Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

478 16 1de Gabriela Niculescu

Ioana Maria Moldovan, până de curând prezentatoarea „Poveștirilor adevărate”, adică până când postul Acasă TV a renunțat complet la emisiuni, este un personaj atipic pentru showbizul românesc actual. Asta pentru că nu are nimic din superficialitatea fetelor ajunse vedete peste noapte. Ioana este o ardeleancă originară, care a păstrat cele mai bune trăsături ale neamului său. Are o frumusețe interioară ce radiază și la exterior, este sinceră, modestă și... timidă, după cum chiar ea ne-a mărturisit. De nouă ani trăiește o frumoasă poveste de dragoste alături de iubitul său, Marian, pe care l-a cunoscut în televiziunea în care a lucrat tot nouă ani. Nu s-a visat niciodată mireasă, în schimb, își dorește să devină mamă, cu atât mai mult cu cât are lipici la pici.

„Îmi place să dețin controlul în familie”

- Ardealul se poate mândri cu tine, dar cu ce te mândrești tu din Ardeal?

478 16 3- Mă mândresc cu familia mea, în primul rând, pentru că ei sunt oamenii dragi care mi-au dat cei șapte ani de acasă. Am fost de curând la o gală umanitară pentru copiii care n-au avut șansa să crească într-o familie și am fost întrebați ce-am fi fost astăzi dacă n-am fi avut familiile lângă noi. Te rog să mă crezi că mi-au dat lacrimile când m-am gândit la această întrebare și am realizat că fără familia mea nu aș fi fost aici.

- Care au fost cele mai de preț sfaturi primite de la părinți?

- Să fiu sinceră, onestă, punctuală și, oriunde mă poartă viața, să știu să deschid uși și, în același timp, atunci când plec de undeva să știu să las ușa deschisă, să las loc de bună ziua, acesta a fost sfatul mamei pentru mine atunci când am plecat la București. În unele situații, sfaturile părinților m-au ajutat enorm, însă, ținând cont de lumea în care trăim, uneori politețea și bunul-simț nu mai sunt atât de prețuite. Regret că nu mi-au dat puțin mai mult curaj și tupeu, dar în sensul bun al cuvântului. M-au crescut descriindu-mi lumea ca fiind foarte frumoasă și bună, însă, în realitate, nu e chiar așa, și a trebuit să învăț din mers anumite lucruri.

478 16 4- Care consideri că sunt calitățile și defectele tale majore?

- La capitolul defecte aș putea spune că sunt foarte punctuală și consider asta un defect în lumea în care trăim, sunt tipicară, prea organizată uneori, și-mi place să dețin controlul în familie, ceea ce nu e un lucru foarte bun. Iar la calități... sunt sinceră, deschisă, îmi place să-i ascult pe cei din jur, sunt curioasă și sunt bună.

- Și frumoasă.

- Îți mulțumesc! Frumusețea e de la Dumnezeu, însă e trecătoare și e foarte important să rămâi frumos în suflet.

„Acum sunt deschisă altor provocări”

478 16 7- Ți-a deschis uși frumusețea?

- Da, trebuie să recunosc lucrul acesta. Să recunoaștem că atunci când te întâlnești cu un om, până să deschidă gura și să vezi câte cărți a citit, este impactul acela al imaginii măsurate din cap până în picioare. Apoi m-au ajutat și celelalte calități, studiile pe care le am, ceea ce știu să fac și felul în care vorbesc.

- Știu că 9 este cifra ta norocoasă. Ai împlinit nouă ani alături de iubitul tău, timp de nouă ani ai făcut parte din echipa „Poveștirilor adevărate”... Cum au fost acești ani și ce faci acum?

- Ai uitat ceva foarte important, m-am născut într-o zi de 9, în luna lui Cuptor, așa că, da, pot să spun că 9 este cifra mea norocoasă! Cei noua ani petrecuți Acasă au fost frumoși, nu regret nimic din tot ceea ce am trăit în acești ani, am râs, am plâns, am cunoscut oameni faini, am spus mii și mii de povești adevărate, iar împreună cu telespectorii mei dragi am reușit să schimbăm destinele unor oameni greu încercați de soartă. A fost o etapă importantă din viața mea, viață care acum merge mai departe. Am încheiat un proiect minunat și sunt deschisă altor provocări.

478 16 8- Care ți-e cea mai dragă amintire din copilărie?

- Când mi-au luat părinții prima pereche de patine, prima bicicletă, prima ieșire cu ei la iarbă verde, Târgu-Mureș este un oraș superb, mic, cu dealuri verzi, toate acestea sunt amintiri frumoase. Chiar și prima pereche de blugi pe care am primit-o, erau la modă cei evazați. Eram în clasa a VIII-a, câteva colege aveau și le-am spus părinților că îmi doresc și eu. Ai mei spun că am fost un copil ascultător și niciodată nu le-am cerut ceva extravagant. Când mi-au spus că nu pot să-mi cumpere atunci, i-am înțeles perfect și mi-au cumpărat când s-a putut.

Apoi, locuiam la etajul doi, puneam în pungi toate păpușile și le coboram pe sfoară copiilor din fața blocului. Și la etajul I locuia o doamnă care avea mușcate pe care plasa i le mai agăța. De multe ori îmi tăia sfoara și când veneau ai mei de la serviciu le spunea că i-am rupt mușcatele. Dar când jucăriile reușeau să ajungă la copii, ei aplaudau și era o bucurie imensă. Retrăiesc și acum acele sentimente.

„Nu m-am visat niciodată mireasă”

478 16 9- Ce îți doreai să fii când erai mică?

- Învățătoare, să fiu înconjurată de copii, pentru că i-am iubit dintotdeauna. Asta mi-am dorit până la finalul liceului.

- Și cum s-a întâmplat să ajungi în televiziune?

- În paralel, eram fascinată și de televizor, și până la urmă dorința aceasta de a lucra în televiziune a cântărit mai mult și a fost și șansa de a ajunge. Înainte de a fi prezentator am făcut muncă de teren, am realizat reportaje și o fac în continuare. Odată intrat în lumea aceasta, e greu să renunți, „microbul” este puternic. Și foarte frumos în această meserie este că în fiecare zi faci altceva.

- Trăiești o frumoasă poveste de dragoste, dar nu vrei să te măriţi.

478 16 13- Nu trebuie să ai niște acte ca să fii fericit, și acum am reușit să-i conving și pe ai mei de lucrul acesta. Nu simt să fac pasul acesta, pentru că nu m-am visat niciodată mireasă, deși nimeni nu crede asta. La fel cum nu am fumat niciodată, deși tentații au fost în anii de liceu. În oracolele pe care le aveam în acea perioadă, la întrebarea despre rochia de mireasă eu trăgeam linie, în vreme ce alte colege scriau cum și-o doreau.

- Cum te răsfață Marian?

- Îmi oferă mereu flori, cadoul cu cea mai mare încărcătură emoțională este inelul de logodnă, singura bijuterie pe care o port, îmi cumpără rochițe și mereu merg pe mâna lui, pentru că se pricepe foarte bine, iar pe mine mă obosesc mall-urile, organizează ieșiri în oraș doar pentru noi doi, sunt multe lucruri care mă bucură.

„Amândoi ne dorim să devenim părinți”

- Ştiu că-ți dorești să devii mămică.

478 16 9- Da, amândoi ne dorim să devenim părinți, am ajuns în acea etapă a vieții în care simțim nevoia unui copil și simt că sunt pregătită să-i ofer ceea ce ar avea nevoie. Dar nu ni se îndeplinesc dorințele imediat când le punem, ci atunci când ne așteptăm mai puțin. Pentru copil vom face căsătoria civilă, pentru că ne dorim să aibă același nume de familie. Apropo de copii, am făcut o filmare la o grădiniță și i-am spus educatoarei că vin cu o oră mai devreme să se acomodeze copiii cu mine, însă impactul pe care l-am avut a fost incredibil. Au venit imediat la mine, de parcă ne cunoșteam de-o viață. I-am vizitat și după filmare, și s-au bucurat teribil. Mail-ul pe care mi l-a trimis directoarea grădiniței a fost extraordinar, spunându-mi că dacă vreodată nu mai vreau să fac televiziune, am un loc asigurat acolo, pentru că acei copii le-au povestit entuziasmați părinților cum a fost întâlnirea cu mine, a fost chimie între noi.

- Chiar spuneai cândva că ți-ar plăcea să ai o grădiniță.

- Da, îmi doresc, dar pe viitor, nu acum.

- Îți dorești mai mulți copii sau doar unul?

- Sincer, unul și bun.

- Ai trecut vreodată printr-o situație la limită?

- Am avut un moment de răscruce, nu i-aș spune chiar la limită, pentru că acum îl privesc cu zâmbetul pe buze. Acela a fost atunci când exista posibilitatea să aflu, în urma extirpării unei alunițe, că am cancer de piele, iar momentele de așteptare a rezultatului biopsiei au fost foarte grele. Atunci am conștientizat ce înseamnă să mergi din timp la medic, pentru că pe mine acest lucru m-a salvat. Asta îi sfătuiesc și eu pe alții, la rândul meu, pentru că o aluniță îți poate schimba viața. Iar acum merg periodic la control.

- Ce nu știu oamenii despre tine și ți-ar plăcea să știe?

- Că sunt un om foarte, foarte timid, dacă nu vii tu spre mine, eu nu vin spre tine, în ideea de a nu te deranja. Nu am femeie în casă pentru curățenie, îmi fac singură toate treburile și îmi place să mă distrez, să dansez, o fac și în casă.

„Am acasă o miniseră cu orhidee“

478 16 5- Ce pasiuni ai și cum îți ocupi timpul liber?

- Îmi place să lenevesc, să mă uit la televizor, să citesc, îmi place foarte mult să călătoresc, dar nu neapărat în afara țării, ci mai mult în țară, pentru că avem foarte multe locuri frumoase. Îmi place să mă întâlnesc cu prietenii, deși sunt puțini în București, pentru că cei mai mulți sunt din Târgu-Mureș. Îmi plac foarte mult florile și am acasă o miniseră cu 22 de orhidee. Am unele de trei ani, de la bunica, și în tot acest timp nu le-au căzut florile.

- Spune-ne câteva ponturi pentru îngrijirea lor.

- Au nevoie de multă lumină, dar nu trebuie ca soarele să cadă direct pe ele, pentru că nu suportă căldura. Le ud o dată pe săptămână prin scufundare, le țin zece minute, apoi le scot. Le pun îngrășământ o dată la două luni, deși aici părerile sunt împărțite. Unii spun că le grăbește înflorirea și mor mai repede, alții spun că e bine. Le șterg frunzele cu spray special, le curăț, le fac curat pe pervaz și, deși unii vor spune că-s nebună, le vorbesc. Le transmit astfel o energie pozitivă, iar ele îmi transmit energia înapoi. E cea mai mare răsplată atunci când deschid ușa și le văd pe toate înflorite.

„Am avut un moment de răscruce atunci când exista posibilitatea să aflu că am cancer de piele. Mersul din timp la medic mi-a salvat viața“

„Fac activităţi cardio, kangoo jumps, aerobic, merg cu rolele şi cu bicicleta“

478 16 12- Cum reușești să te menții într-o formă atât de bună?

- Cred că ține foarte mult și de gena moștenită și încerc, atât cât pot, să am grijă de mine. Asta nu înseamnă că investesc mult în frumusețe. Merg la dermatolog, pentru că folosesc zilnic, de atâția ani, machiajul de televiziune și folosesc cremele recomandate, încerc să fac sport și recunosc că uneori reduc din mâncare atunci când iau două-trei kilograme, așa cum s-a întâmplat de Paște. Și încerc să nu mai mănânc atâtea dulciuri, pentru că nu pot spune nu în fața unei prăjituri.

- Mergi la sală?

- Am fost și de trei ori pe săptămână la sala prietenei mele Diana, unde merg cu drag. Ea reușește mereu să mă motiveze, pentru că a înțeles ce pot să fac, însă în ultima perioadă am cam tras chiulul. Fac activități cardio, kangoo jumps, aerobic și merg cu rolele și cu bicicleta în parc.

„Sfatul mamei atunci când am plecat la București: oriunde mă poartă viața, să știu să deschid uși și, în același timp, atunci când plec de undeva să știu să las ușa deschisă, să las loc de bună ziua”

Add comment


Security code
Refresh