Main menu

header

31-13-1de Loreta Popa

Dacă ar fi să-l descrii într-un cuvânt pe Florin Piersic Jr acela ar fi independent. Nu-l poţi suspecta vreodată de monotonie sau de repetiţie. La 43 de ani a parcurs deja toate crizele existenţiale şi de creaţie, este tată şi face film ca nimeni altcineva la noi în ţară. Nu vrea să placă tuturor şi nu vrea să fie iubit de toată lumea.

„Sunt la o vârstă la care pot face nişte lucruri bune”
31-13-2Este văzut rar, chiar foarte rar pe scena teatrului. Florin Piersic Jr nu face concesii, dar spune că poate fi bun prieten, cinstit şi direct. Poate fi şi foarte rău când consideră că trebuie. „Pun la cale o mie de proiecte şi doar unul sau două ajung realitate. După o anumită vârstă începi să-ţi doreşti ca o zi să aibă 72 de ore. Urăsc să vorbesc neîntrebat. Sunt dificil. Există momente în care sunt chiar insuportabil. Probabil că n-o să fiu niciodată împăcat cu mine însumi. Am momente de fericire şi de linişte, ca oricare alt om. Dar sunt doar momente. Un artist nu există decât atâta vreme cât aduce permanent ceva nou. Dacă sunt chemat la un casting, mă duc. Bineînţeles în cazul în care consider că merită osteneala. Nu vreau să pierd vremea întâlnindu-mă cu nişte oameni cu care n-am să reuşesc să comunic. Sunt la o vârstă la care pot face nişte lucruri bune ca actor de film, ţinând cont şi de experienţa acumulată. Vreau să fac lucruri în teatru şi în film pentru care să fiu plătit bine, care să-mi dea satisfacţie şi să dureze în timp. Acest lucru se întâmplă mai rar decât aş vrea. Actorii simt că sunt răsplătiţi doar atunci când ies la aplauze şi simt că sacrificiul lor n-a fost inutil. În momentele alea ei trăiesc senzaţii pe care un om obişnuit nu şi le poate imagina. Dar aplauzele nu ţin de foame. De aceea eu rămân recunoscător actorilor, fiindcă se întorc pe scenă pentru un salariu de mizerie”, spune Florin Piersic Jr.

„E dureroasă acceptarea că te desparţi de cineva cu care ai un copil”
Nu-şi aniversează niciodată zilele de naştere, căci în copilărie toţi prietenii săi erau plecaţi în vacanţa de vară, fiind născut la 18 iulie 1968. De patru ani şi jumătate, de când are o fetiţă pe nume Sonia, joacă un rol diferit decât tot ce a făcut până acum. Rolul vieţii, acela de tată. Sonia l-a ajutat să privească altfel trecutul şi să aştepte altfel viitorul, trăind cu pasiune prezentul. Dragoste la prima vedere? Da. Cu Sonia asta a fost. „Eu şi mama Soniei, Dorina Chiriac, suntem în cele mai bune relaţii. Sunt acolo când e nevoie de mine. Uneori şi când nu e nevoie. E dureroasă acceptarea că te desparţi de un om cu care ai un copil. Şi cred că Dorina, un om inteligent, îi va explica Soniei că tata e tata şi nu poate fi scos din viaţa ei doar pentru că părinţii săi s-au despărţit. Îmi doresc să fie Sonia fericită şi sănătoasă. Pentru mine, ea a venit exact când trebuia. Se spune că nu tu, ci copilul alege momentul în care vine. E o chestie puţin mistică, dar îmi place să cred lucrul ăsta. Eu şi Dorina suntem doi oameni îndeajuns de speciali ca să merităm atenţia Soniei, care ne-a ales ca să-i fim părinţi. Şi ea e un copil special, este cea mai importantă fiinţă pe lumea asta. Nu sunt tatăl perfect. Am decis că e bine să rezolv şi lucruri obişnuite şi să stau să mă joc cu fetiţa mea”.

„Niciodată tata nu ar fi putut fi un oarecare”
31-13-3Are o admiraţie pentru Piersic Senior pentru că a avut inteligenţa de a realiza că sunt făcuţi din altă plămadă fiecare. „E vorba de fire, nu de vreo moştenire genetică. Să-l copiez ar fi fost cea mai mare greşeală. Mi-am găsit un drum. Este o relaţie foarte bună, dar ne vedem rar. Fiecare cu drumul său. Tentaţiile au fost prea mari pentru el ca să poată avea o viaţă normală. Niciodată tata nu ar fi putut fi un oarecare. Reuşeşte să comunice cu oamenii, oriunde s-ar situa ei pe scara socială. Eu îi păstrez imaginea personajului din primul meu lungmetraj, «Fix Alert». Acolo a demonstrat că e genial. Au trecut ceva ani de la momentul în care m-am întrebat de ce n-a rămas lângă maică-mea până la adânci bătrâneţi. Tatăl meu a avut foarte multe lucruri de dat altor oameni, unor mase largi, unor oameni pe care i-a făcut fericiţi cu prezenţa sa într-un film, într-o piesă de teatru. Şi-a îndeplinit misiunea”, crede Piersic Jr, care nu suportă comparaţia cu tatăl său tocmai pentru că i se pare vetustă, prăfuită.

„Un artist are privilegiul de a-şi exhiba uneori neîmplinirile”
31-13-4Zvonuri? Da. Mereu în ceea ce-l priveşte. A auzit cum că ar fi homosexual, mai ales după ce el şi Petre Fumuru au apărut pe afişul spectacolului „Zaruri şi cărţi”, de la Metropolis, pupându-se pe gură. Despre faptul că îi place să scrie spune că e o ocazie bună să exorcizeze ceva demoni. „Până acum, am simţit asta de multe ori, pe scenă. Mi-am dat seama că un actor are privilegiul de a-şi exhiba uneori neîmplinirile, într-o formă potrivită personajului pe care îl interpretează. În cartea mea «Romantic Porno» se duce o luptă permanentă între conştiinţă, instinct, temperament. Povestea nu e nici romantică, nici porno. E aşezată în prăpastia dintre cele două cuvinte, într-un peisaj abrupt. În ceea ce mă priveşte, de mult am spus că sunt prea dificil ca să fiu suportat de o femeie timp îndelungat. Maică-mea a citit romanul într-o singură zi. Mi se pare că asta înseamnă ceva. La ora asta n-am carte de muncă sau contracte permanente. Am doar două colaborări cu Teatrul Metropolis, un loc în care mă simt acasă, «Opposites Attract» şi «Zaruri şi cărţi»”, conchide Florin Piersic Jr.

O excepţie de la regulă

Când era angajat la Teatrul Mic, prea visător ca să numere banii pe care-i primea, se descurca aşa cum putea. „Am stat în coasta celor de la Teatrul Mic multă vreme, de aceea am şi plecat, nu pentru că primeam bani puţini. Când eşti deodată fără stăpân, liber, nu reuşeşti să-ţi stăpâneşti emoţia. Este ceva extraordinar, nu există cuvinte pentru asta. După câteva luni mi-am dat seama însă că banii îmi erau necesari ca să-mi plătesc dările. Am început să traduc la greu. Erau zile în care nu mai puteam să scriu pentru că mă durea mâna. Şi încetul cu încetul am tradus multe piese americane, majoritatea au rămas într-un sertar, dar cu ajutorul acestora am reuşit să schimb macazul. «Sex, drugs, rock and roll» s-a jucat trei ani cu sala arhiplină. Nu am avut publicitate. Au existat nişte afişe şi Premiul UNITER. Reclama s-a făcut din om în om. O excepţie de la regulă. Lumea se bătea să vină să vadă spectacolul”, spune Florin Piersic Jr. Dovadă că spune adevărul stă faptul că maestrul Radu Beligan a venit să-l vadă la Green Hours, la fel Olga Tudorache şi Oana Pellea. Florin Piersic Jr e absolvent al Academiei de Teatru şi Film, Secţia Actorie, promoţia 1991. În 2005 a lansat primul său lungmetraj numit „Fix Alert”. În 2008 şi 2009 joacă în filmele „Călătoria lui Gruber”, al lui Radu Gabrea, „Contratimp 2”, al lui Jesús del Cerro, „Bibliothèque Pascal”, al lui Hajdú Szabolcs, şi „Youth Without Youth”, al lui Francis Ford Coppola. În 2009 publică la Humanitas „Opere cumplite, volumul unu”.

Add comment


Security code
Refresh

camp oct 2

camp 300x2507