Main menu

header

José Mujica, primul om în Uruguay, de urmat sau de criticat? Cel mai sărac preşedinte din lume vinde flori

511 25 1de Cătălina Tăgârță

Într-o epocă în care mulți aleargă după funcții importante în stat (și nu numai) pentru a-și permite mașini scumpe, vile luxoase, haine de firmă și petreceri private sau vacanțe cu multe zerouri, încă mai există persoane care ignoră complet aceste „detalii”, preferând să se bucure mai degrabă de oameni, decât de lucruri, și să se îngrijească de partea spirituală, în detrimentul celei materiale. Cu siguranță, în lume există oameni de rând care se încadrează în acest tipar, dar unul singur deține o funcție de conducere. Nu vă faceți iluzii, că nu-i vorba despre un român... E vorba despre José Mujica, preşedintele Uruguayului, considerat „cel mai sărac şef de stat din lume” de revista „The Economist”.

Mintea care ar fi putut schimba România: Justin Capra

511 30 1de Raluca Grințescu

Cunoscut mai mult în străinătate şi mai puţin în România, inventatorul, inginerul, profesorul şi fizicianul Virgilius Justin Capră spunea, la un moment dat, că nu ar fi fost nimic fără Dumnezeu. La data de 19 ianuarie, la 82 de ani, Dumnezeu l-a chemat în Împărăția Cerurilor, după o boală grea. Invenţiile prahoveanului au ajuns până la oamenii de ştiinţă de la NASA încă din anii ’60, dar nimic nu l-a clintit din ţara sa natală pe omul care a văzut maşinile eco cu mult înaintea trendului. Anul trecut, Principesa Margareta, în numele Regelui Mihai I, i-a acordat Medalia pentru Loialitate, într-o ceremonie găzduită de Castelul Peleș din Sinaia.

România frumoasă

510 2 2de Andrei Dicu

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Eroul ciung al Rusiei democrate: Borin Elţîn

510 2 1de Andrei Dicu

Născut la 1 februarie 1931, la Sverdlovsk (Ekaterinenburg), Boris Elţîn a fost primul preşedinte al Rusiei după destrămarea URSS-ului. Provenit dintr-o familie modestă, Elţîn a avut o copilărie traumatizantă, mai ales că, la vârsta de 13 ani, şi-a pierdut două degete de la mâna stângă în urma exploziei unei bombe rătăcite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A intrat rapid în Partidul Comunist, iar ascensiunea sa s-a datorat în primul rând capacităţilor sale organizatorice. A fost, pe rând, primar al Moscovei, deputat şi preşedinte al Sovietului Suprem, iar după proclamarea independenţei Rusiei a devenit primul preşedinte al acestei ţări. La 18 august 1991 a devenit erou naţional după ce s-a opus loviturii de stat organizată de comuniştii care doreau înlăturarea preşedintelui Mihail Gorbaciov. Gorbaciov fusese reținut în Crimeea, în vreme ce Elțîn s-a deplasat spre Casa Albă a Rusiei, de unde a coordonat ostilităţile. Casa Albă a fost asediată de armata condusă de liderii comunişti Ianaev şi Kruşkov, dar, confruntate cu demonstrații populare masive, trupele s-au retras, în vreme ce democratul Elțîn ținea un discurs memorabil de pe turela unui tanc. Până la 21 august, majoritatea partizanilor loviturii de stat au părăsit Moscova, iar Gorbaciov a fost eliberat din Crimeea. A fost momentul de glorie al lui Elțîn, care a fost salutat în întreaga lume ca eroul care a salvat atât Uniunea Sovietică de revenirea tiraniei, cât și lumea întreagă de reaprinderea Războiului Rece. Problemele de sănătate ale lui Elțîn, alcoolic înveterat încă din tinereţe, au intrat în atenția presei mondiale. Odată cu trecerea anilor, a început să fie privit ca un conducător fragil, despre a cărui moarte iminentă s-a discutat adeseori. A încetat din viață la data de 23 aprilie 2007, după ce i-a predat „cheile” puterii lui Vladimir Putin. Fiica lui Elţîn, Tatiana Iumaseva, este considerată „noul Rasputin”, datorită relaţiilor sale atât în mediul de afaceri, cât şi în lumea politică. O serie de analişti o consideră chiar principala rivală a lui Putin, semn că talentul şi ambiţiile politice ale lui Elţîn au fost transmise mai departe.

Nebunii geniali care au schimbat lumea (III)

510 25 1de Andrei Dicu

Mai în glumă, mai în serios, nebunia şi geniul merg mână în mână. Numai că, înainte de a aspira cu toţii să devenim nebuni de legat, în speranţa că talentul ne va îmbrăţişa, să aruncăm un pic ochii spre ororile din secţia de psihiatrie. Acolo vom face cunoştinţă cu partea întunecată a primilor 10 creatori din istoria omenirii, cărora medicii le-au dat un verdict dur: „Da, maestre, sunteţi complet sonat!”

Demis Roussos Gigant al muzicii şi român... prin adopţie

510 30 1de Iulian D. Moleianu

Demis Roussos s-a stins din viață în noaptea de 24 spre 25 ianuarie. A fost şi rămâne unul dintre giganţii muzicii mondiale, cu peste 40 de ani de carieră, 33 de albume şi zeci de hituri internaţionale, ascultate de generaţii întregi. Etalonul vocilor masculine melodioase, Demis Roussos a cântat în România de mai multe ori, iar sălile încărcate până la refuz au vibrat la unison pe muzica „fiului Afroditei”. Iubirea fanilor şi a unei femei l-au făcut să se apropie ireversibil de ţara noastră…

El şi „Alice în Ţara Minunilor“: Lewis Carroll

509 2 1de Andrei Dicu

În ziua de 27 ianuarie 1832, la Daresbury, vedea lumina zilei omul de ştiinţă englez Charles Lutwidge Dodgson, cunoscut sub pseudonimul Lewis Carroll. Scriitor, matematician, logician, fotograf, rozacrucian şi cleric, Lewis s-a născut cu deficienţe de vorbire (ca toţi cei zece fraţi ai săi), dar a studiat enorm, încă din copilărie. Englezul peltic citea romane întregi la doar 7 ani, profitând de faptul că familia sa trăia izolată, într-un mediu conservator şi religios. Carroll n-a avut prieteni nici în adolescenţă, iar dorinţa de socializare şi lipsa bucuriilor tipice l-au făcut să scrie mai târziu „Alice în Ţara Minunilor” (1865) şi „Alice în Ţara Oglinzilor” (1872), devenite, în timp, romane care au marcat copilăria a generaţii întregi. Recent, locuinţa în care scriitorul a petrecut patru zile şi unde a întâlnit-o pe Alice Liddell, fetiţa care l-a inspirat, a fost scoasă la vânzare, pentru 1 milion de lire sterline (1,21 de milioane de euro). Într-o epocă victoriană marcată de povestiri siropoase stupide, Carroll a spart tiparele cu lucrările sale pline de sensuri ascunse, de metafore, de umor şi mai ales de satiră la adresa lumii politice. Imaginaţia teribilă l-a împins şi către alte preocupări. A inventat o masă de biliard circulară şi a perfecționat alfabetul numeric al lui Richard Grey, care data din 1730. Preocuparea pentru matematica recreațională s-a concretizat prin numeroasele articole dedicate acestui subiect. Îi plăceau jocurile de cuvinte şi a compus anagrame pentru numele diferitelor personalităţi ale vremii. A scris acrostihuri pe nume de fete, ghicitori, șarade, şi toate scrisorile sale către prieteni sunt pline de astfel de „jocuri”. Lewis Carroll a murit de pneumonie, la 14 ianuarie 1898, la Guildford, însă exemplul său este grăitor pentru geniile considerate „antisociale”, dar care au construit binele şi progresul umanităţii. Asta, deşi a declarat că îşi regretă opera pentru că a dispreţuit faima dobândită, care i-a adus „numai ură pentru străini”.

Nebunii geniali care au schimbat lumea (II)

509 25 1de Andrei Dicu

Mai în glumă, mai în serios, nebunia şi geniul merg mână în mână. Numai că, înainte de a aspira cu toţii să devenim nebuni de legat, în speranţa că talentul ne va îmbrăţişa, să aruncăm un pic ochii spre ororile din secţia de psihiatrie. Acolo vom face cunoştinţă cu partea întunecată a primilor 10 creatori din istoria omenirii, cărora medicii le-au dat un verdict dur: „Da, maestre, sunteţi complet sonat!”

Un sex-simbol inimitabil: Humphrey Bogart

509 30 1de Andrei Dicu

Laureat al Premiului Oscar, legenda Humphrey Bogart este considerat de critici drept unul dintre simbolurile culturale ale Americii şi cel mai mare actor de film al secolului al XX-lea. Devenit celebru graţie rolurilor din „Casablanca” şi din „Şoimul maltez”, Bogart rămâne şi astăzi prototipul gentlemanului clasic, precum şi unul dintre sex-simbolurile nemuritoare ale Hollywoodului. Culmea, a luat Oscarul pentru rolul din „Regina africană”, nu pentru alte filme devenite epice.

Diva călăuzită de îngerul morţii: Dalida

508 2 1de Andrei Dicu

Născută la 17 ianuarie 1933, Dalida este artista emblematică a anilor ’50. Cunoscută, în primul rând, graţie hitului gigant „Paroles, paroles”, interpretat cu Alain Delon, cântăreaţa-actriţă a fost prima deţinătoare a unui Disc de Diamant, a mai primit încă 55 de Discuri de Aur şi rămâne un sex-simbol internaţional. Pe numele real Yolanda Christina Gigliotti, s-a născut în Egipt, din părinţi italieni. Tatăl său a fost prim-violonist la Opera din Paris, iar mama, croitoreasă. Interpreta unor şlagăre ca „Gigi l’amoroso” şi „Besame mucho”, Dalida a jucat în filme precum „Masca lui Tutankamon” (1954), „Vorbeşte-mi despre dragoste” (1960) şi „A şasea zi” (1986), iar în anul 1997 a devenit subiectul documentarului „Marele voiaj”. Producţia a fost dedicată împlinirii a 10 ani de la suicidul artistei, care şi-a luat viaţa la 3 mai 1987, la Paris, pe când se afla în plină glorie. „Viaţa mi-a fost insuportabilă! Iertaţi-mă!”, a fost mesajul lăsat. Vedeta a fost găsită întinsă în pat, îmbrăcată în alb şi pieptănată perfect.

Dalida a suferit din copilărie din pricina problemelor de vedere şi a purtat ochelari cu lentile mari şi groase. Totuşi, în anul 1957, a devenit Miss Egipt, eveniment care i-a propulsat cariera. Cineastul Marc de Gastyne i-a convins familia să-i permită să plece la Paris, iar astfel a devenit megastarul de mai târziu. S-a măritat cu mogulul media Lucien Morisse, pe care l-a părăsit pentru un pictor polonez de mâna a doua, Jan Sobiesky. Au urmat câteva legături amoroase, până când Christian de la Mazière a devenit amantul oficial al artistei, care, între timp, ajunsese „cântăreaţa preferată a francezilor”. L-a părăsit şi pe la Mazière pentru interpretul italian Luigi Tenco, care, după scurt timp, s-a sinucis din pricina eşecurilor profesionale. Deşi Dalida a declarat „am hotărât să trăiesc deşi el a murit”, momentul a marcat-o. Mai târziu, Richard Chamfray, un alt iubit al divei, avea să se sinucidă, ca de altfel şi primul său confident, Lucien Morisse. A urmat un avort, care i-a accentuat starea depresivă, iar în mai 1987, după ce un medic divorţat i-a refuzat avansurile, Dalida şi-a pus capăt zilelor.

Nebunii geniali care au schimbat lumea (I)

508 25 1de Andrei Dicu

Mai în glumă, mai în serios, nebunia şi geniul merg mână în mână. Numai că, înainte de a aspira cu toţii să devenim nebuni de legat, în speranţa că talentul ne va îmbrăţişa, să aruncăm un pic ochii spre ororile din secţia de psihiatrie. Acolo, vom face cunoştinţă cu partea întunecată a primilor 10 creatori din istoria omenirii, cărora medicii le-au dat un verdict dur: „Da, maestre, sunteţi complet sonat!”

Newsletter