Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

619 27 1de Silviu Ghering şi Cristian Blănuță

Ziua de 17 martie are o mare însemnătate pentru irlandezi. Este una dintre cele mai importante zile din an, pentru că atunci îl sărbătoresc pe Sfântul Patrick, care a reuşit să aducă întregul popor irlandez la Hristos, de aceea este numit astăzi Apostolul Irlandei. La origini o sărbătoare catolică, în zilele noastre, această festivitate este mai degrabă dedicată întregii culturi irlandeze și este sărbătorită cu fast atât în Irlanda și Marea Britanie, cât și în Statele Unite. Conform propriilor informaţii, transmise în Mărturisirea sa de credinţă, Sfântul Patrick s-a născut în anul 381, în Britannia romană, satul Bannaventa Berniae, astăzi localitatea Banwell din partea de apus a Marii Britanii. Tatăl său, Calpornius, era funcţionar al Imperiului roman şi-n acelaşi timp diacon. Bunicul său, Potitus, a fost preot.

Răpit de pirați la 16 ani!

Patrick a fost răpit de piraţi pe când avea numai 16 ani, care se pare că i-au omorât pe toţi membrii familiei sale şi apoi l-au vândut ca sclav în Irlanda. După ce până atunci îşi cam pierduse credinţa în Dumnezeu, traiul de rob, plin de lipsuri şi de greutăţi, i-a dat ocazia de a regândi lucrurile importante din viaţă, întorcându-se la credinţa în Hristos, după cum singur mărturiseşte: „Încă din copilărie nu am crezut în Dumnezeul cel viu, ci am rămas în moarte şi în necredinţă până când am fost aspru pedepsit. Într-adevăr, am fost smerit cumplit de foame şi de goliciune, precum şi de faptul că în fiecare zi cât am fost în Irlanda a trebuit să umblu, împotriva voinţei mele, până cădeam jos de istovire. Din ce în ce mai mult dragostea mea pentru Dumnezeu şi cinstirea mea pentru El creşteau. Credinţa mea s-a întărit şi râvna mea a ajuns atât de mare, încât în timpul unei singure zile ziceam câte o sută de rugăciuni şi aproape tot atâtea şi noaptea. Stăteam prin păduri şi prin munţi, şi chiar şi când era zăpadă sau îngheţ sau ploaie, mă trezeam înainte de răsărit pentru a mă ruga” (Vieţile sfinţilor ortodocşi din Apus. Sfinţii Insulelor britanice, Cluj-Napoca 2006).

Visul care i-a schimbat viața

După ce a evadat din robia care a durat vreo şase ani, Sfântul oferă foarte puţine informaţii despre viața sa. Se știe doar că a poposit prin mai multe mănăstiri din Galia până să ajungă la Auxerre, unde a devenit ucenic al episcopului Gherman. Într-o noapte, Patrick a avut un vis care i-a schimbat viaţa. Un bărbat pe nume Victor venise din Irlanda cu mulţime nenumărată de scrisori, pe care i le-a dat lui Patrick să le citească. Patrick şi-a aruncat ochii pe prima scrisoare care începea cu „Vocea irlandezilor...” și... s-a trezit din somn! Nedumerit de acest vis, Patrick i-a cerut lămuriri episcopului Gherman. Acesta propovăduise irlandezilor în mai multe călătorii, însă, scârbit de cruzimea şi de sălbăticia acestora, a părăsit insula după câteva luni de misiune. Dându-şi seama că Patrick era chemat să-i aducă pe irlandezi la Hristos, episcopul Gherman l-a hirotonit pe Patrick diacon, apoi preot şi episcop, dându-i sfaturile necesare pentru misiune. Altă legendă susţine că Patrick a fost hirotonit episcop la Roma de Papa Celestin (422-432).

În anul 432, Patrick a plecat de la Mănăstirea Auxerre şi s-a hotărât să treacă prin ținuturile sale de origine, unde prietenii şi cunoscuţii l-au luat în râs văzându-l episcop şi ştiind că n-a beneficiat de o pregătire intelectuală foarte temeinică. De aceea a plecat în acelaşi an în Irlanda, însoţit de 24 de ucenici, unde a desfăşurat o activitate intensă și istovitoare timp de mai mulţi ani, mai ales în nordul insulei, reușind să convertească la Hristos majoritatea populației.

Druizii, cei mai mari dușmani ai săi

După ce a propovăduit mai mult timp în regiunea Saul din nord-estul insulei irlandeze (acum în Irlanda de Nord, sub jurisdicție britanică), Patrick, însoţit de ucenicii săi, a slujit pe un deal din apropierea localităţii Tara (astăzi, localitatea Slane) slujba Învierii. După ce a terminat slujba, însoţit de prietenii săi şi cântând imnul „Hristos a înviat”, Patrick s-a îndreptat spre Tara, ajungând să predice Evanghelia chiar în faţa Regelui Leoghaire, cu toată oponenţa druizilor, cei mai mari dușmani ai săi. Atunci s-au convertit la creştinism atât fiicele monarhului, Ethne şi Fedelm, cât şi fratele acestuia, Conall. Regele i-a permis atunci lui Patrick să predice şi să boteze pe întregul teritoriu al său. Astfel, el a hirotonit preoţi şi a construit biserici, nu mai puţin de 365, pentru toate comunităţile convertite întru Hristos de pe întregul teritoriu al Irlandei. Între anii 444 și 445 a fost ridicată şi biserica episcopală din Armagh, la curtea regelui, unde se află astăzi atât sediul arhiepiscopului catolic, cât şi cel al arhiepiscopului anglican, care este şi primat al Irlandei. Întregul succes s-a bazat în primul rând pe viaţa aspră de înfrânare şi de sfinţenie, petrecută mereu în post şi rugăciune. După atâtea fapte minunate, Sfântul Patrick a trecut în veşnicie în ziua de 17 martie 480, în Saul, locul unde a pus să fie construită prima biserică irlandeză. Este înmormântat în catedrala din Downpatrick, 33 de kilometri sud de Belfast, County Down, Irlanda de Nord, iar mormântul său a fost marcat în 1900 cu o piatră de granit.

Pentru a explica taina Sfintei Treimi, Patrick a folosit în propovăduirea sa un fir de trifoi cu trei frunze, la fel cum şi Dumnezeu este Unul în Fiinţă, dar întreit în Persoane. Așa și este înfățișat în iconografie: ținând în mână un trifoi

Cea mai veche paradă civilă din lume

619 27 2Sfântul Patrick este prăznuit nu numai de irlandezii de pe insulă, ci şi în toate colţurile lumii, din Canada şi SUA până-n Australia şi din Noua Zeelandă până-n Africa de Sud. Este interesant faptul că prima manifestare organizată pentru a-l celebra pe Sfântul Patrick nu a avut loc în Irlanda, ci în... SUA, la New York! Unde, în 1762, a avut loc o paradă organizată de soldații irlandezi care activau în colonii. O creștere semnificativă a numărului imigranților irlandezi a avut loc în SUA, mai ales după Marea Foamete din secolul al XIX-lea, care a dus la decesul a peste un milion de oameni, iar circa două milioane au imigrat în mai multe zone ale lumii. Părăsindu-și țara natală, irlandezii au luat cu ei tradițiile, astfel încât parada organizată de Sfântul Patrick a devenit, în timp, modalitatea lor de a-și manifesta identitatea. Astăzi, parada organizată de Ziua Sfântului Patrick este cea mai veche paradă civilă din lume și cea mai mare din Statele Unite, cu peste 150.000 de participanți. În fiecare an, aproape trei milioane de oameni se alătură acestei procesiuni, care durează mai mult de cinci ore, în Boston, Chicago, Philadelphia sau Savannah.

De ce nu sunt şerpi în Irlanda

619 27 3O tradiţie veche spune că, înainte să moară, Patrick a binecuvântat insula, izgonind în mare, pentru totdeauna, şerpii de pe ea. Este o realitate binecunoscută că Irlanda este singurul loc din lume fără șerpi. Singurii şerpi care trăiesc în acest moment în Irlanda au fost cei pe care oamenii i-au adus acolo ca animale de companie în perioada de boom economic de la finele anilor ’90. După începutul recesiunii, mulţi nu şi-au mai permis să îi îngrijească şi i-au eliberat.

Add comment


Security code
Refresh