Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

617 19 1de Silviu Ghering

Edificiul colosal ridicat în Epoca de Aur, Casa Poporului, devenită Palatul Parlamentului, a dat naştere unor mituri dintre cele mai bizare, pe care nimeni nu poate să le confirme, dar în care există totuşi acel strop de adevăr... paranormal. Construcţia a început în 1980, la „indicățiile prețioase” ale tovarășului Nicolae Ceauşescu, care a ordonat, după cutremurul din ’77, „reconstruirea” Bucureştiului ca o renumită metropolă... nord-coreeană. Aproximativ 28.000 de oameni au lucrat 24 de ore în fiecare zi, în trei schimburi, pentru a da viaţă „monumentului”. Ridicarea Casei Poporului a „mutilat” şi Capitala, dar şi mii de destine. Edificiul poate fi considerat chiar şi o piatră de mormânt gigantică pentru un cartier care, până în urmă cu 30 de ani, părea desprins din perioada interbelică.

Peste 9.000 de clădiri au fost demolate

Este vorba despre zona Uranus, care a fost demolată pentru a face loc clădirii care poartă amprenta fostului președinte comunist al României. Atunci, buldozerele au pus la pământ zeci de bloculețe, vile şi case mai mici, consemnând sfârşitul acestui cartier boem, care a rămas ca o rană deschisă pentru cei care locuiau acolo. Peste 9.000 de clădiri au fost demolate la acea vreme. Proiectul iniţial cerea distrugerea a 7.000 de imobile din centrul Capitalei, dar, pe măsură ce planul evolua „spre noi și noi culmi ale socialismului” şi, în acelaşi timp, interveneau şi ordinele „primului arhitect al ţării”, numărul clădirilor condamnate la dispariţie a crescut cu încă 2.000 de imobile.

A dispărut pe șantier...

După cum spuneam mai sus, Casa Poporului nu a ruinat doar monumente, ci şi destine. Una dintre poveştile tragice aparţine unei femei din Iaşi, care este convinsă că fiul său a murit, în urmă cu 28 de ani, pe când lucra acolo. Bătrâna povesteşte cum copilul său a fost dat dispărut în 1989, pe şantierul de la Casa Poporului. Îndurerată şi în ziua de azi, aceasta şi-a adus aminte cum s-au petrecut lucrurile la acea vreme. Băiatul său, Ştefan, care avea doar 27 de ani, ar fi fost zidit într-un stâlp de la intrarea în clădire. Femeia povesteşte că fiul său terminase Liceul Negruzzi, a dat examen la Facultatea de Construcţii din Bucureşti, nu a fost admis, şi astfel s-a angajat pe şantierul de la Casa Poporului. La 1 martie 1989, Ştefan a venit acasă, iar a doua zi a plecat înapoi la Bucureşti. De atunci nimeni nu a mai ştiut nimic de el. Imediat, bătrâna s-a urcat în trenul care ducea spre Capitală. Ironia sorţii a făcut să nimerească într-un compartiment cu mai mulţi bărbaţi care munceau pe același şantier. I-a auzit vorbind despre băiatul său, care ar fi căzut într-un cofraj de beton şi ar fi murit îngropat acolo... La București n-a reușit să găsească însă nicio confirmare. Nimeni, de la colegii și șefii de pe șantier până la Miliție, nu i-a spus nimic. Nimeni nu știa nimic. Ștefan parcă se evaporase de pe Pământ...

...și a revenit din neant pe coridoarele Casei Poporului

Legendele urbane spun că Palatul Parlamentului este bântuit de fantomele mai multor morţi. Apar noaptea pe coridoarele celei mai mari construcţii din Europa, rup sigilii, fluieră sau fac să ţiuie sistemele de securitate. Personalul de noapte al clădirii povesteşte cum aceste fantome au început să-şi facă simţită prezenţa cu aproximativ 18 ani în urmă. „Anca” este una dintre ele. Potrivit relatărilor, năluca este o tânără de 20 de ani, cu o rochie de vară cu desen floral, care se arată doar personalului în uniformă şi cere ajutor. Este însoțită adesea de un tânăr care stă „cuminte” în spatele său întotdeauna și pe care „Anca” îl strigă „Ștefan”...

Add comment


Security code
Refresh