Main menu

header

de Andrei Dicu

Deseori am făcut cunoştinţă cu istorii halucinante şi cu personaje pitoreşti, într-un cadru aparent feeric, oferit de munţii patriei noastre. Şi totuşi, epopeea secretelor ascunse de stânci abrupte şi de păduri dese este departe de a se fi încheiat...

Flori, vârcolacul din „curtea” lui Ilie Ceauşescu
Munţii noştri rămân încărcaţi de mister, şi tolba cu poveşti terifiante sau revelatoare este mereu plină, astfel că rareori putem decripta cu desăvârşire graniţa dintre mit şi realitate. Legendele încep în Munţii Buzăului, cunoscuţi în mediile oculte şi militare drept o regiune în care se manifestă, deseori, fenomene ciudate, de la dispariţii de persoane la apariţia OZN-urilor sau de la apele vii la izvoarele radioactive. De-a lungul vremii, turiştii sau cercetătorii s-au trezit în faţa unor fenomene inexplicabile, precum dereglarea aparaturii electrice sau voalarea filmelor fotografice. În anii ’80, generalul Ilie Ceauşescu înfiinţase o unitate secretă, cu caracter ocult, în scopul de a antrena soldaţi pentru divizia de paranormali, care dorea să fie după model american şi sovietic. Această zonă, unde s-au constatat inclusiv fenomene poltergeist, este denumită de localnici Ţara Luanei. Se spune că aici, Flori Răuplatnicu, felceriţa unui sat de ţigani lingurari, a dispărut într-o zi în timp ce ducea caprele la păscut şi s-ar fi întors după câteva zile, plină de păr, pe faţă şi pe mâini, ca un vârcolac. Flori obişnuia să sară pârleazul în unitatea militară, unde îi „distra” pe soldaţii ofiliţi de atâta depărtare de casă şi de lipsa nevestelor, astfel că episodul a amplificat rumoarea în rândul băştinaşilor, convinşi că fata fusese obiectul unor experienţe neconvenţionale sau „unse cu alifie”.

Câmpuri electromagnetice la Gura de Rai
Gura de Rai din Munţii Bucegi, o regiune de un kilometru situată sub Vârful Omu este spaţiul în care până şi cei mai sceptici cercetători au realizat că se petrec fenomene paranormale. Practic, organismul omenesc se refăcea în totalitate după orice efort la care fusese supus, după traume fizice sau excese. Păţania lui Liviu Cremene (un medic care, după o ceartă cu ibovnica, smulsese lustra din tavan la Gura Diham, iar în cădere îşi zdrobise genunchiul drept) stă mărturie. Aflând despre proprietăţile zonei, prietenii l-au legat pe doctor fedeleş şi l-au dus la Gura de Rai, acolo unde s-a vindecat într-o zi, iar ulterior s-a împăcat cu consoarta şi au tras împreună un chiolhan de neuitat. După acest episod, s-au adus în discuţie câmpuri electromagnetice şi alte anomalii, pentru că refacerea funcţiilor organismului se producea la o rată mult mai mare ca să poată fi explicată medical.
S-a mai vorbit şi despre cutremurele din august 1993, care ar fi fost provocate de tunelurile săpate în vremuri imemoriale de alte civilizaţii, adăposturi subterane despre care unii localnici cred că ar ţine loc de casă extratereştrilor, în timp ce alţii susţin că armata efectuează aici experimente neconvenţionale.

Imagini cu urangutani în Peştera lui Pahomie
Zvonurile referitoare la comorile dacice ascunse în Peştera lui Pahomie au atras o sumedenie de tâlhari şi de aventurieri lacomi. În majoritatea lor, ei au avut parte de morţi tragice, iar acest lucru alimentează bănuielile că blestemul Zeului dac Zamolxis încă veghează locul. Stau mărturie şi păţaniile povestite în popor, ale unor ciobani care şi-au pierdut oile ori ale nuntaşilor cărora le-au dispărut mâncarea şi băutura de pe masă. Acolo, pe ecranele laptopurilor lui Aliosha Matrafoxov şi Kermitt Von Bierkonig, savanţi din expediţia mixtă ruso-germană, au apărut, fără nicio logică, imaginile unor creaturi asemănătoare cu urangutanii, dar cu blana aurie, care dansau în jurul unui foc şi consumau prin pâlnii enorme, din găleţi uriaşe, un lichid vâscos, la marginea unei mări, într-un zgomot indescifrabil. Savanţii au trecut peste şoc, dar, când au încercat să înregistreze imaginile, ecranele s-au umplut de purici. Entuziaştii fenomenelor paranormale numesc zona „Triunghiul Bermudelor din Oltenia”, iar comparaţia nu e deloc forţată.

Munţii Godeanu i-au inspirat pe scriitorii SF
Teoria fluviului ceresc al creaţiei, denumit când coloana de susţinere a cerului, când „crocodil” sau „dragon”, se regăseşte în miturile sumeriene, egiptene, mayaşe sau chineze. Toate denumirile se referă la cordonul ombilical care face legătura între Cer şi Pământ, fiind o poartă de legătură cu Universul, nimeni alta decât ceea ce anticii numeau Axis Mundi (Axa Lumii). Potrivit unor savanţi, prin Axa Lumii, favorizată de puternicul flux energetic, au debarcat extratereştrii, creând ulterior „Oamenii Primordiali”. Potrivit unor cercetători americani, Axa Lumii trece prin maximul energetic al planetei, situat în Masivul Godeanu, din Carpaţii Meridionali. Sosit să cerceteze locurile, celebrul scriitor american Frank Herbert, autorul romanului „Dune”, a notat: „Orice drum parcurs până la capăt duce exact nicăieri. Escaladează muntele atât cât să te convingi că e munte! Din vârful muntelui nu poţi să vezi muntele!”

• Potrivit unor cercetători americani, Axa Lumii trece prin maximul energetic al planetei, situat în Masivul Godeanu, din Carpaţii Meridionali

Crama lui Ştefan cel Mare, săpată lângă cele mai vechi scrieri din lume

Şi Munţii Neamţului sunt o zonă plină de mistere neelucidate. La poalele Ceahlăului, la Vadu Rău, săpăturile arheologice au scos la iveală artefacte bizare, printre care o structură de piatră care seamănă uimitor de mult cu ceea ce astăzi considerăm, fără dubiu, că ar fi un OZN. Piatra este de o duritate extremă, iar materialul nu este nici ciment, nici argilă, nici vreun alt adeziv cunoscut şi folosit de-a lungul istoriei până astăzi. Aici au fost găsite tăbliţe din lut, imprimate cu pictograme care s-ar putea dovedi datate cu aproximativ 1.000 de ani înaintea plăcuţelor sumeriene. Culmea este că, tocmai în acest loc care ar putea dovedi că România este spaţiul în care s-au produs primele scrieri din istoria lumii, s-au descoperit o chilie şi o altă construcţie subterană, în care s-au găsit boluri enorme din ceramică şi butoaie din lemn masiv, ba chiar şi rămăşiţe de mâncare, alimentându-se ideea că aici s-ar fi aflat însăşi Crama cea mare a Moldovei, construită de nimeni altul decât Ştefan Vodă. Despre chilie se zice că ar fi aparţinut Cuviosului Daniil Sihastrul, la care se spovedea voievodul.

Add comment


Security code
Refresh

camp oct 2

camp 300x2507