Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

626 15 1de Valeria Roman

O vedeți mereu aranjată și ca scoasă din cutie când la televizor, în reclame, când la diferite conferințe, unde adesea e invitată să vorbească despre stilul de viață sănătos. A prezentat, până să-l nască pe ultimul copil, știrile sportive la Prima TV, și, timp de aproape două luni, a plutit cu grație pe ringul de dans la Pro TV în emisiunea „Uite cine dansează”. Cu atâtea proiecte pe cap, nu e de mirare că poate vă întrebați cum găsește Anca Serea (36 de ani) atâtea resurse, mai ales că are și cinci copii acasă, cu vârste și nevoi diferite. David va susține anul acesta evaluarea națională, iar Moise va împlini luna viitoare primul său anișor. Cunoscând și noi aceste detalii, am provocat-o pe Anca Serea să ne mărturisească secretul său, căci probabil că are unul bine păzit, și a acceptat să vorbească sincer despre programul zilnic, care pare ocupat în fiecare minut, dar și despre cum se descurcă atunci când ajunge acasă și copiii, și soțul, solistul Adrian Sînă (40 de ani), o îmbrățișează de „bun venit”.

„Mama este ajutorul meu cel mare”

- Când spui Anca Serea, spui cea mai curajoasă vedetă de la noi, care are acasă cinci copii! Ce te-a făcut să ajungi până aici? Unii spuneau că te-ai pocăit!

626 15 2- Îmi plac foarte mult copiii și nu ascund asta. Întotdeauna mi-am dorit să am o familie mare. Ei sunt rațiunea mea de a fi. Ei îmi oferă energia de care am nevoie și probabil că vom mai avea unul sau doi copii dacă așa o să fie, nu ne-am gândit să ne oprim aici. Este împlinirea mea ca mamă și ca femeie. E ceva uimitor să fii iubită de soț și să oferi atâta dragoste în jur.

- Cum se vede viaţa acum? Casa e plină!

- Mai frumos nu se putea! Avem două case. Într-una locuiește mama mea, care mă ajută foarte mult. Și în cealaltă noi, cu copiii. Ea gătește de cele mai multe ori pentru toată lumea. Mă ajută cu cei mici, uneori chiar și la teme. S-a schimbat un pic programul, pentru că atribuțiile mele i-au revenit lui Adi pe perioada emisiunii „Uite cine dansează”, de la Pro TV. Facem niște sacrificii și muncim pentru ei, pentru că nu se poate dacă nu muncești și nu faci eforturi.

- Ţi-ai dorit de mică să ai o familie numeroasă?

- M-a ajutat Dumnezeu să-mi și iasă. Mi-am proiectat așa, că o să am o familie numeroasă. Să fie și copiii reușiți, potoliți și cu mama lângă mine. Am avut și greutăți în viață, dar lucrurile s-au compensat. Nu știu cum se vede din afară, dar noi suntem foarte recunoscători pentru tot ce avem și pentru ceea ce ni se întâmplă. Când am avut cele mai negre momente în viață și am rămas singură cu doi copii, crede-mă că nu a fost nimeni ca să-mi bată la poartă în afară de mama și de fratele meu. Nu e ca și cum trăiesc pentru ceilalți, trăiesc pentru ai mei și pentru mine.

„Cei mici studiază japoneza și aștept să mă învețe și pe mine”

- Fiecare are camera sa?

- Am încercat să le oferim intimitate celor mari. Moise (11 luni) împarte camera cu Noah (4 ani), David (14 ani) are camera lui, Sarah (7 ani) are camera ei, Ava (3 ani) fie doarme cu mine și cu Adi, fie cu mama.

- Te ajută că ai spaţiu, grădină şi piscină?

626 15 3- Mă ajută foarte mult că locuim într-un cartier unde sunt foarte mulți copii, se fac picnicuri tot timpul când e vremea frumoasă. Vin dintr-o casă în alta, mănâncă ba la noi, ba la vecini. E un cartier foarte bine păzit și securizat. Copiii au niște activități fixe în fiecare zi a săptămânii pe care nu le sar. Nu îi țin închiși în casă, la calculator și la televizor. Au și ei serviciile lor. De programul lor se ocupă mama și Adi.

- Ce activități au copiii?

- Sara face călărie, balet și engleză. Noah, pian de două ori, înot și japoneză, David are meditații și școală. Ava are și ea japoneză, pentru că am vrut să știe o altă limbă decât cele europene sau cele de circulație internațională pe care le învață la școală. Au început doar de jumătate de an.

- Tu știi limba?

- Nu știu nimic în japoneză, o să mă învețe ei.

- La ce visai în copilărie? Ce voiai să te faci? Te vedeai în televiziune?

- Nu în televiziune. Îmi doream fix acest lucru, să lucrez cu copiii. Voiam să mă fac învățătoare sau educatoare. Toate compunerile mele erau legate de această meserie. Nu credeam că o să fiu într-atât de norocoasă încât să am un soț care să mă adore.

„Copiii au niște activități fixe în fiecare zi a săptămânii pe care nu le sar. Nu îi țin închiși în casă, la calculator și la televizor. Au și ei serviciile lor. De programul lor se ocupă mama și Adi“

„Am încercat mai multe forme de sport, dar pilates mi se potriveşte cel mai bine“

626 15 5- Eşti pasionată de sport? Ai prezentat jurnale de ştiri pe acest domeniu la Prima TV! Are vreo legătură?

- Nu sunt pasionată de sport, așa s-a nimerit. Întotdeauna mi-a plăcut tenisul, dar nu l-am practicat decât de trei ori pe an. Am făcut balet cinci ani buni. Îmi plac toate sporturile, mai puțin fotbalul. Îmi place să mă uit la înot, la schi, la patinaj artistic, la dansuri sportive. Nu sunt mare sportivă. Am făcut mai multe forme de sport, dar pilates mi se potrivește cel mai bine. Așa s-a nimerit să fie cu jurnalele pe sport. Echipa de la Prima TV este cea mai frumoasă echipă, alături de cei de la Pro TV. Voi fi nașa fetiței colegei mele Diana Bart, care va naște luna aceasta, cam în aceeași zi cu bebelușul nostru. Am stat trei ani în acel loc și m-am atașat foarte mult. Am avut multe satisfacții legate de prieteni. Mi-au prins foarte bine, m-au ajutat mult. Erau două jurnale live, pline de emoții. Și acum m-au zăpăcit emoțiile. Nu am reușit să mi le controlez și nici nu fac eforturi.

„Pentru familia mea, mănânc muntele!“

Paștele, alături de coregrafii și colegii de la Buftea

- Ai intrat într-o competiție care te solicită enorm, dar plutești! Te ajută baletul practicat în trecut?

626 15 6- Nu prea mă ajută, pentru că stau mult de tot pe vârfuri. E o greșeală mare, multe stiluri se dansează fie pe tot piciorul, fie pe călcâi. Poate mă ajută puțin, așa, ca și coordonare în spațiu, altfel nu. Îmi plac dansurile standard și consider că mă potrivesc cu ele - vals, tango, mai elegante și mai serioase, și mai puțin latino. Toate stilurile de dans mi-au plăcut, m-au prins. Am dansat cu mare pasiune. Pe toate le-am învățat de la zero. Am avut noroc cu Nicolae, care este un om deosebit.

- Cum a fost Paștele cu colegii de la Buftea? Au venit la tine acasă!

- Am fost 20 de persoane. Am fost la Andreea Bănică la masă. E vecina noastră, unde am ciocnit o cupă cu șampanie și am mâncat o felie de tort, apoi am mers la o înghețată. Mi-am propus să iasă și ei mai des, că nu e normal să stea numai la hotel și la Buftea. Am mai ieșit și în oraș cu ei.

- Cum te-ai împărțit între casă și repetiții?

- Foarte greu. Mă trezeam cu Moise la 7:30. Îi pregăteam mâncărica. Beam ceaiul cu Adi. Îmi pregătea el ceva de mâncare, eu îmi pregăteam geanta și apoi plecam în jur de 10:00. Mă mai întorceam pe la 18:00-19:00 dacă aveam noroc. Minimum șase ore stăteam, cu o oră pauză de masă, pe care mi-o luam când voiam. Aveam testimoniale, aveam și platou, nu doar repetițiile pentru stilurile de dans pe care oamenii le văd la televizor. Concepeam absolut totul. Totul cădea în sarcina lor, a coregrafilor, care ne mai consultau și pe noi, bineînțeles. Eniko Szanto se ocupa de styling, dar aveam și pe cineva aici, la Buftea, care făcea costumele. Nu aveam timp să ne plictisim.

„Medicamentele pentru accidentul de la picior mi-au distrus stomacul”

- Te-ai accidentat grav la picior și nu ai putut dansa o ediție. Cum te simți acum?

- Nu îmi place să mă plâng. A fost o perioadă grea. Am luat medicamente și am purtat proteză. De durut, sinceră să fiu, mă doare și acum, dar sunt fericită că nu mai iau medicația aia care mi-a distrus ficatul și stomacul timp de trei săptămâni. Am vomat o săptămână și nu știam de la ce. Protecția gastrică pe care o luam nu își făcea efectul. Eu am vrut să dansez inclusiv în ediția în care nu am făcut-o, dar Pro TV nu și-a asumat acest risc și mi-a interzis cu desăvârșire. Practic, am fost pusă în fața faptului împlinit. Am slăbit patru kilograme în perioada emisiunii. Acum am 50 de kilograme. Mănânc și mai mult de când depun efort. Înainte aveam doar o singură masă, acum am două mese. Nu sunt gurmandă, și de asta rezist fără mâncare.

- Ce așteptări ai de la concurs?

- Așteptările mi le-am depășit de mult. Nu mi-am propus niciodată să câștig. Eu am pornit cu gândul să-l aduc pe Nicolae până în ediția a V-a. Sunt supermulțumită că am reușit asta. Noi am intrat în concursul ăsta șase perechi care nu am dansat niciodată și șase care au o bază, Alex, Rona, Lili - unii dintre ei au câștigat competiții, fetele au școală de dans la bază. Lumea nu știe asta și judecă. De la început nu mi-am fixat mari așteptări. Nu-mi place să mă păcălesc singură, pentru că nu am mai dansat niciodată. Mi-am spus că sigur nu trec de patru ediții.

- Ce stiluri de dans ai vrea să învețe micuții tăi?

- O să-i duc, mai mult ca sigur, și pe cei mici. Și eu o să mă apuc de dans. Aștept de la ei să-mi spună ce stiluri o să le placă. Noah este foarte prins. Îl însoțește pe Adi la studioul de înregistrări și o să-l iau și pe el dacă vrea. Și pe Sara vreau să o înscriu la cursuri, Ava fiind prea mică. E un antrenament foarte plăcut și, pentru o femeie, dă o grație, o eleganță aparte. Prietenele mele merg deja la sala de dansuri.

Coregraful a făcut-o să plângă

626 15 8- Din exterior, coregraful a fost exigent cu tine și ai izbucnit în lacrimi! Cum e Nicolai Curnic de fapt?

- Este un om extraordinar, deși este foarte tânăr. Are 25 de ani și este foarte modest. Nu se laudă, chiar dacă a făcut multe lucruri frumoase. Este foarte muncitor, cu mult bun-simț. Am avut o chimie chiar de la început. Ce s-a văzut la televizor a fost scos din context. Nu au existat divergențe între noi așa cum ar crede unii. Este un om cu mult calm și nu aș fi ajuns până aici fără el. M-a motivat foarte mult. Când îți spune cineva cu atâta calm, nu ai cum să spui că nu mai poți. Sper să rămânem prieteni toată viața!

- Cine crezi că o să câștige? Cu cine te înțelegi cel mai bine dintre concurenți?

- Dacă ar fi să dau eu trofeul, probabil că i l-aș înmâna lui Liviu Teodorescu, pentru că el, ca și mine, nu a mai dansat niciodată și, cumva, muncește foarte mult și a făcut niște progrese foarte mari. Nu mi s-ar părea corect să câștige cineva care a venit cu un bagaj înainte. Alex și Ecaterina au avut tot timpul numere senzaționale. Până la urmă, premiul cel mare oricum va fi donat unor copii. Este o organizație la care vor ajunge banii. Suntem ca o familie. Mă înțeleg bine cu toată lumea.

„Adi nu a fost de acord să particip la concurs”

- Adi ți-a simţit cel mai mult lipsa pentru că tot greul a rămas la el! Am văzut că te-a surprins mereu cu flori!

- Aproape toate sarcinile, este adevărat, au rămas în grija lui. Venea de multe ori cu mine la repetiții. A fost cu mine și de Paște, și de ziua lui. Îmi dădea să mănânc, mă îmbrăca, îmi făcea masaj, m-a susținut, deși la început nu a făcut-o și am avut discuții pe tema asta. Mi-a zis să merg, dar că el nu mă susține 100%. Mi-a spus că o să fie foarte greu. În momentul când a văzut că lucrurile încep să meargă pe calea cea bună, s-a bucurat și el. Au fost niște discuții, pentru că el, spre deosebire de mine, știa ce presupune acest concurs, că o să am febră musculară. Eu m-am încăpățânat și s-a dovedit a fi o foarte bună alegere, care mi-a adus multe câștiguri. Celelalte proiecte le-am suspendat în această perioadă.

- Cine îţi face programul?

- Eu singură mi-l fac. Uneori mă trezesc de la 6:00 dimineața ca să pot să ajung la anumite joburi. Am niște agende unde îmi notez și... capul. Mă ajută și copiii, care sunt foarte cuminți și înțelegători.

Mă atenționează ei pe mine: „Mami, hai la dentist” sau „Hai, că mi-ai promis de mult că facem asta”, „Hai, că trebuie să mă tund”. Au înțeles că toate sacrificiile le facem pentru noi. Contează foarte mult atmosfera în familie.

- La ce este Anca Serea cea mai pricepută?

- Nu sunt o mare gospodină. Gătesc de două-trei ori pe an, de Sărbători. În schimb, sunt extrem de ordonată. Totul e aliniat. Copiii se joacă pe rând cu jucăriile.

- Ce nu poţi să le refuzi copiilor?

- Nu le refuz nimic din ceea ce nu este exagerat. Nu le impun cu forța absolut nimic. De când au crescut, îi las pe ei să ia decizii. Nu le-am impus nici măcar anumite note la școală. Încerc să-i cresc cât mai liniștiți. Nu le cumpăr obiecte scumpe din prima, pentru că nu vreau să pună accent pe obiecte materiale costisitoare. Nu am făcut asta nici când erau mici. I-am educat cumva în stilul în care, dacă vrei ceva, trebuie să faci ceva în schimb ca să primești. Dacă ies cu ei la cumpărături și văd o prostioară, o iau. În general, le fac toate poftele.

„Vacanțele sunt solicitante, dar foarte frumoase”

626 15 7- Cum v-ați descurcat cu virozele în această primăvară?

- Din fericire, nu am avut probleme. Noi le dăm apă rece să bea, deci am un altfel de regim cu ei. Suntem pe homeopate, nu îi îndop cu medicamente. Am avut perioade când le-am dat și preventiv. Avem o doamnă doctor la care mergem și ne ajută foarte mult. Cu Moise am avut o perioadă de două săptămâni când am fost internată cu el în spital, imediat după naștere, și a fost cumplit.

- Vacanţele înseamnă melcul cu casa în spate? La voi au fost trei maşini pline ochi!

- Ne place să călătorim. La mare, la noi, plecăm cu mașina, în rest, cu avionul. Merg întotdeauna mama mea sau fratele meu. Nu-mi place să iau bona cu mine, vreau să fim în familie. Vreau să petrecem timp doar noi cu ei. Vacanțele sunt solicitante, dar sunt frumoase. La finele lunii aprilie am fost în Dubai cu toții. Mi-a făcut Adi o surpriză. David are anul acesta evaluarea națională și nu o să mai putem pleca, așa cum făceam până acum. Am luat deja două săptămâni la mare aici, în România, o să mergem și în Italia. Ce câștigăm cheltuim la fel de repede.

- Care a fost cel mai greu moment de până acum în viaţa voastră de familie?

- Nu pot să spun că am avut astfel de momente în relația mea cu Adi. Toată lumea știe că cel mai greu pentru mine a fost când l-am pierdut pe Filip. E greu de descris în cuvinte, dar noi, oamenii, avem resurse și, dacă le găsim, se pare că reușim să trecem peste necazuri.

- Cum a fost întâlnirea cu bebe Moise? Este aşa cum ţi l-ai imaginat?

- Este cu totul și cu totul deosebit. E foarte bun și foarte cuminte. Nu a făcut colici, e mereu cu zâmbetul pe buze, foarte calm, genul ăla de copil de își ține biberonul singur. Le doresc tuturor părinților un astfel de copil. Are 11 luni. Ne pregătim de moț, dar nu o să fac un eveniment atât de mare, preferăm să îndreptăm banii către altceva. Nu ne-am făcut niciun plan. De obicei, evenimentele astea le facem restrânse, în familie.

- Dacă ar fi să o iei de la capăt, tot natural ai naşte? Ce le sfătuieşti pe doamne?

- Da, clar. De data aceasta nu am avut un travaliu lung, dar mi-au declanșat nașterea și am avut dureri îngrozitoare.

„Sarah seamănă cu mine, Noah are suflet de artist”

- Cum i-ai descrie pe fiecare dintre copiii tăi?

- Sarah seamănă fizic cu mine. E foarte generoasă. Nu îi place să intre cineva în camera ei pentru a-i face curat. E extrem de ordonată. Noah e cu partea artistică. David ar fi putut să se încadreze în problemele adolescentului, dar ceea ce s-a întâmplat cu tatăl lui a făcut să dobândească un soi de maturitate. Nu mai știu când i-am certat ultima dată, de pedepsit nici nu mai vorbim. Le punem muzică la toți, ăsta e un alt ritual de-al nostru. Moise dansează mult. Le citim povești seara, indiferent de cât de obosiți suntem.

- Sarah este o adevărată domnişoară. Cum reuşeşti să o ţii departe de pantofii tăi cu toc şi de cosmetice?

- Are o poșetă a ei, comandăm împreună produse. E un fel de mamă pentru Moise și Ava. M-a ajutat enorm. Mă ajută de fiecare dată. Dacă vreau să fac un duș, mă pot baza pe ea și pe David. Chiar am o glumă cu ei și le spun că, dacă vine Apocalipsa, se vor descurca bine cu frații lor, că știu să facă de toate. Și Sarah dă tot timpul ochii peste cap și îmi spune: „Hai, mama, hai!”.

Nu a insistat în nicio sarcină să alăpteze pe termen lung

- Au vârste diferite şi nevoi diferite. Cum treci de la lecţii şi teme la alăptat?

- Eu nu am alăptat foarte mult niciodată. Pe David, fiind primul, l-am hrănit la sân șase luni. Pe Moise l-am alăptat trei luni și jumătate. Imunitatea se transmite în cele 21 de zile de alăptare. Astea sunt cruciale. Eu nu mănânc proteină animală foarte multă, așa că laptele meu nu avea niște calități extraordinare. Mi-am dat seama că, dacă vreau să fac și altceva decât să alăptez toată ziua, trebuie să fac niște alegeri, dar nu am avut niciodată sentimentul de vinovăție și nici nu am intrat în depresie. Am ales un lapte bio, și asta a fost. O dată sau de două ori pe săptămână ieșim cu David. Noah e de cele mai multe ori cu Ava, iar Sarah e cu mine. Mai merg cu mama, cu șoferul, dar în mod excepțional.

- Dacă ar fi să faci o comparaţie, care dintre copii a fost cel mai dificil de modelat?

- Nu cred că poate fi vorba despre așa ceva, pentru că nu dezarmez și am învățat că există soluții pentru orice dacă ne calmăm. Pentru familia mea, mănânc muntele. Iar faptul că în viața mea există mama, care e eroul meu, înseamnă mult. Ea a avut multe probleme de sănătate și ne-a crescut și fără tată. Când am clipe de rătăcire, mă gândesc la ea că a putut să facă multe sacrificii pentru noi și trebuie să pot și eu. Și când am fost bușită rău, la pământ, am găsit ajutorul ceresc.

- Ești credincioasă, mergi des la biserică?

- Nu pot să spun că merg des la biserică, dar sunt foarte credincioasă. Credința mea constă în faptul că îi ajut mult pe alții și fac bine.

„Am fost geloasă și nu m-a ajutat deloc”

- Eşti o mamă exigentă? Dar o soţie?

- Nu sunt mamă exigentă și nici soție, pentru că nu mi-a dat motive să fiu așa. Am avut primul an cu multe gelozii și nu m-a ajutat deloc. Am realizat că el, când merge la concerte, merge pentru noi. Tot timpul mi-a zis să-l însoțesc. Fie cedez eu, fie el. Adi a fost mai orgolios până în urmă cu ceva timp, dar acum s-au schimbat rolurile și mă bucur foarte mult că s-a întâmplat așa. Îmi aduce flori, nu există aproape zi să nu o facă. Este foarte implicat cu cei mici. Ne completăm foarte mult.

„Adi și-a dorit foarte mult să ne căsătorim”

- Când îţi rămâne timp pentru tine şi cum ţi-l umpli? Dar pentru viaţa în doi?

- Aproape tot timpul doarme un copil cu noi. Mai ieșim la cină și singuri. Nu suntem frustrați din punctul ăsta de vedere. Ne amuzăm, că suntem trei-patru într-o barcă. Până la copilul al doilea am ținut mult ca să aibă cei mici fiecare camera lui, dar nu mai facem o prioritate din asta. Noi avem vacanțe de familie, dar și de cuplu. Eu cu Adi ne luăm trei-patru pe an și weekend-uri la mare.

- Te-ai lăsat greu convinsă, ai amânat sau te-a cerut târziu?

- Nu a fost amânată căsătoria. Eu nu cred în instituția căsătoriei. Eu nu am fost măritată niciodată până acum. Nu cred că, dacă doi oameni se iubesc, e musai să te căsătorești, dar Adi și-a dorit foarte mult, eu eram deja însărcinată cu Moise, oamenii nu știau. Nu am forțat momentul, când el și-a dorit, eu am spus „Da”. Nu m-a presat de-a lungul timpului cu cereri.

„Îmi plac dansurile standard și consider că mă potrivesc cu ele - vals, tango, mai elegante și mai serioase, și mai puțin latino. Toate stilurile de dans mi-au plăcut, m-au prins. Am dansat cu mare pasiune. Pe toate le-am învățat de la zero“

„Adi a fost mai orgolios până în urmă cu ceva timp, dar acum s-au schimbat rolurile și mă bucur foarte mult că s-a întâmplat așa. Îmi aduce flori, nu există aproape zi să nu o facă. Este foarte implicat cu cei mici. Ne completăm foarte mult“

„În pat mă încarc cu energie“

- Ai un ritual cu care îți începi ziua?

- Da, chiar am. Mă pup mult cu copiii și cu Adi. Atunci când nu suntem bosumflați, exact asta facem, ne pupăm. Mi se întâmplă foarte rar să fim certați. Îi luăm pe copii cu noi în pat. Ciugulim ceva tot în pat. Am un pat foarte mare. Putem să dormim patru persoane în el. Prefer să stau în pat și atunci când sunt liberă, pentru că sunt foarte obosită. Aici e modul meu de a mă încărca de fiecare dată cu energie.

„În ultimul trimestru de sarcină nu mai vedeam la prompter“

- Ai avut emoţii pentru că bebe Moise s-a lăsat aşteptat? Cu ce a fost diferită sarcina asta de celelalte?

- La mine, toți copiii au întârziat două săptămâni. Da, a fost diferită. Am avut probleme mari cu tensiunea. Era oscilantă. Nu mai vedeam la prompter. În ultimele trei luni am pățit asta.

Add comment


Security code
Refresh