Main menu

header

Tradiţii şi obiceiuri pascale din sufletul Maramureşului

520 23 1de Gabriela Niculescu

Maramureșul istoric este un loc idilic, de poveste și, odată ce-ai ajuns în inima sa, nu-ți mai vine să te dai dus. Pentru toți aceia care au pășit în oricare dintre cele patru zone etno-folclorice ale sale, Țara Chioarului, Țara Lăpușului, Țara Maramureșului sau Țara Codrului, obiceiurile au lăsat minunate amprente sufletești. Paștele, în acest spațiu mângâiat de Dumnezeu, este unic, încărcătura energetică a datinilor te transpune într-o lume desprinsă de agitația vieții, mai aproape de sine, de valorile spirituale și morale, de Divinitate. Descoperiți-i magia!

Datini cu tâlc din Moldova

de Gabriela Niculescu

Paștele are o însemnătate aparte în poporul românesc nu doar din punct de vedere religios, ci și al obiceiurilor. Astfel, nu doar Maramureșul și Bucovina și-au transmis tradițiile pascale din generație în generație, și Moldova se poate lăuda cu o serie de ritualuri împământenite din cele mai vechi timpuri.

Yesterday, a fost odată BEATLES...

520 30 1de Silviu Ghering

Yesterday... Hey, Jude... Let It Be... Yellow Submarine... Love Me Do... I Want To Hold Your Hand... All You Need Is Love... Michelle... Lady Madonna... Ob-La-Di, Ob-La-Da... Back In The USSR... cine nu a ascultat măcar o dată bijuteriile unor pletoși tineri și rebeli din Liverpool, care în anii ’60 făceau istorie în muzica mondială? Nu ar ajunge un ziar întreg pentru povestea Beatles-ilor. Legenda Beatles-ilor. Căci au devenit o legendă care va dăinui cât va dăinui și muzica lor. Forever. Pentru totdeauna.

La 2 aprilie, serbăm Centenarul legendarului artist Gică Petrescu Vocea din urechea lui Dumnezeu

518 15 1de Andrei Dicu

Ca să scrii o biografie îţi trebuie corzi de alpinist pentru a cutreiera sufletul omului, cu grija de a nu-l călca în picioare. Sunt biografii care bucură, care dor şi care cântă. Ciudat, de data asta, Gică Petrescu nu cântă, ci ne oferă trandafiri, cu graţia şi cu romantismul tipic perioadei interbelice. Pentru că Nemuritorul Gică Petrescu a trăit permanent între lumi, iubindu-ne, dăruindu-ne şi, în acelaşi timp, respectându-se. Se împlinesc 100 de ani de la nașterea maestrului, motiv pentru care ne reamintim cu drag de eleganța ce i-a definit existența.

„Acuz“ naturalist şi revoluţionar, Emile Zola

518 2 2de Silviu Ghering

Fiu al unui inginer italian, naturalizat francez, și al unei franțuzoaice, Émile Zola s-a născut la Paris, la 2 aprilie 1840. A rămas orfan de tată la 7 ani, iar copilăria și adolescența i-au fost marcate de lipsuri materiale severe. Din școala primară, Émile era pasionat de literatură. Citea enorm, și marea sa ambiție era să devină scriitor profesionist. Încă de la 10 ani afirma cu precocitate că scrisul este adevărata sa vocație. În clasa a VI-a compune deja un roman despre cruciade. Deși mama sa visa pentru el o carieră de avocat, la vârsta de 16 ani a fost silit să accepte o slujbă de mic impiegat al vămii, fără să-și fi terminat studiile și fără să-și fi luat Bacalaureatul. Devine însă, după numai câteva luni, librar și începe să colaboreze episodic, apoi regulat, la rubricile de critică literară și artistică ale mai multor ziare din nordul Franței, dar și din Paris. Practică un jurnalism polemic, în care nu ezită să-și devoaleze aversiunea față de cel de-al Doilea Imperiu și față de Napoleon al III-lea. Evoluează încet spre socialism, se angajează în lupta socială, își riscă libertatea, cariera și chiar viața când publică manifestul său „J’acusse!” („Acuz!”) pe prima pagină a cotidianului parizian „L’Aurore” (13 ianuarie 1898). Articolul, formulat ca o scrisoare deschisă către președintele Franței, acuza Guvernul de antisemitism și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu Alfred Dreyfus, închis pe nedrept pentru spionaj. Este judecat pentru calomnie și condamnat la închisoare, dar evită pedeapsa, exilându-se în Anglia. Datorită lui Zola, procesul lui Dreyfus a căpătat, în scurt timp, o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii Bisericii și ai Armatei reacționare și așa-numiții „dreyfusarzi”, liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, „Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”, au rămas emblematice. A scris romane celebre precum „Germinal”, „La paradisul femeilor” sau „Bestia umană”. Moare la 62 de ani, la 29 septembrie 1902, la Paris, din cauza unei intoxicații cu monoxid de carbon de la un coș de fum blocat.

România frumoasă

518 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Brandul Brando

518 30 1de Silviu Ghering

Considerat de mulţi cel mai mare actor al tuturor timpurilor, Marlon Brando Jr s-a născut la 3 aprilie 1924, în localitatea Omaha, un orășel din Nebraska, SUA. Cu un tată violent, producător de pesticide și de îngrășăminte chimice, şi cu o mamă neglijată şi alcoolică, deseori adusă „pe brațe” de soț din barurile din Chicago, Marlon a „jucat” încă de mic, imitând la perfecție... vacile și caii de la ferma de familie, din dorinţa de a-şi înveseli mama şi de a-i atrage atenţia. Copilăria sa nefericită l-a făcut pe Anthony Quinn, colegul său de platou din „Viva Zapata!”, să spună: „Admir talentul lui Marlon, dar nu invidiez suferinţa care l-a creat”.

Aspiraţia către perfecţiune: Vangelis

518 2 2de Silviu Ghering

Cu o activitate muzicală de peste 50 de ani, în care a produs 52 de albume, Vangelis este considerat unul dintre cei mai mari compozitori de muzică electronică, progresivă, ambientală și orchestrală din toate timpurile. Evangelos Odysseas Papathanassiou, pe numele său real, s-a născut la 29 martie 1943, în orășelul Agria, la 7 kilometri de Volos, Grecia. A început să compună la 4 ani, iar la 6 ani părinții îl înscriau deja la o școală specială de muzică din Atena. A refuzat să ia lecții de pian tradițional și a rămas fără cunoștințe muzicale de citire și de scriere a partiturilor, deși este unul dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii! În 1981 a atins apogeul. A compus muzica pentru filmul „Care de Foc” („Chariots of Fire”), un film despre Olimpiada din 1924, pentru care a câștigat Oscarul în 1982, iar piesa care constituia tema peliculei, numită simplu „Titlu”, cunoscută mai târziu ca „Chariots of fire”, cea mai vestită și reinterpretată melodie a sa, a ajuns pe primul loc în topul „Billboard”, fiind singurul Number One al unui artist grec în cunoscutul top american. Compozițiile pentru film au continuat cu „Blade Runner” (1982, cu Harrison Ford), „The Bounty” (1984, cu Anthony Hopkins și Mel Gibson), „1942: Conquest of Paradise” (1992, cu Gerard Depardieu). A compus și muzică de balet, de teatru și chiar de operă. Hobby-ul său a rămas însă pictura. De-a lungul timpului, a colaborat cu artiști renumiți precum Nana Mouskouri, Demis Roussos, Milva, Montserrat Caballe sau Irene Papas. François Mitterrand i-a acordat, în 1992, medalia și titlul de „Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor”, NASA l-a onorat cu Medalia Pentru Serviciu Public, iar Institutul Greco-American l-a medaliat pentru promovarea muzicii și a elenismului prin artă. În 2004, a compus imnul oficial al Olimpiadei de Vară, care s-a desfășurat la Atena, după ce anterior crease și imnul oficial al Campionatului Mondial de Fotbal, organizat de Coreea de Sud împreună cu Japonia, în 2002. În 2008, Universitatea din Atena i-a decernat titlurile de Doctor Honoris Causa și profesor emerit.

România frumoasă

518 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Dă-i cu şpriţul pân-la ziuă!

518 24 1de Silviu Ghering

Vinul este cea mai veche și mai apreciată băutură din lume, cu o savoare aristocratică deosebită. În „lumea bună”, a cunoaște calitatea unui vin face parte din educație, iar majoritatea celor care aparțin unor familii cu „sânge albastru” au o cultură a vinului superioară, fiind capabili să recunoască valoarea unui vin la fel de bine ca un somelier sau un degustător profesionist.

Tarantino dezlănţuit

518 30 1de Silviu Ghering

Revelație a anilor ’90, adulat și contestat în egală măsură, Quentin Jerome Tarantino este cunoscut pentru talentul cu care transformă elementele cinematografice vechi în unele noi. „Regizorul-DJ”, cum a fost numit pentru modul în care combina diferitele genuri de film cu muzica, impune un cinematograf conceput după o logică spațială și temporală proprie, în care violența se îmbină cu umorul, parodia unui gen consacrat - în speță filmul negru (film noir) - cu naturalismul situațiilor.