Main menu

header

568 23 1de Andreea Radu

Postul Paștelui, care a început la 14 martie, este cel mai lung dintre cele patru de peste an. El amintește și de postul celor 40 de zile ținute de Hristos înaintea începerii activității Sale mesianice (Luca IV, 1-2). În vechime, Postul Sfintelor Paști avea menirea de a-i pregăti pe cei care urmau să primească botezul în Noaptea Învierii. Duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Maria” - Techirghiol, Ieronim Gheorghiță (medalion), a explicat într-un interviu pentru „Taifasuri” care este semnificația acestui post și care sunt recomandările sale.

„Reprezintă un urcuş duhovnicesc spre Înviere, lumină şi bucurie”

- Ce reprezintă Postul Paștelui în credința ortodoxă? Ce ar trebui să știe creștinii?

- În general, toate posturile de peste an sunt pregătiri pentru întâmpinarea unei mari sărbători, perioade în care creștinul ortodox urmărește curățirea trupească și sufletească pentru iertarea păcatelor și înnoirea vieții. Postul Paștelui reprezintă, mai degrabă, un urcuș duhovnicesc spre Înviere, spre lumina și bucuria Învierii lui Hristos, ca o ridicare din moartea păcatului spre libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu și pe semenii noștri.

- E cel mai aspru post din cele patru de peste an. Ce are diferit Postul Sfintelor Paşti faţă de alte perioade de postire din perioada anului?

- Nu aș spune că este aspru. Este aspru dacă este privit doar din perspectiva trupescului. Adică, bineînțeles, nu i se dă trupului tot ceea ce cere, și aceasta pentru a așeza rațiunea peste instinct. Dar postul trebuie văzut sub ambele aspecte întotdeauna! Atât duhovnicește, sufletește, cât și trupește. Altfel, postul este o simplă cură, o dietă. Desigur, e o perioadă de post mai mare, slujbele sunt mai lungi, sunt diferite, chiar textele biblice și compozițiile liturgice ale slujbelor sunt diferite, ele pun accent pe taina pocăinței, a schimbării vieții spre Dumnezeu. Dar nici acestea nu constituie o asprime a postului, ci sunt izvoare de lumină, sunt dascăli ai mântuirii!

„Am întâlnit bătrâni şi suferinzi care postesc mai mult decât oamenii sănătoşi”

- Sunt persoane care suferă de anumite afecţiuni. Ce pot face dacă nu pot ţine acest post?

- De la postul alimentar fac excepție copiii până la o vârstă de la care pot posti, bătrânii neputincioși și bolnavii. Dar pot posti, așa cum spuneam, sufletește, adică punând frâu patimilor egoiste și care răpesc omului bucuria și libertatea de a avea comuniune cu Dumnezeu. Am întâlnit însă, și am fost profund mișcat, bătrâni și suferinzi care postesc mai mult decât oamenii sănătoși.

- Care sunt slujbele specifice în perioada Postului Paştelui?

- O întrebare destul de complexă. Ar trebui câteva pagini ca să le enumerăm pe toate. Aș aminti câteva rezumativ. În perioada Postului Mare, logica aceasta a pocăinței pătrunde și în aspectele vieții liturgice. Se oficiază Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, ca un răspuns al grijii Bisericii, pentru a se putea împărtăși credincioșii cu Sfânta Euharistie, în absența din timpul săptămânii a celorlalte liturghii. Apoi, Deniile, care sunt specifice zilelor de joi şi sâmbătă din săptămâna a cincea din Postul Paştilor, precum şi întregii săptămâni a Sfintelor Patimi, care precede sărbătoarea Învierii Domnului. În cadrul lor, anumite rugăciuni deosebite precum Canonul Sfântului Andrei Criteanul, Acatistul Buneivestiri și pe toată perioada Postului Mare, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul însoțită de metanii. Chiar și Duminicile Postului sunt rânduite de Sfinții Părinți cu o semnificație aparte.

„Spală, Doamne, păcatele celor care s-au pomenit aici cu Cinstit Sângele Tău, pentru numele Tău!”

568 23 2- La începutul postului, creștinii obișnuiesc să dea sărindare. Ce sunt acestea şi cui îi sunt recomandate?

- Termenul de „sărindar” vine de la grecescul „saranda”, care înseamnă 40, şi este pomelnicul pentru cei adormiți, deși termenul de „sărindar” se mai folosește și pentru cei vii. Se pomenește 40 de zile, de regulă la Proscomidie, când se scot miride, acele fărâmituri din prescură așezate pe Sfântul Disc, lângă Pâinea ce urmează a se preface la Sfânta Liturghie în Trupul lui Hristos. Apoi, preotul, adunând Sfintele Taine în Potir, rostește atât pentru vii, cât și pentru adormiți: „Spală, Doamne, păcatele celor care s-au pomenit aici cu Cinstit Sângele Tău, pentru numele Tău!”. Același pomelnic se pomenește și la parastase sau la Litia morților (care se săvârșește în timpul săptămânii mai mult în mănăstiri).

- Postul se împleteşte cu rugăciunea... Există rugăciuni speciale pe care le recomandaţi spre a fi citite?

- A indica anumite rugăciuni celor păstoriți, astăzi, e un lucru foarte dificil. În primul rând, am în vedere timpul pe care îl au la dispoziție să facă asta. Pentru că sunt persoane care vin istovite de muncă acasă, unde mai au și alte sarcini. Și dacă eu, ca duhovnic, îi cer să mai citească și câteva acatiste și, eventual, îi mai rânduiesc și post aspru, ar însemna că nu am discernământ! Dar se pot ruga și la serviciu, și în mașină, și la masă, și pe drum, oriunde cu rugăciune tainică, scurtă. Spre exemplu, Rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” Sau către Maica Domnului: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”. Sau oricare rugăciune știută pe de rost. Acestea, rostite cu luare aminte, cu suflet curat şi cu evlavie, aduc mare folos omului, generând o stare de prezență, mintea și inima vor fi mai aproape de Dumnezeu. Nu sunt de neglijat și rugăciunile Ceasloavelor sau ale Acatistierelor, dar după cât poate fiecare. Știe Dumnezeu cât poate fiecare.

- Ţinem postul, încercăm să fim mai buni, mai rugători... mai sunt alte lucruri pe care ar trebui să le mai ştie creştinii?

- Frumos ați spus! Dacă suntem mai buni și mai rugători ar fi de ajuns! Înseamnă că postul are lucrare dumnezeiască în ființa noastră! Dar acestea le vom face atunci când nu ne bizuim pe noi, ci pe ajutorul lui Dumnezeu. La Dumnezeu totul e cu putință! Numai omului trupesc, omului care trăiește strict în lumea simțurilor trupești, i se par grele postirea, rugăciunea și virtuțile, bunătatea de care ați amintit! Omului duhovnicesc, omului care așază sufletul ca fiind prioritar, nu i se pare nimic greu de plinit! Toate le poate, toate i se par ușoare cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu!

„Oamenii se pot ruga și la serviciu, și în mașină, și la masă, și pe drum, oriunde cu rugăciune tainică, scurtă“

„Părintele Arsenie Papacioc ne învăţa să îndrăznim spre bunătatea lui Dumnezeu“

- Cât de importantă este spovedania în această perioadă?

- De când a dat Hristos acest Har, această putere Apostolilor și prin ei, episcopilor și preoților, de a lega și dezlega păcatele în popor, nu este alt loc unde creștinul își poate împăca sufletul cu Dumnezeu! Spovedania este importantă oricând, nu numai acum! Omul se poate spovedi de câte ori i-o cere conștiința, care este glasul lui Dumnezeu. Sunt mulți care privesc spovedania doar cu ochi trupești: „De ce să mă duc la preot să-i spun?”. Dar, de fiecare dată, Dumnezeu este de față, de fapt, făcând uz de mâinile și de glasul preotului! La rândul meu, sunt fiul duhovnicesc al unui duhovnic. Deși suntem prieteni și ne știm de atât timp, când îngenunchez, sub epitrahil, stau cu pioșenie și sinceritate ca înaintea lui Dumnezeu, pentru că sunt sigur că El e Cel care primește mărturisirea mea. Părintele nostru de aici, de la Mănăstirea „Sfânta Maria”, Arhimandritul Arsenie Papacioc, ne învăța să îndrăznim spre bunătatea lui Dumnezeu, că nu ne va face reproșuri pentru căderile noastre în păcat, ci doar pentru că am uitat de El adeseori și, greșind, nu vrem să ne îndreptăm...

Add comment


Security code
Refresh