Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

595 22 1de Andreea Radu

Spovedania şi slujbele ţinute în bisericile ortodoxe sunt menite să ne apropie de Dumnezeu, dar mai ales ne ajută să ne fie iertate păcatele ce ne aduc suferinţă şi ne îndepărtează de cele sfinte. Importanţa credinţei, spovedania urmată de împărtăşanie, dar şi participarea la Sfânta Liturghie ajută la împlinirea cererilor cele de folos vieţii noastre. Părintele paroh al Bisericii „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti, preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru, explică importanţa acestor taine.

„Sfânta spovedanie este atât de importantă pe cât este de necesară”

- Ce este mărturisirea păcatelor? Ce ar trebui să știm despre asta?

- Spovedania sau Mărturisirea este una dintre cele şapte Sfinte Taine consacrate în Biserica Ortodoxă. Episcopul și preotul au calitatea și îndreptățirea canonică de a administra această Sfântă Taină. Cel care a instituit această Taină este Însuși Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele adresate apostolilor Săi după slăvita Sa Înviere: „«Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi». Și zicând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: «Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele le vor fi iertate și cărora le veți ține vor fi ținute»” (Ioan XX, 21-23). Desigur, puterea de a lega și de a dezlega păcatele o are Mântuitorul Iisus Hristos. El a dat însă această putere și apostolilor Săi, iar apoi, mai departe, prin hirotonie, episcopilor și preoților, din generație în generație, prin succesiune apostolică. Acest adevăr se învederează și în cuvintele Mântuitorului: „Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate și în cer și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer” (Matei XVIII, 18; XVI,19). Cui a dat Mântuitorul această putere de a ierta păcatele oamenilor? Unor oameni, simpli pescari... ucenicilor Săi, iar aceștia au transmis mai departe acest har, așa cum am arătat, prin hirotonie, episcopilor și preoților. Sfânta spovedanie este atât de importantă pe cât este de necesară. Fiecare creștin trebuie să beneficieze de binecuvântarea acestei Sfinte Taine. Ea ne despovărează sufletele de negura păcatelor, de veninul răutăților ce cuprinde sufletele ca o pecingine, îndreptându-le spre râpa hâdă a morții. Sfântul Ioan Evanghelistul ne învață în acest sens în epistola sa sobornicească: „De vom zice că păcat nu avem, pre noi înşine ne înşelăm, şi adevărul nu este întru noi. De vom mărturisi păcatele noastre, credincios este şi drept ca să ni se ierte nouă păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (1 Ioan 1, 8-9). Sfânta Spovedanie ne poartă către Culmea cea mai înaltă a duhovniciei, primirea Trupului și a Sângelui Mântuitorului, prin Sfânta Împărtășanie, în urma binecuvântării primite de la părintele duhovnic.

„Alegerea părintelui trebuie însoțită de rugăciune”

595 22 2- Cum ne alegem duhovnicul?

- Mărturisirea la duhovnic trebuie să fie sinceră, completă, prin voință liberă, secretă (în taină), cu umilință și căință sufletească, părere de rău pentru păcatele săvârșite și hotărârea fermă de a nu le mai repeta. Putem merge la duhovnic oricând simţim nevoia de a ne despovăra sufletul de greutatea păcatelor prin spovedanie. În general însă, spovedania este legată de posturi. A patra Poruncă a Sfintei Bisericii ne învaţă să ne mărturisim păcatele la duhovnic de cel puțin patru ori pe an, iar timpul cel mai potrivit pentru mărturisire sunt cele patru posturi din an: al Sfintelor Paşti, al Nașterii Domnului (Crăciunul), al Adormirii Maicii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel. Locul unde se face spovedania este biserica, excepție făcând cei bolnavi sau cei aflați în imposibilitatea de a ajunge la biserică, preotul duhovnic mergând în aceste cazuri acolo unde se află credinciosul. Alegerea părintelui duhovnic trebuie însoțită de rugăciune, pentru că el este răspunzător de mântuirea sufletelor fiilor duhovnicești. Respon- sabilitatea lui este imensă... Duhovnicul ales devine astfel cel mai bun prieten spiritual al fiului duhovnicesc, întrucât el este călăuza care ne duce la lumina hristică, la limanul lin al bucuriei proniatoare.

„În timpul Sfintei Liturghii asistăm la Jertfa cea Mare”

- Cât de importantă este prezența la Sfânta Liturghie?

- Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie este slujba slujbelor, este cununa liturgică a Bisericii lui Dumnezeu. Nu ne putem numi creștini adevărați dacă nu participăm la această Cină a bucuriei, în comuniune cu Domnul și cu Mântuitorul nostru. În timpul Sfintei Liturghii asistăm la Jertfa cea Mare, Sfânta Taină a Euharistiei, prezența în chip nevăzut și real a Trupului și Sângelui Mântuitorului Iisus Hristos. Acesta este miezul duhovnicesc al Liturghiei... Participarea împreună cu ceilalți credincioși la Sfânta Liturghie, în comuniunea iubirii creștine, înalță pe cel prezent înspre treptele urcușului spiritual, aducând multe roade sufletești. Pacea, bucuria, dragostea creștină, bunătatea inimii, jertfelnicia, mila creștină sunt câteva dintre treptele pe care le urcăm prin participarea la această Sfântă Slujbă a Bisericii lui Hristos. Una dintre capcanele prin care împăratul morții, demonul cel mare, amăgește pe mulți este acea concepție vicleană cum că, dacă omul are „credința în suflet”, este suficient, nu mai este nevoie să participe la Sfintele Slujbe, Sfânta Liturghie... Sfântul Apostol Iacob ne spune că și „diavolii cred și se cutremură” și mai departe: „Credința fără fapte este moartă” (Iacob II, 21-22). Astfel, înțelegem câtă nevoie are omul să-și arate credința prin fapte bune, iar temelia solidă a acesteia și manifestarea ei firească într-un spațiu adecvat se realizează prin participarea la viața Bisericii lui Hristos în comuniunea iubirii liturgice.

„Participarea împreună cu ceilalți credincioși la Sfânta Liturghie, în comuniunea iubirii creștine, înalță pe cel prezent înspre treptele urcușului spiritual, aducând multe roade sufletești“

Add comment


Security code
Refresh