Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

610 26 1de Carmen Ciripoiu

În fiecare an, la 16 ianuarie, calendarul creștin-ortodox celebrează Închinarea cinstitului lanț al Sfântului Apostol Petru, o prăznuire care dăruiește nădejde tuturor celor care pătimesc pe nedrept într-o lume înrobită de păcate, curățându-i de toate lucrările duhurilor necurate.

Eliberat de îngerul Domnului

610 26 2Binecuvântatul Petru din Betsaida, căpetenia celor 12 apostoli ai lui Iisus Hristos și fratele Apostolului Andrei, Cel Întâi-Chemat, singurul care s-a lăudat lumii întregi că va muri împreună cu Iisus, a avut o singură clipă de slăbiciune în toată viața sa, când în Joia Mare, așa cum a spus Mântuitorul, s-a lepădat de El de trei ori: „Nu-l cunosc pe omul acesta”. O greșeală care i-a rupt inima, dar i-a fost iertată de Hristos după Învierea Sa, când, după ce a fost întrebat de Domnul de tot atâtea ori dacă îl iubește, a fost reașezat în misiunea de apostol: „Paște oile mele”. Între anii 42 şi 44, după ce regele Agripa I i-a tăiat capul Sfântului Iacob al lui Zevedeu în Ierusalim, acesta l-a prins şi l-a aruncat în temniță și pe Sfântul Petru. Potrivit mărturiei Sfântului Apostol Luca, el a fost pus în lanțuri în temnița militară, între alți doi ostași, însă noaptea a fost eliberat în chip minunat de un înger al Domnului. „Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostași, legat cu două lanțuri, iar înaintea ușii paznicii păzeau temnița. Și iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Și lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deșteptat, zicând: «Scoală-te degrabă!» Și lanțurile i-au căzut de la mâini. Şi a zis îngerul către el: «Încinge-te și încalță-te cu sandalele. (…) Pune haina pe tine și vino după mine». Și, ieșind, mergea după înger, dar nu știa că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie. Și trecând de straja întâi și de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, și poarta s-a deschis singură. Și ieșind, au trecut o uliță și îndată îngerul s-a depărtat de la el. Și Petru, venindu-și în sine, a zis: «Acum știu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scos din mâna lui Irod și din toate câte aștepta poporul iudeilor»”.

A cerut să fie răstignit cu capul în jos

Mai târziu, în anul 64, în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de împăratul Nero, Petru a fost arestat împreună cu Apostolul Pavel și aruncat tot în lanțuri într-o temniță din Roma, numită Carcera Mamertina. Temnița, aflată între Capitoliu și Forumul Roman, a avut două celule, una superioară, unde s-a aflat închisoarea Romei, şi alta subterană, despre care s-a crezut că a fost cea mai veche cameră din Roma, loc care ulterior a primit numele de Sfântul Petru în Carceră. Sfântul Petru a fost condamnat la moarte și executat prin răstignire pe cruce cu capul în jos în anul 67 d.Hr., lângă fostul circ al lui Caligula din afara zidurilor de atunci ale Romei. A fost dorința lui Petru, care nu a acceptat să stea în picioare pe cruce asemenea Mântuitorului lumii.

Tămăduiesc credincioșii de diferite boli

Lanțurile din Carcera Mamertina se spune că au fost descoperite la începutul secolului al II-lea de temnicerul roman Quirinus de Neus, în timp ce lanțul din Ierusalim a stat ascuns printre creștini până în anul 439, când Sfântul Juvenalie, Patriarhul Ierusalimului, l-a dăruit împărătesei Evdochia Augusta, drept mulțumire pentru ajutoarele dăruite bisericilor din oraș. Aceasta a dus Cinstitul Lanț în Constantinopol și l-a așezat în vechea biserică închinată Sfintei Sofia. Mai târziu, împărăteasa a dăruit o parte din acest lanț fiicei sale, Eudoxia, care la rândul său l-a așezat în Biserica Sfântului Petru din Roma, unde în acel moment mai exista încă un lanț al Sfântului Petru, cu care acesta a fost legat în vremea persecuției împăratului păgân Nero. Aici au rămas lanțurile până în acest moment, binefăcătoare, tămăduind credincioșii de patimi și de boli, alungând neputințele și gonind duhurile necurate. „Să cinstim lanţul celui preamărit, întru care se dezleagă legăturile patimilor. Căci cu vrednicie se sfinţeşte cu darurile cele negrăite ale preaînţeleptului Petru; şi de la dânsul cu adevărat luând har pururea curgător, rupe şi acesta cu putere dumnezeiască legăturile necazurilor; precum acela rupea legăturile greşelilor şi dăruieşte dezlegare de cele rele”.

Lanţurile sunt păstrate într-un relicvariu, sub altarul principal al sacristiei din Biserica Sfântul Petru de la Roma

Potrivit unei legende, atunci când Licinia Eudoxia, în prezenţa Papei Leon I, a apropiat lanţurile sale de cele ce serviseră la legarea Sfântului în Închisoarea Mamertina de la Roma, acelea două s-au sudat miraculos

Purificare la Mănăstirea Sârbilor din Banat

De peste cinci veacuri, Mănăstirea Sârbilor din câmpia Banatului adăpostește câteva dintre cele mai de preț odoare ale Ortodoxiei: o icoană făcătoare de minuni, un fragment din capul Sfântului Gheorghe și o bucată din lanțul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru. O slujbă de Maslu în acest loc pare un moment nepământean. Suflete câtă frunză și câtă iarbă, înghesuite unul în celălalt, repetă aproape obsesiv, făcând să vibreze geamurile bisericii cu acel „Doamne miluiește!” al românilor. Tăcuți, neclintiți, fără să-și schimbe locul timp de trei ore, cât ține slujba, oamenii așteaptă cuminți să se citească cele șapte Evanghelii, urmate de alte șapte rugăciuni de dezlegare, aceștia sărută ferecătura unei racle în care se găsesc părticele din Sfântul craniu al Sfântului Gheorghe, întotdeauna în aceeași ordine, primii fiind copiii. Apoi urmează unul dintre cele mai vechi obiceiuri creștine din lume: trasul în lanțuri. Doi preoți țin de-o parte și de alta un inel imens, greu, de verigi înnegrite și îl petrec pe deasupra capetelor credincioșilor, până la picioare, atunci când aceștia pășesc cu dreptul peste bucla de fier. Întotdeauna, numai cu piciorul drept. Tocmai această pășire prin lanțuri de martir îi purifică pe credincioși, care pleacă fericiți spre casele lor, dezbrăcați de păcate...

Add comment


Security code
Refresh