Main menu

header

Faimoasa Walk of Fame a împlinit 2.572 de stele

562 30 1de Silviu Ghering

Cine n-a auzit de Hollywood? „Capitala” cinematografiei mondiale. Lumea strălucitoare a starurilor de marele ecran. Mereu sub lumina reflectoarelor, mereu pe covorul roșu al celebrității. Visul majorității adolescenților, fie ei sau ele. Singura problemă care umbrește acest univers fascinant este inexorabilul timp. Vremea vine, vremea trece, și nimeni până acum nu a găsit antidotul acestei „boli” generale. Deci trebuia inventat ceva la acest nivel maxim de glamour care să dea impresia măcar de piedică împotriva trecerii timpului sau cel puțin a uitării până la urmă. Așa s-a născut Hollywood Walk of Fame. În traducere liberă: Aleea Celebrității din Hollywood.

Ştefan Luchian, maestrul pastelurilor

561 2 2de Andrei Dicu

Născut la 1 februarie 1868, la Ştefăneşti, lângă Botoşani, Ştefan Luchian este considerat de critici maestrul pastelurilor. În ciuda eforturilor familiei de a-l îndrepta spre o carieră militară, vocaţia artistică a prevalat şi, odată ajuns la Bucureşti, Luchian a urmat cursurile de pictură ale Şcolii de Belle-Arte, unde i-a avut profesori pe Nicolae Grigorescu, pe Theodor Aman şi pe Gheorghe Tattarescu. Apoi, a studiat la München şi la Paris, unde a fost marcat de şcoala rozacruciană şi a luat contact cu efervescenta viaţă artistică, aflată în plin avânt al impresionismului. Revenit în patrie, s-a apropiat de grupul Cercului Artistic, iar în 1892 a expus constant la societatea Tinerimea Artistică, unde erau promovaţi juni vizionari, în majoritate francmasoni. „Babacul”, cum era poreclit, a fost iniţiatorul Expoziţiei Artiştilor Independenţi (1896) şi alături de el au expus tineri precum Nicolae Vermont sau Constantin Artachino, refuzaţi la Salonul Oficial, deschis în paralel. Anul 1900: a trimis două pasteluri la Expoziţia Universală de la Paris şi au apărut primele manifestări ale sclerozei multiple, maladia care l-a marcat pe viaţă până la infirmitate. Tot atunci a fost părăsit de iubita sa, Cecilia Vasilescu, fata cu care urma să se căsătorească şi care l-a considerat „alcoolic şi dizolvat”, după cum notează Grigorescu, în „Memorii”. Din 1909 a rămas imobilizat, iar în ultimii ani a pictat cu penelul legat de mână. A lucrat însă intens, organizând expoziţii proprii, precum cea de la Ateneul Român (1910), care cuprindea 80 de lucrări. A excelat ca peisagist, portretist şi ca autor de compoziţii statice. A pictat tablouri cu flori, pasteluri cu contururi fluide şi nuanţe catifelate, dar şi compoziţii inspirate din viaţa satului, din apropierea Răscoalei din 1907. Cele mai cunoscute creaţii sunt „Vara”, „Moara de la poduri”, „Birt fără muşterii”, „Anemone”, „Maci”, „Un zugrav (Autoportret)”, „Safta florăreasa”, „Moş Nicolae Cobzarul”, „După muncă, spre casă” şi „La împărţitul porumbului”. „Poetul florilor” a murit la 28 iunie 1916, la Bucureşti, la o zi după ce George Enescu i-a cântat la vioară la Spitalul Pantelimon.

Romania frumoasa

561 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Exerciţii pentru gravide

561 20 1de Raluca Grințescu

Pentru a experimenta cel mai natural, dar şi cel mai sacru fenomen din viaţa unei femei, şi anume sarcina, femeile pot opta pentru menţinerea unui organism sănătos, a unei minţi liniştite şi pentru gestionarea emoţiilor printr-o veche practică orientală de yoga, care are drept scop armonizarea corpului şi a spiritului.

Imprimanta 3D pentru membre

561 25 5de Gabriela Niculescu

O imprimantă 3D realizează acum proteze pentru cei care nu au mâini, cu un timp de execuţie de aproximativ 42 de ore. Până acum, pentru persoanele cu dizabilități era destul de dificilă crearea unor proteze personalizate sau, mai bine zis, simetrice. Impuneau aparatură foarte avansată și costisitoare. Acum, corpul trebuie doar scanat, iar de restul se ocupă imprimanta 3D. Nu atât că se pot face membre care să se potrivească foarte bine, dar acestea pot avea și un aspect armonios. Pentru că imprimantele 3D sunt disponibile și pentru publicul larg în ţările dezvoltate, personale cu dizabilități şi cu suficienţi bani pot experimenta singure până la obținerea rezultatului dorit. În acest moment sunt create și oase artificiale sau cartilaje care seamănă perfect și oferă aceeași funcționalitate. Drumul acesta a fost deschis de primul maxilar artificial.

A fost inventat patul care vă salvează viaţa în caz de cutremur

561 25 2de Gabriela Niculescu

Un pensionar din China, Wenxi Wang, în vârstă de 66 de ani, a inventat un pat care se transformă într-un refugiu, atunci când are loc un cutremur. Potrivit întreprinzătorului chinez, este suficient să cumpăraţi invenția sa, care se aseamănă cu un sarcofag antiseismic, pentru a putea dormi cu siguranţa că veţi scăpa cu viaţă atunci când clădirea în care vă aflaţi s-ar putea prăbuşi în urma unui seism. În momentul când are loc cutremurul, patul se transformă într-un refugiu blindat care vă va proteja. În acest adăpost puteți supraviețui câteva zile, fiindcă el conține rezerve de apă, alimente, măști antigaz și oxigen.

Scaunul cu rotile ce urcă singur treptele

561 25 1de Gabriela Niculescu

Anul 2015 a fost bogat în invenţii care au uimit lumea. Şi cum investiţiile în tehnologie medicală cresc de la un an la altul, iată că am ajuns să vedem şi primul scaun cu rotile robotice care urcă singur treptele. Acesta a fost dezvoltat de Chiba Institute of Technology din Japonia şi este mult mai complex decât pare la prima vedere. Scaunul din imagine este printre puţinele din lume care, datorită unui sistem inovativ de roţi şi senzori, poate urca fără probleme scările.

Mahatma Gandhi „Marele suflet“ care a schimbat istoria Indiei

561 30 1de Andrei Dicu

Lider al mişcării naţionaliste indiene împotriva dominaţiei britanice, Mohandas Karamchand, cunoscut ca Mahatma Gandhi, este considerat părintele ţării sale. Este renumit pentru doctrina sa care presupunea proteste paşnice pentru a încuraja progresul politic şi social şi a fost asasinat la 30 ianuarie 1948, după ce a protestat împotriva fundamentalismului musulman.

„Cei opt odioşi“ - Vestul Sălbatic renaşte

După Pulp Fiction și Django Unchained, unul dintre cele mai memorabile duouri actor-regizor (Samuel Jackson - Quentin Tarantino) revine pe marile ecrane. Spre deosebire de majoritatea filmelor mult așteptate ale sezonului Premiilor Oscar din 2016, acesta vine cu niște controverse în spate. Pe la sfârșitul anului 2015, un grup de hackeri a reușit să fure această peliculă și să o posteze pe internet. S-au promis zeci de alte lovituri, situație care a dus până și la investigații FBI. Dar cu toate că potențialul filmului de a face bani a scăzut în urma acestui act, lumea îi conștientizează calitatea, fiind nominalizat la trei Premii Oscar. Sunt multe motive pentru care merită să vedeţi „Cei opt odioşi” („The Hateful Eight”) la cinema. Nu este doar un film care îi are pe câțiva dintre cei mai buni actori ai momentului în rolurile principale, dar este și o frumoasă aventură vizuală. Insistențele marelui regizor Quentin Tarantino de a imortaliza totul pe o peliculă lată de 70 mm nu au fost zadarnice. Este o decizie care poate să pară nesemnificativă, însă a adus la viață niște culori aprinse care au însuflețit intriga misterioasă. Cu o coloană sonoră originală compusă de celebrul Ennio Morricone (pentru care a câștigat Globul de Aur), pot să spun că acest film poate să reprezinte cea mai bună combinație sunet-imagine a acestui an. Povestea filmului se derulează în Vestul Sălbatic, dar nu este vorba de un western. Aș clasifica filmul ca un thriller cu mister, deși acesta este dominat de dialog. De fapt, se pune atât de mult accent pe dialog, încât cred că ar fi putut să fie chiar și jucat ca o piesă de teatru. Totul constă în povestea unor vânători de recompense și a unui șerif care caută adăpost pe timpul unui viscol puternic. Continuarea se aventurează spre tot felul de teme interesante: trădare, conflicte rasiale, integritate și încredere. Este un scenariu captivant și piperat, care te face să încerci mereu să ghicești cine este cel care minte, dar prefer să las pe fiecare să descopere asta singur. Vizionare plăcută!

Megalomania Ceauşeştilor

560 16 1de Andrei Dicu

Până în decembrie 1989, când au sfârşit răpuşi de gloanţele Armatei la Târgovişte, soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au crezut, fără tăgadă, nemuritori! Dacă prin cine știe ce vrajă îngrozitoare „Comandantul Suprem” ar mai fi trăit şi astăzi, atunci Nicolae Ceaușescu ar fi împlinit, pe 26 ianuarie, venerabila vârstă de 98 de ani... Din fericire, nemurirea Ceaușeștilor se rezumă la amintiri, la tabloidizare excesivă, la regretele unora şi, mai ales, la grandomania care le-a sporit celebritatea. Citiți și rămâneți uimiți! Cam așa se putea trăi chiar și înainte de Revoluție...

Stendhal, scriitor universal şi ofiţer napoleonian

560 2 2de Silviu Ghering

La 23 ianuarie 1783 se năștea la Grenoble, într-o familie burgheză, Henri-Marie Beyle, viitorul mare scriitor francez care avea să fie cunoscut sub pseudonimul Stendhal. Mama, centrul universului său, moare când el avea 7 ani. În 1796 intră la Școala Centrală din Grenoble. Între 1800 și 1801 participă la Campania din Italia ca sublocotenent în al șaselea Regiment de dragoni din armata napoleoniană. Întors la Paris, încearcă să se impună în domeniul comercial, literar și... seducând femeile! Acești ani de început de carieră vor constitui sursa de inspirație pentru personajul Julien Sorel din cel mai cunoscut roman al său, „Roșu și Negru”. La 3 august 1810, este numit auditor în cadrul Consiliului de Stat, participând activ în administrație și la războaiele napoleoniene. După căderea Primului Imperiu Napoleonian, în 1814, pleacă în Italia și se stabilește la Milano, unde își regăsește iubita din adolescență, Angela Pietragrua. Anul următor, își va grava pe cărțile de vizită: „Waterloo - ce păcat! Încă șase luni și aș fi fost numit prefect de Sarthe la Le Mans”. În această perioadă scrie mai multe opere legate de Italia ca și tratatul „Despre dragoste”. În 1821, acuzat fiind de simpatie față de „carbonari” (societate secretă italiană care promova idei patriotice și liberale) - sentiment vădit clar în nuvela „Vanina Vanini” -, este expulzat din Milano. Reîntors la Paris, aproape ruinat după decesul tatălui său, începe să frecventeze saloanele literare și își înființează propriul cenaclu. Scrie pentru publicații periodice, publică primul său roman, „Armance”, urmat în 1830 de „Roșu și Negru”, care are un mare succes. După „Revoluția celor trei zile glorioase” (27-29 iulie 1830), este numit consul la Civitavecchia, în Italia. Se plictisește însă la Civitavecchia și face dese călătorii, nereușind să încheie operele începute („Amintirile unui egoist”, „Lucien Leuyen” și altele). După ce termină ultima sa capodoperă, „Mănăstirea din Parma”, în 1839, moare de o criză cardiacă în noaptea de 22 spre 23 martie 1842 și este înmormântat în cimitirul Montmartre din Paris.