Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

586 2 2de Silviu Ghering

Johann Mendel s-a născut la 22 iulie 1822, în Heinzendorf bei Odrau, Imperiul Austriac (acum Hyncice, Republica Cehă), într-o familie germană, și a fost botezat la două zile după naștere, de frică să nu moară necreștinat, fiind foarte mic și firav. N-a murit și a crescut normal, ba mai mult, de mic și-a ajutat părinții, Rosine și Anton, la grădinărit și la apicultură în ferma care aparținea familiei de 130 de ani. Înclinațiile sale pentru cercetare au fost remarcate de preotul satului, care l-a încurajat să urmeze studii superioare. Astfel că, în 1840, după absolvirea gimnaziului din Troppau (astăzi Opava), a fost înmatriculat la Institutul de Filozofie din Olmütz (Olomouc). În 1843 a intrat în viața monahală la abația augustină St. Thomas din Brünn (Brno) și și-a schimbat prenumele din Johann în Gregor. Din 1851 a studiat fizica, botanica, entomologia și paleontologia la Universitatea din Viena. După doi ani s-a întors la abație ca profesor de fizică. La mănăstire, beneficiind de un mediu favorabil aspirațiilor sale științifice, și-a continuat cercetările începute la Viena privind hibridizarea plantelor. Între 1856 și 1863 a cultivat și a studiat în grădina mănăstirii plante de mazăre, experiențele sale ducând la generalizările ce ulterior au devenit cunoscute ca „Legile eredității ale lui Mendel”. După ce și-a completat lucrarea despre mazăre, a trecut la experiențe cu albine, în scopul dezvoltării cercetărilor privind genetica animalelor. Promovat la rangul de abate în 1866, și-a întrerupt activitatea științifică din cauza numeroaselor responsabilități administrative. În timpul vieții, rezultatele sale au fost respinse, Mendel murind ignorat de comunitatea științifică la 61 de ani (6 ianuarie 1884) de nefrită cronică. La numai câteva zile după aceea, abatele care i-a succedat i-a ars lucrările din bibliotecă. Recunoașterea importanței descoperirilor sale a venit abia la începutul secolului al XX-lea, când Hugo de Vries, Carl Erich Correns și Erich von Tschermak au ajuns în mod independent la aceleași concluzii, redescoperind astfel legile eredității.

Add comment


Security code
Refresh