Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

627 18 1de Silviu Ghering şi Sorin Dumitrescu

Era august 2006 când autoritățile londoneze au dat liber la demolarea unei case vechi de peste 150 de ani care adăpostise un orfelinat. Muncitorii au descoperit în subsolul clădirii o ușă cu lacăt. Au spart-o, și ce le-a fost dat să găsească în spatele ei i-a marcat pe viață. Sute, dacă nu mii de cutii din lemn (atenție: nici până astăzi nu au putut fi deschise și înregistrate toate!), de diferite mărimi, sigilate şi catalogate cu mare atenţie, ascundeau peste 5.000 de exponate ale unor specii din alte lumi sau din coșmarurile cele mai adânci ale lumii noastre, care aveau să oripileze şi să fascineze în acelaşi timp. Ale cui erau, cine le-a „colecționat” și le-a „conservat”, unde le-a găsit sunt întrebări care chinuie și astăzi lumea științifică și nu numai...

Misteriosul donator din 1942

627 18 2Mergând înapoi pe firul istoriei, s-a descoperit că, în primăvara anului 1942, un bărbat, care s-a prezentat drept lord Thomas Theodore Merrylin, a trimis o scrisoare orfelinatului pentru băieți „Tunbridge”, din Londra. Dorea să doneze instituţiei una dintre casele sale, un conac impresionant, pe care orfelinatul avea să-l folosească după terminarea războiului. Misteriosul donator a avut două condiţii: subsolul trebuia să rămână sigilat, iar casa nu putea fi scoasă la vânzare! Directorul orfelinatului a fost de acord cu dorinţele „binefăcătorului”, iar contractul dintre cei doi a rămas valabil până în 1960, când instituţia şi-a închis porţile. Clădirea a trecut apoi în administrarea autorităţilor londoneze, care, timp de mai mulţi ani, au încercat să-i găsească o întrebuinţare. În cele din urmă, a fost cumpărată de un dezvoltator imobiliar, care, în 2006, a demarat operaţiunile de demolare. Subsolul a fost descoperit întâmplător în timpul demolării, pentru că nu făcea parte din planul iniţial al clădirii...

20 de ani de căutări ale unor specii „nefirești”

627 18 3Născut în 1782, la Hellingshire, în nordul Angliei, într-o familie înstărită, de aristocraţi, Thomas Theodore Merrylin a avut totuși parte de o copilărie dificilă. Mama sa a murit în urma unor complicaţii la naştere, iar tatăl, general în Armata britanică, a fost mai mult absent, aşa că tânărul Thomas a ajuns să fie crescut de un oarecare preot catolic Edward. Când avea 16 ani, tatăl său s-a retras din Armată pentru a-şi urma pasiunea de o viaţă: crypto-antropologia. Dorind să repare relaţia cu fiul său, fostul general i-a propus lui Thomas să-l însoţească în călătoriile pe care le plănuise. Cei doi au străbătut lumea timp de mai bine de 20 de ani, în căutarea de specii rare, creaturi din mituri şi legende, obiecte nemaivăzute şi artefacte de mult uitate. După moartea neaşteptată a tatălui, fiul s-a retras din viaţa cotidiană şi s-a refugiat în studiu. A folosit uriaşa bibliotecă a familiei Merrylin pentru a studia tot ceea ce era de studiat în domeniul antropologiei, biologiei, teoriei evoluţiei, xeno-arheologiei şi a zoologiei neconvenţionale. Apoi a studiat la University College of London (UCL), unde a obţinut titlul de profesor în antropologie.

A descoperit „tinerețea fără bătrânețe”

627 18 4O calitate stranie a profesorului Thomas Theodore Merrylin era cea a aparentei sale tinereţi fără de sfârşit. Chiar şi după vârsta de 80 de ani, acesta încă arăta ca un bărbat de cel mult 40 de ani! Iar această „tinerețe fără bătrânețe” nu i-a adus decât necazuri. A fost acuzat de vrăjitorie şi de folosirea artelor întunecate pentru a-şi prelungi în mod nenatural viaţa. Mulţi studenţi de la UCL i-au luat apărarea și i-au susţinut permanent nevinovăţia. Mai mult decât atât, aceştia l-au convins să pornească într-un tur de promovare al ciudatei sale colecţii în America. Însă şi această încercare a eşuat. Atitudinea conservatoare din acele vremuri i-a făcut pe mulţi să afirme că straniile creaturi din colecţia profesorului Merrylin erau demonice, blasfemii, imorale, nenaturale. Merrylin a fost nevoit să-şi încheie turul în 1899, înainte de a ajunge în California. Dezamăgit de reacţia negativă a oamenilor, Thomas Theodore Merrylin s-a retras complet din viaţa cotidiană, nemaiştiindu-se nimic despre soarta sa până când, în 1942, a reapărut în mod misterios și a „închis” cercul...

Merrylin Cryptid Museum, muzeul groazei

627 18 5Toate artefactele speciale și înfricoșătoare ale lordului-profesor au fost „găzduite” într-un muzeu virtual, ONLINE, cu numele de Merrylin Cryptid Museum, și, cum am mai menționat, sunt încă în curs de analizare și de catalogare, conform declarațiilor date presei de custodele muzeului, Alex Cumberfall, de altfel și „părintele” site-ului respectiv. Care estimează că doar jumătate dintre cutiile de lemn au fost deschise până astăzi! Multe dintre obiecte sunt atât de vechi şi de degradate, încât munca echipei este, câteodată, aproape imposibilă. Aşa cum era de aşteptat, Merrylin Cryptid Museum nu a fost ocolit de controverse. Se pare că mai mulţi angajaţi ai muzeului au fost abordaţi de persoane necunoscute, care le-au cerut să renunţe la catalogarea şi la publicarea de informaţii despre obiectele găsite! Mai mult decât atât, se pare că muzeul a fost la un pas de a fi închis după ce mai multe organizaţii nonguvernamentale au încercat să obţină dreptul asupra unora dintre exponate. În jurul colecţiei planează, nici nu se putea altfel, şi suspiciuni în ceea ce priveşte autenticitatea exponatelor. Se ştie că doar câţiva angajaţi au acces direct la obiecte, acestea fiind păstrate fie în cutiile în care au fost găsite, fie în spatele unor vitrine de sticlă incasabilă. Câteva laboratoare de specialitate din Europa şi din Statele Unite s-au arătat dispuse să ajute la analizarea obiectelor, însă până la această oră niciunul dintre exponate nu a părăsit Merrylin Cryptid Museum...

Descoperirile șocante din Orientul Mijlociu

627 18 6Encyclopedia Obscura este o colecție de specii de animale şi de artefacte adunate, identificate şi catalogate de unii dintre colaboratorii lui Merrylin și poate fi văzută la Merrylin Cryptid Museum. Americanul Edward Harrell, de exemplu, a fost unul dintre primii arheologi care au călătorit în Orientul Mijlociu la începutul secolului al XIX-lea pentru a studia vechea civilizaţie din Mesopotamia. Unde a descoperit ceva cu mult mai interesant. Săpând după ruinele unei vechi aşezări mesopotamiene, echipa sa a dezgropat urme ale unei cetăţi mult mai vechi, îngropată câţiva metri sub aşezarea iniţială. Descoperirea i-a şocat pe arheologi. Mesopotamia a fost - şi încă este - considerată „leagănul omenirii, una dintre primele civilizaţii din istorie”. Însă, ruinele unei cetăţi îngropate adânc sub cele ale „primei civilizaţii” nu puteau însemna decât un singur lucru: o civilizaţie necunoscută s-a născut, a prosperat și apoi a dispărut cu mii de ani înaintea mesopota- mienilor! Intrigat de perspectiva care îi se înfăţişa, Harrell a abandonat cercetarea iniţială şi şi-a concentrat eforturile asupra ruinelor descoperite. Însă, în loc să ajute la dezlegarea misterului, fiecare lopată de pământ dezgropat nu făcea decât să ridice şi mai multe întrebări. Echipa de arheologi a găsit fragmente din texte scrise într-o limbă necunoscută, câteva desene în piatră care, în mod straniu, nu înfăţişau oameni, ci o serie de creaturi ciudate, pe care arheologul american le-a denumit Homo Lupus.

Mușcat de Homo Lupus, oameni cu trăsături de lup!

Pasiunea lui Harrell s-a transformat rapid în obsesie. A urmărit legenda straniilor creaturi şi a descoperit mai multe însemnări vechi făcând referire la acestea. Punând cap la cap toate informaţiile adunate, Harrell a reuşit să identifice dovezi concrete care arătau că Homo Lupus nu dispăruse în totalitate la începutul anilor 1800! A urmărit creaturile până în Scandinavia, unde, în pădurile din nord, ar fi descoperit un trib izolat de Homo Lupus. A capturat şi a disecat mai multe specimene, unele dintre ele fiind şi astăzi expuse în Merrylin Cryptid Museum. Cercetările sale au fost întrerupte brusc în 1820, când a fost atacat şi muşcat de una dintre creaturi. Din documentele descoperite, Harrell şi-a dedicat următorii ani încercării de a descoperi un leac pentru boala care îl măcina după mușcătură. Ultima notă care face referire la soarta sa datează din 1830, anul în care l-a cunoscut pe Thomas Merrylin.

Francisc Gerber a studiat Homo Nocturnus...

627 18 7Francisc Gerber a fost un fizician de origine elveţiană, cunoscut datorită studiilor sale despre similitudinile anatomice dintre om şi anumite specii de maimuţe. Pe lângă anatomia umană, Gerber a mai fost pasionat şi de studiul unei specii de oameni, numită Homo Nocturnus, specie cu o forţă fizică ieşită din comun şi cu o agresivitate excesivă faţă de Homo Sapiens, dar care nu putea să supravieţuiască la suprafaţă, preferând locurile ferite de lumină. Encyclopedia Obscura include o parte dintre cercetările fizicianului elveţian.

...iar călugărul Abramo l-a întâlnit!

Unele dintre cercetările sale au fost continuate de călugărul Abramo, care, în 1836, a fost chemat să săvârşească un exorcism în Selia, la aproximativ 80 de kilometri de Roma. La fața locului, Abramo a înţeles imediat că nu avea de-a face cu un caz clasic de posedare. Bolnavul nu prezenta niciunul dintre simptomele clasice, dar avea, în schimb, urme de muşcături în zona gâtului şi a abdomenului. Familiarizat cu munca lui Gerber, călugărul a înţeles că se afla în fața unui Homo Nocturnus. Fascinat de ideea că o astfel de fiinţă străveche ar putea exista în realitate, Abramo a abandonat viaţa ecleziastică şi s-a dedicat în totalitate studiului acestor creaturi. Encyclopedia Obscura vorbeşte despre Abramo şi călătoria sa în Mongolia, unde ar fi descoperit dovezi clare ale existenţei unei așezări extrem de vechi, Thenis, ridicată din temelii de Homo Nocturnus acum mai bine de 40.000 de ani...

„Muzeul are multe artefacte curioase, fragmente ale civilizațiilor dispărute sau plecate de pe Pământ care au condus în vechime lumea“ (Alex Cumberfall, custode Merrylin Cryptid Museum)

„Creaturile astea par să păstreze trăsături de lup, însă speciile nu au nimic în comun. Trupurile sunt acoperite în bună parte cu blană. Au urechi lungi şi gheare puternice, probabil o trăsătură dezvoltată în timp ca mijloc de adaptare la viaţa în sălbăticie. Cei mai mulţi nu poartă veşminte sau, dacă poartă, acestea sunt foarte sumare. Pare să existe o oarecare ierarhie a tribului, iar activităţile lor fac dovada inteligenţei“ Edward Harrell, despre Homo Lupus

Numai citind denumirile te trec fiori...

Perfect conservate, în cutiile descoperite în subsolul londonez s-au găsit creaturi care până în 2006 nu existaseră decât în legende şi în poveştile de groază: Symbiotic Hominids, Homo Vampyrus, Draco Alatus, Homo Gluttiens, Homo Lupus, fragmente din Manuscrisele din Pnakotus (care ulterior s-a determinat că preced civilizaţia umană!), însemnări incredibile despre Sfântul Ordin, cărţi întregi despre o specie de fiinţe denumite The Old Ones (Cei Vechi), câteva referiri la Alabastru, o hartă către oraşul Thenis şi multe astfel de comori arheologice, de o valoare inestimabilă.

Cuburile electromagnetice ale lui Ahmad Kassat

Ahmad Kassat şi-a dedicat întreaga viaţă matematicii şi fizicii. Convins de existenţa unei structuri antice ascunse sub Deşertul Sahara, a petrecut mulţi ani încercând să-i calculeze locaţia exactă. După o serie lungă de eşecuri, norocul i s-a schimbat brusc în 1950, când a primit o scrisoare anonimă conţinând câteva informaţii şi o serie de coordonate către o locaţie din Egipt, chiar în Cairo. Acolo a făcut o descoperire incredibilă: mai multe cuburi negre dintr-un material necunoscut, asemănător granitului, ce emiteau unde electromagnetice care păreau să afecteze materia vie! Datarea cu carbon a stabilit că ciudatele obiecte cubice aveau o vechime de aproximativ 500 de milioane de ani. Kassat şi-a publicat descoperirile, însă toate lucrările sale au dispărut în mod misterios la începutul anului 2000... Encyclopedia Obscura conţine câteva pagini scrise de mână de însuşi Kassat, precum și câteva dintre cuburile descoperite de acesta.

Add comment


Security code
Refresh