Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

609 22 1de Carmen Ciripoiu

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca 2017 să fie Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunis- mului în Patriarhia Română. De asemenea, a fost aprobată crearea medaliei comemorative și a diplomei Justinian Patriarhul şi apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului, ce vor fi oferite persoanelor care au ilustrat în mod deosebit tematica anului comemorativ 2017.

Program-cadru național bisericesc

În anul 2017 se împlinesc 1.230 de ani de la întrunirea Sinodului VII Ecumenic (Niceea, 787), care a condamnat iconoclasmul şi a restabilit cultul sfintelor icoane. De aceea, în primul semestru al lui 2017 vor fi evidenţiate următoarele teme: apariţia icoanei şi a picturii în Biserică, teologia icoanei, prevederi canonice, juridice şi ermineutice privitoare la icoane şi pictură bisericească, icoana în cultul ortodox, icoana în viaţa creştinului ortodox, icoana în şcoală, pictorul de icoane, tradiţia iconografică românească, actualitatea, importanţa şi necesitatea sfintelor icoane pentru viaţa şi misiunea Bisericii astăzi. În cel de-al doilea semestru vor fi evidenţiate personalitatea şi moştenirea misionară a Patriarhului Justinian la împlinirea a 40 de ani de la trecerea sa la cele veşnice, precum şi jertfa unor ierarhi, preoţi şi mireni din toate eparhiile, care au mărturisit şi au apărat credinţa creştin-ortodoxă în timpul regimului comunist. Cu această ocazie, Patriarhia Română va organiza un congres teologic internaţional, dar și cea de-a VI-a ediţie a Concursului Naţional „Icoana ortodoxă - lumina credinţei”.

Salvatorul Bisericii

609 22 2ÎPS Justinian Marina, cel de-al treilea Patriarh al BOR, a marcat istoria Bisericii ca nimeni altul, dominând o perioadă în care aceasta a fost asemenea unei corăbii în furtună, fiind nevoită să se confrunte cu un sistem ateu. Carismatic și providențial, Justinian Marina este cel căruia credincioșii îi datorează știute și neștiute fapte, a ajuns la cârma Bisericii în floarea vârstei, la doar 48 de ani. Fostul șef al BOR s-a născut în anul 1901, în comuna Cermegești, din județul Vâlcea, și a absolvit Facultatea de Teologie din București. Timp de 12 ani a fost preot în comuna natală, apoi a devenit director al Seminarului Sfântul Nicolae din Râmnicu-Vâlcea. După ce a rămas văduv, Justinian a ales să ia calea călugăriei, și în anul 1945 a urcat în ierarhia bisericească, îndeplinind funcţiile de Arhiereu Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, locţiitor de Patriarh.

Apărătorul preoților

Cârmuitor în vremuri tulburi, Justinian Marina s-a preocupat de soarta preoților aflați în temnițele comuniste, așa cum reiese din documentele întocmite de fosta Securitate. Timp de trei decenii, cât s-a aflat la cârma BOR, 302 biserici au fost zidite din temelie și peste 2.300 de lăcașuri de cult au fost reconstruite și restaurate. Patriarhul Justinian a căzut pradă comunismului atunci când s-a împotrivit Decretului 410 din 19 noiembrie 1959, care prevedea că în monahism pot fi admişi bărbați care au împlinit vârsta de 55 de ani și femei de 50 de ani, în baza căruia au fost scoase din mănăstiri aproximativ 5.000 de suflete. Patriarhul Justinian a trecut la cele veșnice în anul 1977, la vârsta de 76 de ani, după o grea suferință. A fost depus în mormântul pe care și l-a pregătit în zidul interior al Mănăstirii Radu Vodă din București, ctitorită de el. Pe crucea încastrată în zid scrie întru eternitate: „M-am luptat lupta cea bună. Credința am păzit. Am ajuns la capătul drumului vieții. De acum încolo, mă așteaptă răsplata dreptății, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul cel Drept, în ziua aceea”.

Nefăcute de mână omenească

Fie că înfățișează chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului sau al sfinților bineplăcuți lui Dumnezeu, icoana este foarte aproape de sufletul credinciosului. Icoanele au apărut încă de la începuturile creştinismului, iar în a doua jumătate a secolului al VI-lea d.Hr. a fost creată legenda icoanelor nefăcute de mână omenească, despre care se credea că au fost pictate într-un mod miraculos. Este vorba despre câteva icoane renumite ale Maicii Domnului, care, după tradiție, au fost pictate de Sfântul Evanghelist Luca, acesta reușind să redea uimitor caracteristicile fizionomice reale ale Maicii Domnului. Cele mai vechi icoane, care au ajuns nevătămate până în zilele noastre, provin din istorica Mănăstire a Sinaiului. Este vorba despre câteva icoane aduse în secolul al XIX-lea de episcopul rus Porfirie Uspenski la Kiev și alte câteva care se află la Roma, celebre în encaustică sau în ceară, o tehnică ce este cunoscută din Antichitate, care a fost păstrată până în secolul al VII-lea d.Hr., când a fost înlocuită de tempera. În ceea ce privește icoanele rusești, adevărate opere de artă, artiștii care le-au pictat au fost considerați oameni aleși special de Dumnezeu. Aceștia au dus o viață apropiată de cea a călugărilor și nu și-au semnat niciodată icoanele create. De aceea, doar câteva dintre celebrele icoane rusești poartă semnătura celor care le-au zămislit.

Sfântul Sinod a aprobat completarea programului-cadru național bisericesc cu un capitol suplimentar, şi anume: „Sfântul Evanghelist Luca, Sfântul Ioan Damaschin și Sfântul Teodor Studitul sunt figuri emblematice ale Anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești“

Pictura pe sticlă a apărut în România în a doua jumătate a secolului al XVII-lea

Add comment


Security code
Refresh