Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Leonarde Keeler, „tata“ poligrafului

613 27 1de Silviu Ghering

Poligraful sau, popular, detectorul de minciuni este un aparat care înregistrează schimbările apărute în procesele fiziologice (ritmul respiraţiei, presiunea arterială, conductivitatea electrică a pielii) atunci când un subiect este testat prin anumite întrebări. Potrivit teoriei poligrafului, minciuna modifică starea emoţională, care la rândul ei modifică starea fiziologică. Astfel, atunci când oamenii mint, devin nervoşi, iar acest lucru se poate detecta pentru că bătăile inimii devin mai rapide, presiunea arterială creşte, se schimbă ritmul respiraţiei, apare transpiraţia. Poligraful funcţionează pe principiul comparaţiei. Astfel, pentru început, este necesară stabilirea unei stări „normale” fiziologice prin intermediul unor întrebări simple, al căror răspuns este cunoscut investigatorului. Cu ajutorul acestei stări se vor identifica, prin comparaţie cu răspunsurile fiziologice la setul de întrebări relevante, stările fiziologice „deviante”. Formarea, competenţa şi experienţa examinatorului sunt foarte importante pentru precizia şi acurateţea concluziilor unei examinări poligraf.

Cele mai înfricoşătoare tablouri din lume

613 28 1de Carmen Ciripoiu

Despre locuri și obiecte bântuite au curs rânduri de cerneală, însă puțină lume știe că există și alte obiecte care au dat mâna cu paranormalul, cum ar fi păpușile, oglinzile, scaunele și, nu în ultimul rând, tablourile. Iar faima de tablouri blestemate au căpătat-o și unele capodopere ale lumii.

Cicatricele celebrităţilor şi poveştile lor

613 29 1de Roxana Istudor

În timp ce majoritatea oamenilor obișnuiți se străduiesc să scape de cicatrice, există vedete pentru care semnele de acest tip au devenit un brand, componente esențiale ale imaginii. Unele celebrități le-au avut din copilărie, altele le-au dobândit pe parcurs, în interiorul sau în afara carierei.

Cehov, „pescăruşul“ înălţat din „livada de vişini“

612 2 2de Silviu Ghering

La 29 ianuarie 1860 se năștea în Taganrog, oraş la Marea Azov, unul dintre cei mai mari dramaturgi ai lumii, Anton Pavlovici Cehov, al treilea copil din cei şase ai unui băcan sărac, cu o fire cazonă şi evlavioasă, născut iobag, Pavel Iegorovici, și al unei gospodine desăvârșite, blândă și talentată povestitoare, Ievghenia. Între 1867 şi 1879, Anton face studii primare şi secundare în oraşul natal. Frecventează asiduu teatrul orașului şi conduce o revistă a elevilor. În prag de faliment, tatăl duce familia la Moscova în 1876, numai Anton rămâne în Taganrog, ca să vândă averea ce mai rămăsese și să-și finalizeze studiile. S-a întreținut singur dând meditații. În 1879 pleacă și el la Moscova și începe studii de medicină. Îşi ajută financiar familia, publicând scurte texte comice în reviste umoristice. După absolvire, în 1884, profesează în jurul Moscovei. În 1886, începe colaborarea la revista „Novoe Vremia” („Timpuri noi”). Publică proză, începe să lucreze la primele piese de teatru. Capodoperele sale, „O dramă la vânătoare” (1884), „Pescărușul” (1896), „Unchiul Vanea” (1897), „Doamna cu cățelul” (1899), „Trei surori” (1901) sau „Livada de vișini” (1903), se joacă de peste 100 de ani pe toate marile scene ale lumii. Sute de povestiri și nuvele completează o operă grandioasă, care îl așază în panteonul literaturii ruse, alături de alți doi titani, Lev Tolstoi și Fiodor Dostoievski. În 1892 cumpără o mică moșie la țară, la Melikhovo, nu departe de Moscova, unde a trăit cu familia sa până în 1899. În timpul unui voiaj în Italia, în 1894, starea sănătăţii sale se înrăutăţeşte brusc. În 1897, în timpul unei vizite la Moscova, suferă o hemoragie pulmonară majoră. Este convins cu greu să meargă la spital, unde medicii îi dau cumplita veste că tuberculoza i-a afectat deja partea superioară a plămânilor. Nu-i ascultă să-și schimbe modul de viață, scrie în continuare, piesele sale de teatru sunt publicate şi puse în scenă. Mai mult, chiar se căsătorește cu actrița Olga Knipper la 25 mai 1901. În 1903, finalizează ultima „bijuterie” dramatică, piesa „Livada de vişini”. În 1904, boala i se agravează, şi la 2 iulie moare în Sanatoriul Badenweiler din Germania.

Romania frumoasa

612 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

De ce au sens învăţătorii spirituali

612 20 1de Raluca Grințescu

În mijlocul turbulențelor prin care trece rasa umană și ca urmare a răspunsurilor la stres și anxietate, ce face un învățător spiritual? Nimic diferit. Lumea noastră fizică este un „loc al contrastelor” - trecând extrem de rapid de la o descoperire uimitoare la următoarea. Rezultatele acestora pot avea impact asupra vieților noastre în funcție de puterea pe care le-o acordăm chiar noi. În timp ce lumea materială se mișcă în viteză și se schimbă, legea universală nu se schimbă. Se aplică aceleași principii, indiferent de cum arată lumea din exterior, iar curicula rămâne aceiași.

Ce vedem în 2017 pe marile ecrane

612 24 1de Silviu Ghering

Cinema 2017: James Cameron promite filme 3D fără ochelari, Ang Lee ne-a dat o mostră despre cum va arăta viitorul în industria cinematografică filmând „Billy Lynn’s Long Halftime Walk” („Lunga”) în 3D, la rezoluție 4K și cu 120 de cadre pe secundă, de cinci ori mai mult decât tradiționalul 24 de cadre pe secundă. Dincolo de provocările tehnologice care ne așteaptă în acest an, continuă francizele consacrate, filmele de animație și SF-urile cu supereroi. Spre exemplu, DC Entertainment va aduce pe marile ecrane „Wonder Women” („Femeia fantastică”), în vreme ce Marvel Cinematic Universe pregătește „Guardians of the Galaxy Vol. 2” („Gardienii galaxiei Vol. 2”), iar Warner Bros. vine cu animația „The LEGO Batman Movie” („LEGO Batman: Filmul”). Nu mai amintim despre „Star Wars: Episode VIII”, programat ca un cadou de Crăciun, în decembrie, de Walt Disney Pictures, Lucasfilm și Bad Robot Productions. TAIFASURI vă prezintă în continuare o parte dintre premierele cel mai așteptate ale anului 2017, fără a avea pretenția că nu mai sunt și alte producții dorite cu foc de cinefili, conform vechiului dicton latin „De gustibus non disputandum”...

Marele actor ION Besoiu ne-a părăsit la vârsta de 85 de ani Ultima călătorie a căpitanului Lupan

612 28 1de Carmen Ciripoiu

Astăzi, îngerii și-au plâns singurătatea. Toți deodată. A nins cu iubire, a nins cu dor, a nins cu dureri peste iertare, cerul și pământul și-au pus flori de gheață. Am simțit golul cum pătrunde din amintiri și m-a durut. Astăzi, 18 ianuarie 2017, totul a amuțit. Oare vor mai rămâne firimituri de inimă în piept? Drum lin în lumină, Ion Besoiu!

Perla care a ajuns cenuşă: Janis Joplin

611 2 2de Silviu Ghering

Janis Lyn Joplin s-a născut la 19 ianuarie 1943, în orașul Port Arthur, Texas, SUA, într-o familie liniștită, cu tatăl, Seth Ward, inginer la o veche rafinărie de petrol, și mama, Dorothy Bonita East, funcționară la o școală. Părinții săi au remarcat încă din copilărie că Janis cerea mult mai multă atenție decât ceilalți doi copii mai mici ai lor, Laura Lee și Michael Ross, mama declarând presei: „Janis era nefericită când nu primea atenția de care avea nevoie. Normalitatea era un lucru inadecvat pentru ea”. Și așa avea să fie toată viața sa. La 16 ani a început să-și manifeste dragostea pentru muzică, frecventând barurile din Louisiana, unde asculta blues și jazz. A început să cânte la 17 ani. S-a înscris la mai multe instituții de învățământ, dar nu a terminat niciuna. În 1963 a plecat la San Francisco. În 1966 a cântat cu Big Brother and the Holding Company, cu care, în 1967, a înregistrat primul album. În primăvara lui 1968 s-au mutat la New York pentru a înregistra albumul „Cheap Thrills”, cu hitul „Piece of my heart”, în august 1968. După trei zile era deja disc de aur, iar în primele luni se vânduseră mai mult de un milion de exemplare. La începutul lui 1969 cântă cu un nou grup - Kozmic Blues Band. Fac un turneu de mare succes prin Europa. Din cauza epuizării, începe să consume alcool și droguri. La 16 august 1969 a avut o apariție de mare succes la Festivalul de la Woodstock, unde a lansat „Ball And Chain” și „Piece of My Heart”. Spre finalul acelui an deja avea probleme cu drogurile și a hotărât să ia o pauză. În februarie 1970 a plecat la Río de Janeiro pentru carnaval și pentru o cură de dezintoxicare. La întoarcerea în San Francisco, reia concertele, dar cu Full Tilt Boogie Band. În septembrie 1970 s-a mutat la Los Angeles și a înregistrat hitul „Pearl”. La 4 octombrie 1970 a ieșit să bea un pahar cu colegii. Câteva ore mai târziu a fost găsită moartă în urma unei supradoze. Corpul i-a fost incinerat, iar cenușa i-a fost împrăștiată în Oceanul Pacific, pe plaja de la Stinson. La şase săptămâni de la moartea sa a fost lansat albumul „Pearl”, care s-a menținut pe locul 1 timp de 14 săptămâni. În 1995 a fost inclusă în „Rock and Roll Hall of Fame”.

Romania frumoasa

611 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Cât valorează solitudinea (II)

611 20 1de Raluca Grințescu

Cu toate că multe culturi au recunoscut valoarea solitudinii ca oportunitatea de a privi în interior, în cultura noastră gândim de multe ori că atunci când petrecem timp singuri este nesănătos. Unii psihologi chiar argumentează că, deoarece suntem ființe sociale, descoperim sensul doar prin relațiile noastre cu ceilalți. Însă suntem mult mai profunzi decât atât.