Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

588 19 1de Andrei Dicu

Oraşul britanic Greenwich este înscris în patrimoniul cultural al lumii. Ansamblul de clădiri de aici, precum şi cadrul natural în care sunt dispuse, incluzând Parcul Regal, reprezintă un simbol arhitectural puternic al dezvoltării artistice şi ştiinţifice englezeşti, între secolele XVII-XIX. Pe aici trece Meridianul Zero al planetei, la care se raportează toate fusurile orare ale lumii, iar bijuteria care încoronează acest loc este Observatorul Regal.

Regele Charles al II-lea, părintele spiritual al instituţiei

588 19 2Observatorul Regal, amplasat chiar în inima Parcului Regal din Greenwich, a fost deschis oficial la 10 august 1675, devenind prima clădire cu scop ştiinţific special construită pentru a servi acestui ţel. În 1958, din pricina poluării excesive care pusese stăpânire pe această zonă după cel de-Al Doilea Război Mondial, Observatorul Regal a fost mutat în localitatea Herstmonceux, din sudul Angliei. Observatorul (care, în zilele noastre, face parte din Muzeul Marinei) a fost fondat ca instituţie ştiinţifică pentru cercetare în navigaţie de Regele Charles al II-lea. Timp de 250 de ani, acest loc a reprezentat centrul naţional de cercetare în astronomie, care se ocupa de „reglarea” timpului şi de evenimentele solare şi magnetice. Rolul său navigaţional şi temporal a condus la stabilirea Meridianului Greenwich (longitudinea de zero grade). Ceasurile dezvoltate de John Harrison, pentru a determina longitudinea pe mare, se numără printre cele mai preţuite posesiuni ale Observatorului. Alipit de el, Planetariul „Peter Harrison”, o operă de artă construită într-o nouă clădire cu arhitectură contemporană, unde este găzduit cel mai mare telescop cu refracţie din întregul Regat Unit, oferă Observatorului aura unei clădiri eterne, din care timpul, deşi mereu efervescent, a uitat să fugă. Cronometrarea exactă a timpului, determinarea poziţiei stelelor şi publicarea periodică a unui almanah au fost principalele atribute ale acestei instituţii. În anul 1767, savanţii care alcătuiau coloana vertebrală a Observatorului au publicat în premieră „The Nautical Almanac” („Almanahul Nautic”), având drept bază ora meridianului Greenwich. De altfel, în mare parte datorită popularităţii acestei publicaţii printre navigatori, în anul 1884, Meridianul Greenwich a devenit Meridianul 0 (Zero) al Pământului şi punctul de plecare pentru fusurile orare internaţionale.

Telescoape şi ceasuri vechi de 400 de ani

Muzeul Observatorului Regal este dedicat prezentării unei colecţii impresionante de instrumente astronomice şi de navigaţie, telescoape şi ceasuri cu o vechime de până la 400 de ani. Este un spaţiu în care vizitatorii pot explora istoria timpului şi a astronomiei. Cele mai apreciate sunt exponatele care arată turiştilor cum să navigheze folosind ca indiciu stelele sau cum să folosească latitudinea şi longitudinea cu ajutorul câtorva dintre vechile trucuri ale marinarilor din trecut. Muzeul este gazda liniei de separaţie a mai multor lumi, estul şi vestul sau trecutul şi prezentul, locul în care se găseşte Greenwich Mean Time (GMT) şi este, practic, singurul loc de pe planetă în care putem sta deasupra liniei care împarte, în acelaşi mod, spaţiul şi timpul. Câteva dintre activităţile care atrag, anual, milioane de turişti sunt privirea căderii bilei de semnalizare a timpului, la ora 13:00, şi căţărarea în telescopul gigantic, cel mai impozant din Regatul Unit. De asemenea, poate fi admirat cronometrul H4 pentru longitudine marină, care i-a aparţinut lui John Harrison şi care a fost premiat în câteva rânduri. Marele telescop de la Greenwich, construit în 1850 de Sir George Biddell Airy, cel de-al şaptelea astronom regal, marchează exact longitudinea 0°0’0” pentru întreaga lume şi este, iarăşi, o piesă de bază a muzeului. Locaţia poate primi, în acelaşi timp, doar 120 de persoane şi oferă efecte vizuale şi perspective inedite ale minunilor şi ale misterelor universului. Toate aceste spectacole sunt oferite de astronomii care au lucrat sau încă lucrează la noul Observator Regal, astfel că nu se poate afirma că ar exista pe lume ghizi mai bine pregătiţi. Tot la Greenwich se află, din 1954, „Cutty Sark”, cea mai rapidă ambarcaţiune din perioada sa, lansată în 1869, în Scoţia. „Cutty Sark” a navigat, iniţial, pe ruta ceaiului către China, iar mai târziu a transportat lână din Australia.

O galerie impresionantă de premii

Luna mai a anului 2007 a reprezentat pentru Observatorul Regal una dintre perioadele cel mai incitante din istoria sa. La vremea respectivă s-a pus în practică o reamenajare care a costat autorităţile britanice 15 milioane de lire, modificările incluzând un planetariu nou, galerii de astronomie şi de studiere a timpului şi un centru de educaţie. De asemenea, în cadrul aceluiaşi proiect, a fost reconsolidat şi tunelul acvatic (unicat) de sub Tamisa, care leagă localitatea Greenwich de restul ţării şi care a fost construit în secolul trecut. Noul „Peter Harrison Planetarium” şi „South Building”, renovate, au câştigat, în 2008, un premiu prestigios oferit de Institutul Regal de Arhitectură al Marii Britanii (RIBA). Observatorul Regal Greenwich fusese premiat, de asemenea, de Society for the History of Technology’s 2006 Dibner Award.

Povestea Primului Meridian al lumii

Meridianul Greenwich a fost ales ca Prim Meridian al lumii în 1884, când 41 de delegaţi din 25 de naţiuni s-au întâlnit în Washington DC pentru International Meridian Conference. Până la sfârşitul discuţiilor, Greenwich (longitudine 0 grade) a ieşit câştigător cu 22 de voturi pentru, 1 împotrivă (San Domingo) şi două abţineri (Franţa şi Brazilia). Argumentele supreme au fost legate de faptul că SUA alesese deja Greenwich ca bază pentru propriul său sistem național de fus orar şi că, la acel moment, 72% din comerţul mondial depindea de diagramele folosite de Greenwich. Astfel, Primul Meridian de la Greenwich a devenit centrul timpului lumii şi punctul de plecare al fiecărei noi zi, al fiecărui an şi mileniu. Iată de ce, Sir Frank Watson Dyson, directorul Observatorului în perioada 1910-1933, a declarat despre instituţia pe care o conducea: „Aceasta este Casa Timpului!”.

250 de ani, Observatorul s-a ocupat de „reglarea” timpului şi de evenimentele magnetice şi solare

Cine eşti dumneata, domnule John Harrison?

588 19 3Vă vorbeam mai devreme despre John Harrison şi despre cronometrul său. Iată cine este acest personaj, un nume extrem de important în istoria lumii... Catastrofa maritimă din 1707, soldată cu moartea a peste 2.000 de persoane, a determinat luarea unor măsuri pentru ameliorarea condiţiilor de navigare. Astfel, în 1714, Parlamentul a oferit o recompensă de 20.000 de lire celui care ar putea rezolva problema longitudinii pe mare. Au trecut 60 de ani până când cineva a obţinut marele premiu, iar acesta nu a fost vreun celebru astronom sau matematician, ci un necunoscut ceasornicar, pe numele său John Harrison. De aceea, ceasurile dezvoltate de Harrison se numără printre cele mai apreciate comori ale muzeului, considerate de o valoare inestimabilă.

Add comment


Security code
Refresh