Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Morţi ciudate şi stupide (I)

618 28 1de Silviu Ghering şi Alexandru Brădescu

Unul dintre adevărurile inexorabile de pe acest pământ este că, mai devreme sau mai târziu, toți murim. Într-un fel sau altul. Majoritatea ne stingem din cauza bătrâneții, dar sunt destui care „pleacă” în condiții și din motive care de care mai ciudate, ba chiar stupide. Și chiar dacă nu este nimic mai trist și... inevitabil decât moartea, unele decese pot provoca, involuntar, zâmbete celor care au privilegiul de a le supraviețui. Necunoscute în timpul vieții, victimele acestor accidente, pentru că asta sunt, accidente, au devenit persoane „publice” după ce au „beneficiat” de circumstanțele unei morți, cum spuneam, ciudate și stupide. TAIFASURI vă prezintă o serie de decese, fără a încerca o ierarhizare, pe care v-o lasă dumneavoastră. Ordinea a dat-o cronologia.

Read more: Morţi ciudate şi stupide (I)

William Patrick Hitler, nepotul de coşmar al Führerului

618 29 1de Andrei Dicu şi Alexandru Filcu

William Patrick Hitler, nepotul vitreg al Führerului Adolf Hitler, este un personaj cu o viaţă de film. Născut la 12 martie 1911, la Liverpool, dintr-o încrengătură familială teribilă, şi-a şantajat unchiul, care, deşi nu se sfia să-l numească „dezgustătorul meu nepot”, nu a luat nicio măsură represivă împotriva sa. Protejat de americani, William a dus o viaţă plină de huzur.

Read more: William Patrick Hitler, nepotul de coşmar al Führerului

Chris Rea, „vrăjitorul“ irlandezo-italian de blues

617 2 2de Silviu Ghering

Născut la 4 martie 1951, în Middlesbrough, Anglia, Christopher Anton Rea a început să cânte la chitară abia la vârsta de 19 ani. Tatăl său, un imigrant italian căsătorit cu o irlandeză, deţinea un magazin de îngheţată, iar Chris a crescut cu o imagine frumoasă a ţării de origine a tatălui său. Credea despre Italia că „este un loc mai fericit şi cumva mai bun, unde ești permanent înconjurat de unchi care cântă la acordeon”. Şi-a însuşit aceste „rădăcini” italieneşti, iar ele i-au influenţat multe dintre cântece. Hotărârea de a cânta blues se datorează unui incident oarecum neplăcut din timpul şcolii. Un profesor a vrut să-i rupă un eseu în faţa întregii clase. Au ajuns amândoi să se bată şi, drept urmare, Rea a fost exmatriculat din şcoală. După întâmplare, acasă la un prieten, a ascultat un disc al muzicianului Joe Walsh, care i-a schimbat total viaţa. Atunci şi-a cumpărat prima chitară. Primii paşi în carieră i-au fost călăuziţi de chitaristul de blues Charlie Patton din anii ’30, ale cărui piese le asculta extrem de mult, dar abia la 21 de ani a pus mâna pe chitară la modul cel mai serios, inspirat de Mark Knopfler și de Eric Clapton. În 1973, s-a alăturat grupului Magdalene, pe care l-a părăsit în 1977 pentru a începe o carieră solo. În aprilie 1978 a lansat single-ul „Fool” („If You Think It’s Over”), care a ajuns rapid în topurile din SUA şi din Marea Britanie. S-a afirmat internaţional odată cu lansarea a două dintre discurile cel mai de succes ale anilor ’89 şi ’91: „The Road To Hell” (cel mai de succes din cariera sa) şi „Auberge”, ambele clasându-se încă de la apariţie pe primul loc în clasamentele de specialitate din Marea Britanie. Cariera sa exponențială s-a „împiedicat” de gravele sale probleme de sănătate: pancreatita l-a forțat să suporte o operație foarte grea în 1995, repetată în 2001 cu și mai mult risc, chiar 50% vital. L-au ajutat să-și revină și să revină pe scenă fiicele sale, Eleanor și Julia, și soţia, Joan, alături de care este de la 16 ani. „Joan a dat sens vieții mele”, spune Rea. Care cântă și acum, după peste 30 de milioane de discuri vândute la cei 66 de ani pe care-i împlineşte la 4 martie.

Romania frumoasa

617 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Read more: Romania frumoasa

Izvoarele României. Paradisul dinlăuntru plin de paradoxuri

617 27 1de Andrei Dicu

Izvoarele sunt imaginea Paradisului înstrăinat, care, atunci când iese la lumină, o face într-un mod triumfal, chiar dacă acest fenomen poate fi unul discret sau… învolburat. Izvoarele scot din pământuri esenţa vieţii, şi anume apa. România este un adevărat rai al izvoarelor, a căror geografie nu poate fi „calculată” decât la superlativ. Din acest motiv, vă invităm într-o călătorie de basm…

Read more: Izvoarele României. Paradisul dinlăuntru plin de paradoxuri

Cele mai vechi poze din lume

617 32 1de Silviu Ghering

Astăzi, când și copii de grădiniță au telefoane inteligente şi se joacă pe internet cum se jucau părinții noștri, fără supărare, cu toată dragostea, în... țărână, fotografia nu mai impresionează pe aproape nimeni. Facem poze cu rutina cu care mâncăm. Dar în urmă cu o sută și ceva de ani fotografia era marea minune a tehnicii, „grozăvia” care tăia respirația și „fura” sufletul. Lăsați câteva momente laptopul și iPhone-ul și priviți mai jos în trecut, la acele vremuri de pionierat și speranțe.

Read more: Cele mai vechi poze din lume

Sandro Botticelli, pictorul genial al graţiei feminine

616 2 2de Silviu Ghering

Sandro Botticelli, de fapt Alessandro di Mariano Filipepi, s-a născut la 1 martie 1445, în Florența, al patrulea fiu al tăbăcarului Mariano Filipepi și al soției sale Esmeralda. Porecla celui mai mare dintre frații Filipepi era „Botticello” („Butoiaș”), de aici numele de mai târziu al pictorului. Unul dintre frații săi, Antonio, era aurar și gravor, iar tânărul Sandro și-a însușit primele cunoștințe de desen sub supravegherea acestuia. În 1464, a fost primit în atelierul maestrului Fra Filippo Lippi și a lucrat ca ucenic la pictarea frescelor catedralei de la Prato. Când Fra Filippo Lippi a plecat la Spoleto, Botticelli a fost găzduit la reședința din Via Nuova a bogatei familii Vespucci - apropiată de familia Medici -, unde a lucrat până la sfârșitul vieții. Prin anii 1467-1468 a frecventat atelierul pictorului și sculptorului florentin Andrea del Verrocchio. A fost perioada când a executat primele sale lucrări independente, ca de exemplu „Madona cu pruncul” (1469). În 1470, la 25 de ani, și-a deschis propriul său atelier. În același an, Consiliul Comercial al orașului i-a comandat un tablou, în care înfățișează o alegorie a forței. După doi ani, numele său figura deja în registrul Asociației „Sfântul Luca”, reuniune care aduna pictorii din Florența. Au început să „curgă” comenzile. În 1474 a terminat la Pisa frescele de la „Campo Santo”. Un an mai târziu a decorat capela Bisericii „Santa Maria Novella” din Florența, unde a pictat prima versiune a „Adorației Magilor”, temă predilectă în creația sa. Pasionat cititor al lui Dante Alighieri, a făcut ilustrații la multe cânturi din „Divina Comedie”. În 1481, Papa Sixtus al IV-lea l-a cooptat la realizarea a trei fresce pentru „Capela Sixtină”. Frumusețea și grația figurilor create de el, precizia liniilor și redarea mișcării încununează o operă ce simbolizează pictura Renașterii italiene. Caracteristic artei sale este și faptul că figurile pictate prezintă profunde sentimente umane. Personajele sale cu chipuri ușor melancolice au, în general, o expresie visătoare, Botticelli fiind un cercetător atent al sufletului omenesc. Operele sale atestă o sensibilitate deosebită și o bogată viață lăuntrică. A murit în singurătate, la Florența, la 17 mai 1510.

Romania frumoasa

616 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Read more: Romania frumoasa

Mărţişorul, între vechi şi nou

616 26 1de Carmen Ciripoiu

Din Albania până în Republica Moldova și din România până în Bulgaria, nu există doamnă sau domnișoară care să nu respecte tradiția mărțișorului, a cărui origine rămâne încă un mister neelucidat.

Read more: Mărţişorul, între vechi şi nou

Pasiunea, transformată în artă!

616 27 1de Valeria Roman

Se apropie 1 Martie şi tarabele sunt pline de sute de modele de mărţişoare care aşteaptă să fie dăruite. Fie că respectaţi tradiţia şi purtaţi o mică bijuterie cu şnur alb-roşu în piept, fie că vreţi să faceţi doar o surpriză plăcută celor dragi, revista Taifasuri vă vine în ajutor cu câteva modele de mărţişoare cu care sigur veţi surprinde. Am stat de vorbă cu surorile Ancuţa şi Andreea, care confecţionează mărţişoare din pasta fimo, şi cu Cornelia Ştefan, care face acasă modele comestibile din pastă de zahăr sau din turtă dulce, un adevărat deliciu pentru cei care nu se pot abţine şi vor să guste mica atenţie. Niciuna dintre cele trei nu trăieşte din confecţionarea mărţişoarelor, fiind doar o pasiune pentru ele, de aceea şi lista clienţilor este foarte restrânsă. Ancuţa este graphic designer freelancer, Andreea (Ada) este geofizician, iar Cornelia este asistent manager la o firmă medicală. Toate au însă în comun un singur lucru: au transformat lucrul manual în artă şi de câţiva ani reuşesc să-şi facă prietenii fericiţi cu îndemânarea şi talentul lor.

Read more: Pasiunea, transformată în artă!

Mărţişoarele cu cristale Swarovski satisfac cele mai preţioase gusturi

616 28 3de Cătălina Tăgârță

Persoanele valoroase merită ca­douri deosebite. Pornind de la această premiză, fiecare caută un mărțișor special pentru oamenii frumoși din viața sa. Obiectele lucrate cu finețe, electroplacate cu aur de 24 de karate și înfru­musețate cu cristale Swarowski sunt la mare căutare anul acesta. Vlad Rusescu (medalion), producător „Mărțișoare și Podoabe Românești”, ne-a povestit că brandul pe care îl reprezintă a luat naștere în urmă cu 26 de ani, din dorința de a aduce frumosul din tradițiile noastre atât în România, cât și peste hotare. Fiecare model produs poartă în spate o poveste, multe încercări până la forma finală, sudoare și bucurie, dăruire și credință, aşa încât fiecare piesă să fie apreciată pentru migala și finețea cu care a fost executată.

Read more: Mărţişoarele cu cristale Swarovski satisfac cele mai preţioase gusturi