Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

624 20 4de Carmen Ciripoiu

Superstițiile ce s-au născut de-a lungul timpului în jurul bufniței continuă să fascineze și acum. Asociate cu întunericul, fantomele sau bântuirile caselor, bufnițele se spune că au fost învestite și cu înțelepciune ancestrală, dar și cu generozitate și au, totodată, puteri profetice.

 Cea mai nobilă dintre înaripate

Ochii lor mari le dau o aparență de înțelepciune, iar abilitatea de a-și roti capul, aparent în toate direcțiile, le dăruiește o aură fascinantă de mister. În același timp, strigătele lor ascuțite inspiră teamă sau chiar groază, așa cum relatează folclorul străvechi din numeroase părți ale lumii. Potrivit vechilor mituri antice, zeița Atena a fost atât de impresionată de această pasăre și de apariția ei solemnă, încât a numit-o cea mai nobilă dintre înaripate și a luat-o ca și companion. Dar a mai existat și un alt motiv pentru care a fost adorată de Atena: zeița a crezut că o lumină magică interioară i-a furnizat bufniței puterea de a vedea în beznă. Dar și faptul că este foarte încărcată energetic și se apropie doar de persoanele care îi împărtășesc această energie. Tot bufnița a fost cea care a însoțit în trecut armatele la război și chiar i-a inspirat pe soldați. De altfel, se credea că, dacă o bufniță a zburat deasupra unei oști grecești înainte de un război, victoria acesteia e asigurată. Nu în ultimul rând, tot bufnița a fost cea care a vegheat și asupra comerțului, și tot miturile grecești au numit-o interpreta lui Atropos, cea care a retezat firul destinului.

Țipătul acesteia a vestit întotdeauna moartea

În schimb, în Roma, țipătul bufniței a fost privit mereu ca un vestitor al morții. De altfel, se spune că trecerea în neființă a lui Augustus, Iulius Caesar, Commodus și mulți alții a fost prevestită de bufnițe. Conform unei superstiții datând din secolul al II-lea, cine visa o bufniță urma să fie jefuit sau să naufragieze. O altă legendă spune că vrăjitoarele se transformau în bufnițe și se hrăneau cu sângele celor mici. În cultura celtică s-a crezut mult timp că înaripata ar fi un fel de ghid prin lumea morților și, totodată, o imagine a Marii Zeițe. Și tot despre bufniță s-a spus multă vreme că ar face parte din Cultul Capetelor, unde a apărut însoțită de tigve umane și că i-ar fi putut demasca întotdeauna pe cei care făceau diverse nelegiuiri.

Copiii născuți în ziua păsării au o fire violentă

Aborigenii din Australia cred și acum că bufnițele sunt de fapt spiritele femeilor, fiind văzute drept sacre, în timp ce în Britania acestea au darul de a prezice dacă urmează să fie vreme bună în decursul unei călătorii plănuite. În schimb, la egipteni, pasărea simbolizează frigul, bezna sau moartea. Și în China antică bufnița a fost considerată o pasăre înspăimântătoare, de aceea copiii născuți în ziua păsării, adică atunci când începe solstițiul de vară, se credea că vor fi violenți în viață. Dar indienii din prerii erau de părere că bufnițele ocrotesc pe timpul nopții, de aceea au folosit penele păsării în anumite ritualuri. La rândul lor, aztecii au numit bufnița pasărea inconștientului. Într-o legendă din Afganistan se spune că această înaripată a dăruit oamenilor din vechime cremenea și amnarul, dându-le astfel posibilitatea de a descoperi focul. În schimb, oamenii i-au dat în dar penele.

Românii cred că sufletul unei persoane trecute la cele veșnice zboară spre Ceruri sub înfățișarea unei bufnițe albe

Add comment


Security code
Refresh