totul are un gust senzaţional.

- Ce părere aveţi despre sarmalele tradiţionale de Crăciun?

- Iubesc mâncarea românească! Îmi plac foarte mult sarmalele, mai ales cele în foi de vită.

„Ador tatuajele... Am ambele braţe acoperite şi un pic pe umeri”

- Ce alte pasiuni mai aveţi în afară de gătit?

- Sunt pasionat de sporturile extreme, pe care le şi practic, de tatuaje, desen şi muzică. În general, de tot ce îmi oferă adrenalină, cu care sunt obişnuit din bucătărie, sau de lucrurile pe care le poţi face cu mâna. Am ambele braţe acoperite de tatuaje… şi un pic pe umeri! (Râde)

Tartă Bourdaloue

616 15 9Ingrediente: 350 g făină, 240 g unt, 30 g zahăr pudră, 100 g pudră de migdale, 3 ouă, 1 kg pere, sare.

Mod de preparare: pentru aluat se amestecă untul cu zahărul pudră. Se adaugă făina, pudra de migdale, ou şi un praf de sare. Se mixează bine şi se bagă timp de 30 de minute la cuptor, la o temperatură de 160 de grade Celsius. Crema Frangipane se obţine din cantităţi egale de unt, zahăr, pudră de migdale şi ouă. Perele se fierb în sirop cu anason şi scorţişoară. Tarta se serveşte cu îngheţată! Poftă bună!

Add comment


Security code
Refresh