Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

600 2 2de Silviu Ghering

Ivan Sergheievici Turgheniev s-a născut în orașul Oriol, Rusia, la 28 octombrie 1818, fiul colonelului Serghei Nikolaievici Turgheniev din Cavaleria Imperială Rusă și al Varvararei Petrovna Lutovinova. Tatăl său a murit într-un duel pe când Ivan abia împlinise 16 ani, lăsându-l pe acesta, împreună cu fratele său, Nicolai, în grija unei mame excesiv de autoritare și de severe, care îi bătea frecvent, chiar și după ce deveniseră majori! Studiază literatura rusă și psihologia la Universitățile din Moscova și din Sankt Petersburg (1834-1838), apoi istoria și psihologia la Universitatea din Berlin (1838-1841). Sub influența lui Nicolai Vasilievici Gogol, în 1840 începe să scrie poeme și povestiri scurte. După succesul a două poeme se dedică în totalitate literaturii și călătoriilor. Are o relație cu cântăreața de operă Paulina Garcia Viardot, rămânând alături de ea și de soțul acesteia pentru tot restul vieții, într-un ciudat triunghi amoros nerecunoscut niciodată. Călătoresc împreună în Franța între anii 1845 și 1850. Devine celebru în 1852 cu „Povestirile unui vânător”. Opiniile sale politice i-au adus o lună de detenție în Sankt Petersburg și 18 luni de arest la domiciliu. Între anii 1853 și 1862 scrie cele mai bune povestiri, nuvele și romane: „Rudin” (1856), „Un cuib de nobili” (1859), „În ajun” (1860) și „Părinți și copii” (1862), aceasta din urmă fiind cea mai cunoscută lucrare a sa. Frumusețea dragostei timpurii, visul pierdut, frustrarea în dragoste, care în parte reflectă dragostea sa chinuită pentru Paulina, reprezintă tema centrală a scrierilor sale. În 1862, reacția ostilă stârnită de opinia sa din „Părinți și copii” privind conflictul dintre generații contribuie la decizia de a părăsi Rusia. Stă doi ani în Germania, apoi se mută la Londra, unde „Părinți și copii” înregistrează un mare succes. În 1871 se mută la Paris, împreună cu familia Viardot, unde va locui până la sfârșitul vieții. În 1860 devine membru corespondent al Academiei Imperiale de Știință, iar în 1879, doctor în drept civil la Universitatea din Oxford. La 3 septembrie 1883 moare la Bougival, în apropiere de Paris. Trupul său a fost mutat în Rusia și înmormântat în Cimitirul Volcov din Sankt Petersburg.

Add comment


Security code
Refresh