Main menu

header

cotnari wide

623 2 2de Silviu Ghering

Garik Kimovich Weinstein s-a născut în 1963, la Baku, capitala RSS Azerbaidjan, în familia lui Kim Moiseievic Weinstein, evreu rus, și a Klarei Gasparian, de origine armeană, amândoi pasionați de șah. Tatăl a murit de leucemie când Garik avea 7 ani și, cinci ani mai târziu, băiatul a adoptat numele de familie al mamei sale, Gasparian, în varianta sa rusificată, Kasparov. Iar Garik a devenit Gari.

La 10 ani a început să se antreneze la școala de șah a campionului Mihail Botvinnik. Trei ani mai târziu câștiga campionatul de juniori al Uniunii Sovietice. În 1978, la 15 ani, termina pe locul 1 un puternic turneu la Minsk și dobândea titlul de maestru. În același an se califica pentru prima dată la campionatul sovietic la șah pentru seniori, devenind cel mai tânăr jucător din istoria competiției. În 1980 câștiga Campionatul Mondial de juniori la Dortmund și intra, ca rezervă, în echipa sovietică trimisă la Olimpiada de șah din capitala malteză La Valletta. Tot atunci devenea și mare maestru. La 19 ani ajungea al doilea cel mai mare jucător din lume, după Anatoli Karpov. A urmat un adevărat serial al confruntărilor dintre cei doi uriași șahiști. Primul meci a avut loc în 1984, învingător urmând a fi cel care câștiga şase partide. Karpov a condus cu 5-0, după care Kasparov a redus din diferență, la 5-3. Meciul a fost anulat de președintele F.I.D.E., Florencio Campomanes, după 48 de partide, pe motiv că era epuizant pentru ambii jucători. A fost reluat în 1985, numărul maxim de partide fiind redus la 24. Scorul a fost de 13-11 pentru Kasparov. În 1986, cei doi s-au întâlnit din nou, Kasparov câștigând și de această dată, cu 12,5-11,5. Karpov nu renunță și, în 1987, revine ca pretendent la titlu. Fără succes însă, meciul terminându-se la egalitate, 12-12, ceea ce i-a permis lui Kasparov să-și mențină supremația. Pe care a păstrat-o și în 1990, după ce a învins cu 12,5-11,5. L-a detronat un alt rus, Vladimir Borisovici Kramnik, în 2000. S-a retras din șahul profesionist în 2005 și s-a implicat de atunci în politică, devenind unul dintre cei mai înverșunați contestatari ai „țarului” Vladimir Putin.