Main menu

header

24-12-1de Loreta Popa

- A terminat masteratul în Cinematografie, Film, TV şi Regie

Există o vorbă veche care spune că aşchia nu sare departe de trunchi. Ne-am gândit că ar fi bine să vedem cu ochii noştri dacă sare şi mai ales cât de departe. Unul dintre trunchiurile la care ne-am gândit este actorul Virgil Ogăşanu. Fiul său, Mihai, actor la rândul său, i-a dat Loredanei „Extravaganzza”, „Zig-Zagga”, „Le, le”, fiind unul dintre cei mai talentaţi compozitori din noul val. Şi în acelaşi timp unul dintre cei mai modeşti şi retraşi dintre tinerii artişti, foarte rar iese la rampă şi în general îşi vede de compoziţii.

Publicul nu trebuie să ştie zbaterile unui actor
Orice poveste de dragoste începe cu cel dintâi pas, întâlnirea. Ei bine, Virgil Ogăşanu şi-a întâlnit marea iubire pe când juca la Teatrul Bulandra. A fost un noroc pentru amândoi, pentru că actorul a vrut să rămână burlac. Valeria Ogăşanu a reuşit acolo unde nu existau multe şanse de izbândă. La 37 de ani, Virgil Ogăşanu avea un sentiment că i se îngrădeşte libertatea de mişcare. La un an de la acel prim pas al întâlnirii s-au căsătorit. Au fost cununaţi de poetul Marin Sorescu şi sunt mândri de fiul lor, Mihai, care le-a călcat pe urme. Ce înseamnă dăruirea totală pentru actul artistic? Poate v-aţi întrebat uneori, când aţi ieşit din sala de spectacol. Pentru actorii altor generaţii a fi pe scenă înseamnă totul. Virgil şi Valeria Ogăşanu fac parte din acea generaţie pentru care a amâna un spectacol pentru că nu se simt bine este ceva de neconceput. Publicul nu trebuie să ştie zbaterile unui actor. Taina artei trebuie să rămână neatinsă. Amândoi au acea privire blajină, plină de candoare, câteodată mirată în faţa minunilor lumii, bune sau rele.

„A fost decizia sa, i-am respectat-o”
24-12-2L-am întrebat pe Virgil Ogăşanu dacă a fost surprins de alegerea fiului său de a da la Teatru. Răspunsul a venit rapid. „Nu. Mihai a luat o decizie pe ultima sută de metri. Nu m-am aşteptat că va îmbrăţişa actoria. Înclinaţia sa puternică a fost muzica, ceea ce predomină şi acum, dar în fine asta a fost. Mi-am dorit să facă altceva, pentru că profesia de artist este una dificilă, în mod special în ziua de astăzi, când artistul este nesigur, prost remunerat. Nu există un loc de muncă, nu există posibilităţi de a se afirma ca să se poată întreţine şi atunci m-am gândit să îmbrăţişeze altă meserie, oricare alta, dar nu actoria. Asta a fost decizia sa, i-am respectat-o, îl încurajăm în continuare, îl ţinem pe lângă noi. A colaborat cu mari nume, neaşteptat, mă gândesc la Loredana, şi a continuat aşa. A fost o surpriză. Una plăcută”. Vădit obosit de această perpetuă stare de tranziţie prin care trecem cu toţii, Virgil Ogăşanu spune despre actorii tineri că „se izbesc de neputinţa de a pătrunde într-un lăcaş de cultură. O mică figuraţie, o reclamă, în teatru sunt periculoase. E ca şi în fotbal. Când nu eşti pe teren şi nu joci la maximum, după doi-trei ani te dezumfli, începi să te îndoieşti de calităţile tale şi mori. Categoric, talentul este un har”.

„Muzica m-a ajutat să fiu mult mai liber în exprimare”
Mihai Ogăşanu compune muzică şi o face la modul perfect. S-a născut la 3 noiembrie, la Bucureşti, şi pasiunea sa a fost dintotdeauna muzica. „Am înţeles, fiind un tip puţin mai retras în liceu, că pasiunea mea este muzica. Introvertit, am considerat că m-aş dezvolta frumos prin această artă şi într-adevăr m-a deschis puţin. Am scăpat de inhibiţii. Am fost mult mai liber în exprimare, ceea ce s-a şi văzut pe plan muzical, m-a ajutat foarte mult. Am ales teatrul pentru că am vrut să îmbin şi să se completeze reciproc cele două arte. Până la urmă, tatăl meu şi cu mine, ca să nu existe discuţii, am fost cât de serioşi am putut. Nu a fost greu, ne-am văzut de treabă, am făcut ce era de făcut la timp. Unde a fost de completat am completat, unde a fost de repetat am repetat. Talentul este un har. Talentul nu se poate moşteni. Se poate studia, dar asta nu înseamnă că îl ai imediat. El există acolo undeva în tine. Unii îl mai dezvoltă prin cultura proprie şi cercetări personale în domeniu. Dar talentul este un har”, spune Mihai Ogăşanu.

„E bine să nu te iei după nimeni”
Viaţa de artist nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată uşoară. A împleti latura artistică, în mod strălucit, cu cea a familiei presupune uneori sacrificii. Virgil şi Valeria Ogăşanu au avut de-a face cu 11 bone până când Mihai a crescut şi astfel a putut să meargă alături de ei în turnee. „Când eram mic eram băiat de trupă”, îşi aminteşte Mihai. „Ai mei mă luau la spectacole şi în turnee. Am ştiut de mic despre ce este vorba, aşa că alegerea mea de a da la Teatru nu a fost întâmplătoare. Modele sunt foarte multe şi este bine că le avem, dar în principiu un actor trebuie să-şi găsească singur atât drumul, cât şi propria identitate. Să nu încercăm să copiem. E bine să nu te iei după nimeni. Pentru că un actor trebuie să aibă încontinuu mijloace de expresie artistică şi toţi actorii, trecuţi, actuali şi prezenţi, reprezintă modele”.

„Filmul - un nou pas, dar necesar”
Mihai Ogăşanu se încăpăţânează să nu abdice de la principiile artistice şi să facă muzică după propriile reguli, chiar dacă piaţa cere altceva. Este responsabil de hituri precum „Extravaganzza”, „Zig-Zagga” sau „Le, le”, interpretate de Loredana, sau „Space”, Claudia Pavel. „Cu Loredana am lucrat, da. Există o istorie a mea şi a ei din 2004, o colaborare fructuoasă. Suntem doi buni prieteni, căci în muncă, la fel ca în dragoste, prietenia este importantă. Am avut de mic această pasiune a muzicii. Este foarte greu să fii echilibrat astăzi, dar de multe ori nu este vina mea sau a artistului. Depinde ce pui pe primul plan. Dacă ştii să-ţi împarţi timpul cât de cât bine, nu eşti un om împrăştiat care găseşte scuze, lucrurile se pot aranja. Depinde şi de caracterul omului până la urmă. Ambii părinţi aş spune că reprezintă pentru mine un exemplu de integritate familială. Pe viitor aşa văd şi eu familia mea”. Cu siguranţă i-ar fi plăcut să facă film. A avut câteva apariţii în câteva filme atât la noi în ţară, cât şi „afară”. Strict apariţii, nu roluri. „Sunt multe porcărioare care apar astăzi în film, eu le spun maculatură. Ce-i drept, terminând masteratul în Cinematografie, Film, TV şi Regie mă tentează mult să scriu un scenariu de film şi eventual să-l produc tot eu. Ar fi un nou pas, dar necesar. Artele reprezintă o exprimare, o legătură a omului cu Divinitatea şi cu partea frumoasă a vieţii. Singura legătură care, din păcate, suferă astăzi. Foarte mulţi optează pentru cantitate în defavoarea calităţii. Şi asta pentru că nu mai fac muzica pentru muzică, ci doar pentru bani, aşa cum bine se ştie. Trebuie să te gândeşti bine ce-ţi doreşti cu adevărat de la viaţă şi cât timp ai de gând să dedici acestui fapt. În ceea ce mă priveşte - cred că poate abia acum realizez cât de important este să nu mă grăbesc atunci când fac ceva şi să ştiu să folosesc timpul cât mai eficient”, spune Mihai Ogăşanu.

„Ambii părinţi aş spune că reprezintă pentru mine un exemplu de integritate familială. Pe viitor aşa văd şi eu familia mea“

Loreta Popa

Add comment


Security code
Refresh

camp oct 2

camp 300x2507