Main menu

header

Romania frumoasa

557 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Jos colăceii! (2)

557 20 1de Raluca Grinţescu

Grăsimea de pe abdomen nu doar că este inestetică și vă afectează încrederea în sine și deci calitatea vieții, dar este uneori corelată de medici cu proasta funcționare a anumitor organe interne. Așadar, trebuie să vă mobilizați să scăpați inteligent de depozitele de grăsime din această zonă, nu doar pentru creșterea ego-ului, ci pentru că, ignorând acest aspect, vă periclitați sănătatea. Yoga vine puternic din spate cu variante simple și eficiente, care pot fi practicate fără limită de vârstă, dar este important să înțelegeți că este necesar să vă concentrați și asupra alimentației, întrucât aceasta stă la baza clădirii unui corp armonios.

S-a trezit din nou „FORŢA“!

557 25 1de Silviu Ghering

„Războiul stelelor”, în engleză „Star Wars”, este un film epic științifico-fantastic despre spațiul cosmic, inițial conceput de celebrul George Lucas. Primul film din serie a fost lansat la 25 mai 1977 de „20th Century Fox” și a devenit un adevărat fenomen de cultură populară, răspândit în absolut toată lumea, după care au urmat încă două producţii, difuzate la distanță de trei ani. La 16 ani după prezentarea ultimului cadru din această primă trilogie, a fost lansată prima peliculă dintr-o nouă trilogie, a cărei acțiune se petrece înaintea celei dintâi, iar ultimul film „Răzbunarea Sith” a fost difuzat la 19 mai 2005. Acum a prins viaţă al 7-lea...

Coincidenţe „mortale“. La propriu! (2)

557 30 1de Silviu Ghering

TAIFASURI continuă să vă prezinte coincidențe stranii, legate de evenimente majore care au schimbat cumva soarta istoriei. Oricât de cerebral ai fi, sunt „potriveli” care te fac să îți pui întrebări. Și nu dintre cele mai comode...

Krampus: Spaima Crăciunului

Să îmbini două genuri de film contrastante este riscant, mai ales dacă acestea sunt comedia și horrorul. Au reușit să o facă regizori recunoscuți, precum Sam Raimi, prin „Army of Darkness”, și Stuart Gordon, prin „Re-Animator”, însă puțini sunt cei care se așteptau ca Michael Dougherty să construiască ceva remarcabil pe bazele poveștii despre Krampus din folclorul german. Pe scurt, acest monstru este opusul lui Moș Crăciun, venind să pedepsească persoanele care nu știu să aprecieze această sărbătoare iubită de toți. Exact așa se întâmplă și în acest film, legenda fiind puțin nuanțată de scenariști, concentrându-se asupra unei mari reuniuni de familie. În urma primelor ecranizări, Krampus a provocat mari contradicții în rândul cinefililor, acesta fiind atât urât, cât și iubit de foarte multă lume. Satira adusă peliculelor tipice hollywoodiene și mentalității oamenilor de rând, care aleg să urmeze, fără niciun motiv rațional, reguli care se opun propriilor interese, oferă acestei creații doza necesară de perspicacitate, care compensează șocurile înfricoșătoare și umorul copleșitor la prima vizionare, poate mai superficială, a filmului. Aș spune că este un echilibru care ține filmul chiar deasupra liniei de plutire, ajutat mai departe de ingenioasele scene care te fac să râzi, în timp ce te sperie. De la o armată de omuleți de turtă dulce, la elfi și jucării, filmul ne arată câteva dintre cele mai inventive metode de a provoca un conflict, fiecare nouă informație fiind ca o lovitură sub centură. Într-o perioadă a vieții cinematografului, în care un film cu astfel de calități este ca un cadou frumos de Crăciun, cred că această producție merită o vizită la cinema. De știut este că acesta este un film violent, găzduind niște glume tâmpite pe alocuri, însă sunt niște greșeli care merită iertate, fiind clar eclipsate de meticulozitatea scenaristică și regizorială caracteristică fiecărui moment. Așadar, sper că v-ați comportat bine anul acesta, pentru că am auzit că a ieșit la vânătoare Krampus.

Ion Mincu, ARHITECTUL arhitecţilor

556 2 2de Silviu Ghering

Unul dintre numele de reper din arhitectura românească, Ion Mincu, s-a născut în Focșani, la 20 decembrie 1852. Absolvent al Liceului Unirea din Focșani, în 1871 se înscrie la Școala Națională de Poduri și Şosele din București, obținând diploma de inginer în 1875. Pleacă la Paris, la Școala Națională de Arte Frumoase, unde talentul său este răsplătit cu Premiul Societății Centrale a Arhitecților Francezi în 1883 și unde termină studiile cu „Magna cum laude” în 1884. Se întoarce în țară și își dedică toată energia pentru promovarea și afirmarea valorilor naționale într-un nou stil arhitectonic, stilul neoromânesc. Care îmbină în principal elemente din arhitectura rurală (foișorul și cerdacul), arhitectura veche românească (ornamentația exterioară bogată și coloanele scurte), arhitectura bisericească (planimetria curții interioare și folosirea stucaturii). Printre cele mai cunoscute lucrări arhitectonice ale sale se numără Școala Centrală de Fete, Casa Lahovari, Casa Vernescu, Casa Petrașcu din Piața Romană, „bufetul” din Șoseaua Kiseleff, în prezent Restaurantul „Doina”, cavourile Ghica, Gheorghieff, Cantacuzino din Cimitirul Bellu, toate în București, Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța, Palatul Administrativ din Galați, Palatul Băncii Comerțului din Craiova, Vila Robescu din Sinaia. A restaurat Biserica Stavropoleos din București. A decorat interiorul Palatului de Justiție din București. A fost profesor la Școala Superioară de Arhitectură (1898-1912), transformată azi în Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. S-a implicat și în viața politică, fiind deputat în Parlamentul României (1895-1899). A militat pentru afirmarea statutului profesional al arhitecților din România, ca membru și apoi președinte al Societății Arhitecților Români, între 1903 și 1912, când se stinge din viață la București. În 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.

Romania frumoasa

556 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Jos colăceii! (I)

556 20 1de Raluca Grințescu

Grăsimea abdominală este una dintre zonele corporale care pun cea mai mare problemă atunci când vine vorba despre dorinţa de a scăpa de ea. De asemenea, este și primul lucru care iese în evidență la o persoană. Nu numai că este supărătoare această grăsime, dar dă de furcă și calității vieții. Grăsimea abdominală se află în strânsă legătură cu bolile cardiovasculare, cu diabetul de tip II, cu rezistența la insulină și chiar cu unele forme de cancer. Există multe tipuri de exerciții care vă pot ajuta să scăpați de colăcei, însă yoga are cea mai mare eficacitate, căci acționează în profunzime. Însă, atenție, trebuie să ţineți în paralel și un regim alimentar dacă doriți să vedeți imediat rezultatele.

Tradiţii ciudate de Crăciun

556 23 1de Silviu Ghering

În această lume nebună, nebună, nebună, obiceiurile sunt și ele, evident, nebune, nebune, nebune. Iar Crăciunul nu face excepție. Lăsăm bradul, colindele și pe Moș Crăciun deoparte și călătorim în jurul Pământului, să „vedem” ce „tradiții” bizare, dacă nu chiar stranii spre înfricoșătoare, întâlnim. Vorba aceea: „Deschide ușa, creștine, să vină ciudățenia la tine!”. Citiți și vă cruciți!

Coincidenţe „mortale“. La propriu! (1)

556 30 1de Silviu Ghering

Credeți în coincidențe? Le acceptați ca o fatalitate sau „săpați” după explicații „științifice”? Una peste alta, oricum le-ați lua, coincidențele există. Sunt de netăgăduit. Chiar dacă uneori frizează paranormalul, dacă nu chiar imposibilul. Ce este coincidența și ce vrea ea? Dex-ul spune așa: „Potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. / Stare a două lucruri care coincid / Potrivire, nimereală, loveală (popular)”. Clar? De-a lungul istoriei umanității, coincidențe au fost cu milioanele. Fericite și tragice deopotrivă. TAIFASURI vă prezintă o „colecție” cu cele mai stranii coincidențe prezentate de publicații cu notorietate din întreaga lume.

Robert Koch, vânătorul de microbi

555 2 2de Silviu Ghering

Unul dintre cei 13 copii ai lui Herman şi Mathilde Koch, Robert Koch, s-a născut la 11 decembrie 1843, în Clausthal-Zellerfeld, un orăşel din Munţii Harz, Saxonia Inferioară, într-o importantă regiune minieră a Germaniei. A studiat inițial Ştiinţele Naturale la Universitatea din Gottingen, în 1862, dar s-a hotărât să treacă la Medicină, pe care a terminat-o în 1866. A lucrat ca internist la Hamburg, a participat la războiul franco-prusac (1870) şi s-a stabilit ca medic militar de district într-un sătuc din Silezia. În 1871, de ziua sa de naștere, a primit un microscop de la soţie şi, în timpul liber, a început să studieze microorganismele. Mintea sa a „explodat”, în sensul bun al cuvântului, și, dublată de un excepțional talent tehnico-aplicativ, a adus vânătoarea de microbi la statutul de ştiinţă. A stabilit cauza bacterială a mai multor boli infecțioase și a descoperit microorganismele care provoacă antraxul (1876), infectarea rănilor (1878), tuberculoza (1882), conjunctivita (1883), holera (1884) și alte infecții. A fost profesor la Universitatea din Berlin din 1885 până în 1891 și șef al Institutului de Boli Infecțioase (pe care l-a fondat tot el) din 1891 până în 1904, la pensionare. În cursul cercetărilor sale bacteriologice pentru Guvernul german și pentru cel englez, a călătorit în Africa de Sud, India, Africa de Est și Egipt. Cu această ocazie, a făcut studii valoroase cu privire la boala somnului, malarie, ciuma bubonică, lepră și alte boli. Pe parcursul vieții sale a primit numeroase distincții, medalii și titluri: Membru Onorific al Universităților din Heidelberg, Bologna, al Societăților medicale din Berlin, Viena, Posen, Napoli și New York, precum și Cetățean de Onoare al orașelor Berlin, Wollstein și Clausthal, urbea sa natală. A fost decorat cu Ordinul Coroanei Germane, Marea Cruce a ordinului german Vulturul Roșu (prima de acest gen acordată unei personalități medicale), precum și cu alte ordine înalte din partea Rusiei și a Turciei. Premiul Nobel, primit în 1905 pentru Fiziologie și Medicină, a fost recunoașterea supremă a meritelor sale excepționale. A murit la 66 de ani, la 27 mai 1910, la Baden-Baden, Germania.

DVR PHARM